1,908 matches
-
că orice substanță poate fi adusă în anumite condiții în stare coloidală. De fapt, studiul științific al stării coloidale a început odată cu observațiile efectuate cu ajutorul ultramicroscopului care a permis evidențierea fenomenului statistic al fluctuațiilor, coloizi de asociație și straturile de adsorbție. La dezvoltarea chimiei coloidale au adus contribuții remarcabile chimiști și fizicieni români, din care se pot menționa: E. Angelescu, N. Barbulescu, S. Nicolescu. Prezentul material explică din punct de vedere teoretic și practic implicațiile stării coloidale, în general și ale
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
dimensiunilor dispersate Prin dimensiuni dispersate se înțelege o mărime geometrică aflată în domeniul molecular sau coloidal. După numărul sistemelor dispersate, sistemele disperse se pot clasifica astfel: a.sisteme bidimensionale - posedă o dimensiune dispersată și două în stare macroscopică (filme de adsorbție sau cele etalate) b.sisteme unidimensionale sau cu două dimensiuni dispersate numite și fibrilare (lanțurile macromoleculare rigide cu formă de bastonaș sau dispersii puternic anizometrice) c.sisteme corpusculare - care au trei dimensiuni dispersate la dimensiuni coloidale (dispersii cu particule sferice
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
a numeroase probleme științifice și tehnologice. I.3. Clasificarea proprietăților nespecifice ale sistemelor disperse Proprietățile sistemelor disperse pot fi împărțite în proprietăți nespecifice și proprietăți specifice. Proprietățile specifice sunt legate de suprafața interfazică existentă și cuprinde fenomene generale superficiale, de adsorbție, electrocapilare și electrocinetice. Proprietățile nespecifice se regăsesc la toate sistemele disperse inclusiv cele moleculare. Sugestiv proprietățile nespecifice ale sistemelor disperse pot fi redate printr-o schemă astfel: Studiile comportării cinetico-moleculare permite determinarea mărimii și formei unităților cinetice ale fazei disperse
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
tuf mediu poros și intercalații de tuf microporos. Tuful macroporos deși zeolitizat, îndeplinește cel mai bine condițiile de utilizare în domeniul construcțiilor. IV.2. Tufuri vulcanice: Aplicații practice Tufurile vulcanice, se evidențiază prin câteva proprietăți specifice cum ar fi capacitatea adsorbție - desorbție, capacitatea de schimb ionic, proprietăți catalitice. a) Capacitatea de adsorbție-desorbție. În anul 1925, Wiegel și Steinhoff, au observat că zeoliții și implicit tufurile vulcanice, deshidratate pot adsorbi și alte molecule în afară de apă, însă doar cu condiția ca mărimea acestora
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
electrice ale tufurilor vulcanice, depind în mare măsură de frecvența câmpului electric aplicat și de temperatură până la o anumită limită. La temperaturi foarte ridicate, conductibilitatea depinde doar de structura tufului vulcanic și de tipul de cationi, iar la temperatura camerei, adsorbția apei, crește conductibilitate electrică, și deci descrește energia de activare, energie de activare care scade la valori egale cu a soluțiilor apoase, atunci când hidratarea ionilor este completă. IV.3. Descrierea tufului vulcanic de Tociloasa Cunoașterea și exploaterea concomitentă a unor
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
este nulă se numește punct de sarcină zero (p.s.z.). În consecință, în aceste domenii de pH sistemele disperse vor prezenta proprietăți specifice, ca de exemplu solubilitate minimă (coloizi moleculari - soluții de polimeri), coagulare maximă și deci stabilitate minimă și adsorbție maximă a substanțelor tensioactive. Din aceasta rezultă și importanța practică a determinării densității de sarcină, implicit a punctului izoelectric (p.i.) sau a punctului de sarcină zero (p.s.z.) al particulelor unui sistem dispers eterogen. Punctul izoelectric se utilizează frecvent
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
în prezența substanțelor tensioactive față de cel cheltuit în absența acestora. Un alt avantaj al prezenței substanțelor tensioactive este creșterea stabilității sistemului dispers obținut: particulele care rezultă prin dispersarea solidului în prezența substanțelor superficial active, vor prezenta un strat superficial de adsorbție format din moleculele acestuia, conferindu-i solului stabilitate agregativă și cinetică. Dispersarea se poate realiza: * prin procedee mecanice, când substanța este mărunțită în dispozitive numite „mori coloidale”(mori cu frecare sau mori cu bile), în prezența mediului de dispersie și
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
adaugă cu picătura și sub agitare puternică, o soluție de (NH4)2CO3 2N până la dispersarea precipitatului. Carbonatul feric format inițial se descompune. Se formează un sol brun-roșcat cu o mare stabilitate. COAGULAREA SOLURILOR. DETERMINAREA PRAGULUI DE COAGULARE (ck) Considerații teoretice Adsorbția selectivă de ioni din mediul de dispersie sau ionizarea moleculelor din stratul superficial conferă dispersiilor liofobe o sarcină electrică, deci o stabilitate electrostatică: ionii de semn contrar din soluție sunt atrași de particula încărcată electric, se formează stratul dublu electric
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
conferă dispersiilor liofobe o sarcină electrică, deci o stabilitate electrostatică: ionii de semn contrar din soluție sunt atrași de particula încărcată electric, se formează stratul dublu electric, care joacă rol de stabilizator. Pe lângă acest fenomen, mai poate avea loc și adsorbția unor molecule hidrofile care vor lega dipolii de apă, conferind deci particulelor proprietăți hidrofile; pelicula de solvent formată la suprafața particulelor în acest caz le asigură o stabilitate sterică sau liocratică, fenomenul fiind numit acțiune protectoare. Distrugerea sistemelor disperse liofobe
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
dispersie, în prezența emulgatorului. Mecanismul de acțiune al emulgatorilor în procesul de emulsionare poate fi explicat cu ajutorul structurii moleculare și a proprietăților lor fizico-chimice și constă în: * scăderea tensiunii superficiale la interfața ulei apă; * formarea unui film (strat) protector de adsorbție la suprafața particulelor fazei dispersate; * creșterea vâscozității emulsiei. Emulgatorii care acționează prin primele două mecanisme se numesc emulgatori adevărați; cei care acționează prin creșterea vâscozității se numesc pseudoemulgatori. Emulgatorii adevărați sunt compuși amfifilici care conțin în molecula lor grupări hidrofile
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
din grafic valoarea vâscozității intrinsece [η]. Se înlocuiesc în relația (202) valorile [η], K și a: Utilizându-se calculul logaritmic (tabelul din anexa 16) se va determina masa moleculară a polimerului (M). Datele experimentale obținute se înscriu în tabelul 36. ADSORBȚIA LA INTERFAȚA LICHID-GAZ: ADSORBȚIA ALCOOLULUI BUTILIC LA LIMITA DE SEPARAȚIE SOLUȚIE APOASĂ - AER Considerații teoretice Fenomenul de adsorbție Adsorbția este un fenomen fizico chimic caracteristic amestecurilor formate din cel puțin două faze și două componente și reprezintă fenomenul de concentrare
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
intrinsece [η]. Se înlocuiesc în relația (202) valorile [η], K și a: Utilizându-se calculul logaritmic (tabelul din anexa 16) se va determina masa moleculară a polimerului (M). Datele experimentale obținute se înscriu în tabelul 36. ADSORBȚIA LA INTERFAȚA LICHID-GAZ: ADSORBȚIA ALCOOLULUI BUTILIC LA LIMITA DE SEPARAȚIE SOLUȚIE APOASĂ - AER Considerații teoretice Fenomenul de adsorbție Adsorbția este un fenomen fizico chimic caracteristic amestecurilor formate din cel puțin două faze și două componente și reprezintă fenomenul de concentrare spontană a unei substanțe
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
calculul logaritmic (tabelul din anexa 16) se va determina masa moleculară a polimerului (M). Datele experimentale obținute se înscriu în tabelul 36. ADSORBȚIA LA INTERFAȚA LICHID-GAZ: ADSORBȚIA ALCOOLULUI BUTILIC LA LIMITA DE SEPARAȚIE SOLUȚIE APOASĂ - AER Considerații teoretice Fenomenul de adsorbție Adsorbția este un fenomen fizico chimic caracteristic amestecurilor formate din cel puțin două faze și două componente și reprezintă fenomenul de concentrare spontană a unei substanțe dispersate între două faze, la suprafața lor de separație (interfață). Interfețele sau suprafețele interfazice
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
logaritmic (tabelul din anexa 16) se va determina masa moleculară a polimerului (M). Datele experimentale obținute se înscriu în tabelul 36. ADSORBȚIA LA INTERFAȚA LICHID-GAZ: ADSORBȚIA ALCOOLULUI BUTILIC LA LIMITA DE SEPARAȚIE SOLUȚIE APOASĂ - AER Considerații teoretice Fenomenul de adsorbție Adsorbția este un fenomen fizico chimic caracteristic amestecurilor formate din cel puțin două faze și două componente și reprezintă fenomenul de concentrare spontană a unei substanțe dispersate între două faze, la suprafața lor de separație (interfață). Interfețele sau suprafețele interfazice sunt
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
sau din contactul unui gaz cu un lichid, notată L1/G2; * solidă, provenită din contactul unui solid cu un gaz S1/G2 sau a unui solid cu o soluție S1/L2. După natura forțelor intermoleculare care acționează în stratul superficial adsorbția propriu - zisă (concentrarea exclusiv la suprafață) se poate clasifica în: * adsorbție fizică (nespecifică) - caz în care forțele de atracție între adsorbant și substanța adsorbită sunt de tip Van der Waals (forțe slabe realizate între moleculele sistemului: structura internă a particulelor
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
solidă, provenită din contactul unui solid cu un gaz S1/G2 sau a unui solid cu o soluție S1/L2. După natura forțelor intermoleculare care acționează în stratul superficial adsorbția propriu - zisă (concentrarea exclusiv la suprafață) se poate clasifica în: * adsorbție fizică (nespecifică) - caz în care forțele de atracție între adsorbant și substanța adsorbită sunt de tip Van der Waals (forțe slabe realizate între moleculele sistemului: structura internă a particulelor adsorbite, respectiv distribuția electronilor de valență pe orbitalii moleculari nu se
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
nespecifică) - caz în care forțele de atracție între adsorbant și substanța adsorbită sunt de tip Van der Waals (forțe slabe realizate între moleculele sistemului: structura internă a particulelor adsorbite, respectiv distribuția electronilor de valență pe orbitalii moleculari nu se schimbă); * adsorbție chimică (specifică sau chemosorbție) - caz în care forțele de interacțiune dintre particulele care alcătuiesc faza adsorbantă și particulele adsorbite presupun modificări în natura legăturilor chimice din structura particulelor adsorbite. Coeficientul de adsorbție (Г) este o măsură cantitativă a adsorbției. Acest
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
de valență pe orbitalii moleculari nu se schimbă); * adsorbție chimică (specifică sau chemosorbție) - caz în care forțele de interacțiune dintre particulele care alcătuiesc faza adsorbantă și particulele adsorbite presupun modificări în natura legăturilor chimice din structura particulelor adsorbite. Coeficientul de adsorbție (Г) este o măsură cantitativă a adsorbției. Acest coeficient se mai numește exces superficial și reprezintă cantitatea de substanță adsorbită care revine unității de suprafață a adsorbantului. Cantitatea de substanță adsorbită se poate exprima în grame sau în moli și
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
schimbă); * adsorbție chimică (specifică sau chemosorbție) - caz în care forțele de interacțiune dintre particulele care alcătuiesc faza adsorbantă și particulele adsorbite presupun modificări în natura legăturilor chimice din structura particulelor adsorbite. Coeficientul de adsorbție (Г) este o măsură cantitativă a adsorbției. Acest coeficient se mai numește exces superficial și reprezintă cantitatea de substanță adsorbită care revine unității de suprafață a adsorbantului. Cantitatea de substanță adsorbită se poate exprima în grame sau în moli și se poate raporta și la unitatea de
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
de masă de substanță adsorbantă (1 g), mai ales în cazul adsorbanților solizi, cărora li se determină greu suprafața. S-a constatat că tensiunea superficială a soluțiilor este diferită de cea a solventului pur. Acest fapt s-a explicat prin adsorbția substanței dizolvate la interfața lichid - gaz (L1/G2), dimensiunile acestei interfețe fiind neglijabile față de dimensiunile sistemului. Tensiunea superficială a soluției (γ) poate fi determinată ușor experimental, fapt care permite determinarea cu multă precizie a coeficientului de adsorbție. În cazul soluțiilor
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
a explicat prin adsorbția substanței dizolvate la interfața lichid - gaz (L1/G2), dimensiunile acestei interfețe fiind neglijabile față de dimensiunile sistemului. Tensiunea superficială a soluției (γ) poate fi determinată ușor experimental, fapt care permite determinarea cu multă precizie a coeficientului de adsorbție. În cazul soluțiilor, coeficientul de adsorbție (Г) reprezintă numărul de moli adsorbiți pe unitatea de suprafață a soluției (excesul superficial al solvatului față de interiorul soluției). El poate fi exprimat prin relația lui Gibbs (209): unde : c = concentrația soluției (mol/L
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
la interfața lichid - gaz (L1/G2), dimensiunile acestei interfețe fiind neglijabile față de dimensiunile sistemului. Tensiunea superficială a soluției (γ) poate fi determinată ușor experimental, fapt care permite determinarea cu multă precizie a coeficientului de adsorbție. În cazul soluțiilor, coeficientul de adsorbție (Г) reprezintă numărul de moli adsorbiți pe unitatea de suprafață a soluției (excesul superficial al solvatului față de interiorul soluției). El poate fi exprimat prin relația lui Gibbs (209): unde : c = concentrația soluției (mol/L); γ = tensiunea superficială a soluției de
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
R = constanta generală a gazelor; R = 8,317 joule/mol·grad; T = temperatura de lucru (°K). Substanțele care se adsorb la interfețe producând scăderea tensiunii superficiale, se numesc substanțe tensioactive. În acest caz activitatea superficială este negativă iar coeficientul de adsorbție va fi pozitiv (Γ > 0). Substanțele tensioactive generale sunt substanțe care micșorează în mod continuu tensiunea superficială o dată cu creșterea concentrației. Pentru aceste substanțe, la trasarea dependenței γ = f(c), se obține o curbă numită izoterma tensiunii superficiale (figura 43). Curba
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
Substanțele tensioactive generale sunt substanțe care micșorează în mod continuu tensiunea superficială o dată cu creșterea concentrației. Pentru aceste substanțe, la trasarea dependenței γ = f(c), se obține o curbă numită izoterma tensiunii superficiale (figura 43). Curba care reprezintă variația coeficientului de adsorbție în funcție de concentrație, se numește izotermă de adsorbție (figura 44). Pentru substanțele tensioactive generale, se observă că în domeniul concentrațiilor mici izoterma prezintă o porțiune liniară AB care arată o creștere direct proporțională a coeficientului de adsorbție cu concentrația. Pe măsură ce suprafața
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
în mod continuu tensiunea superficială o dată cu creșterea concentrației. Pentru aceste substanțe, la trasarea dependenței γ = f(c), se obține o curbă numită izoterma tensiunii superficiale (figura 43). Curba care reprezintă variația coeficientului de adsorbție în funcție de concentrație, se numește izotermă de adsorbție (figura 44). Pentru substanțele tensioactive generale, se observă că în domeniul concentrațiilor mici izoterma prezintă o porțiune liniară AB care arată o creștere direct proporțională a coeficientului de adsorbție cu concentrația. Pe măsură ce suprafața de separație este acoperită din ce în ce mai mult cu
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]