1,976 matches
-
care avea să fie de acum înainte capitala națională. Consiliul Național, primul Parlament albanez, s-a întrunit acolo în martie 1920, trimițînd o nouă delegație la Paris. După instalarea administrației albaneze, următoarea problemă era obligarea italienilor să evacueze țara. Cauza albaneză a fost ajutată de grevele și demonstrațiile declanșate în Italia. În același timp, Consiliul Național i-a încurajat pe țărani să atace trupele italiene. În iunie 1920, Esad Toptani, care jucase un rol important în formarea statului și care cooperase
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
care jucase un rol important în formarea statului și care cooperase cu Italia, a fost asasinat la Paris. Confruntat cu această presiune și cu opoziția celorlalte puteri, guvernul italian a acceptat, în septembrie, un acord referitor la revendicările asupra teritoriilor albaneze și dalmate. Acesta a renunțat la cea mai mare parte a pretențiilor, în schimbul Istriei și a orașelor Rijeka și Zadar. Forțele italiene din Albania au fost retrase, fiind păstrată numai insula Saseno. În 1920, cu toate protestele Franței, Italiei și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
1913 și a fost reafirmată independența Albaniei, a fost implicit recunoscut și interesul special al Italiei, dar Albania scăpase totuși de împărțire. Relațiile ei cu vecinii erau în continuare tensionate, dar aceștia nu reușiseră să ocupe părți întinse din teritoriul albanez. Odată rezolvate aceste aspecte, liderii albanezi și-au putut îndrepta atenția spre situația internă. Cu toate că fusese un consens deplin în privința independenței naționale, existau multe divergențe referitoare la forma de guvernămînt ce avea să fie stabilită. Prima sarcină care urma să
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Albaniei, a fost implicit recunoscut și interesul special al Italiei, dar Albania scăpase totuși de împărțire. Relațiile ei cu vecinii erau în continuare tensionate, dar aceștia nu reușiseră să ocupe părți întinse din teritoriul albanez. Odată rezolvate aceste aspecte, liderii albanezi și-au putut îndrepta atenția spre situația internă. Cu toate că fusese un consens deplin în privința independenței naționale, existau multe divergențe referitoare la forma de guvernămînt ce avea să fie stabilită. Prima sarcină care urma să fie îndeplinită erau instituirea unui cadru
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de partea reformelor. El avusese o carieră interesantă. Născut în 1882 într-o familie ortodoxă din Tracia, Noli învățase la școli grecești, locuise la Atena și predase greaca într-o școală grecească din Egipt, unde a intrat în legătură cu mișcarea națională albaneză. A plecat apoi în Statele Unite, unde a obținut o diplomă la Harvard. În 1908 a devenit episcopul bisericii ortodoxe albaneze. În 1920, albanezii americani l-au ales ca reprezentant al lor în Adunarea Națională de la Lushnjë. El a venit deci
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
școli grecești, locuise la Atena și predase greaca într-o școală grecească din Egipt, unde a intrat în legătură cu mișcarea națională albaneză. A plecat apoi în Statele Unite, unde a obținut o diplomă la Harvard. În 1908 a devenit episcopul bisericii ortodoxe albaneze. În 1920, albanezii americani l-au ales ca reprezentant al lor în Adunarea Națională de la Lushnjë. El a venit deci în Albania avînd puțină experiență în privința vieții politice a țării. Spre deosebire de Noli, Zog avea o origine tipică unui membru al
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în trecut. Ajutîndu-l, guvernul iugoslav se așteptase desigur să fie recompensat și să exercite o mare influență asupra regimului său, dar Zog a reușit în mare măsură să reziste acestei presiuni. Printr-un aranjament teritorial încheiat în iulie 1925, guvernul albanez ceda St. Naum de pe malul lacului Ohrida, disputa privind granița fiind astfel încheiată pe moment. Relațiile cu Italia implicau alte probleme. Ca oricare alt stat mic, Albania putea beneficia de sprijinul unei mari puteri, iar guvernul avea, de asemenea, nevoie
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în Statele Unite ca să-și reia îndatoririle religioase. Facțiunile de stînga ale CONARE mențineau cu regularitate anumite legături cu alte partide comuniste și cu Kominternul. În 1930, Kominternul l-a trimis pe Ali Kelmendi să înființeze celule de partid în zonele albaneze ale Balcanilor, unele dintre ele fiind evident instituite. Ca peste tot, conducerea și membrii partidelor comuniste proveneau mai ales din rîndul intelectualilor și al păturilor de jos ale burgheziei. Albania avea o clasă muncitoare nesemnificativă. Exista o anumită activitate de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
devenit vice prim-ministru al Iugoslaviei, iar patru dintre colegii lui au devenit membri ai cabinetului. Ivan Šubašić a fost numit ban al Croației. Cu toate că problema majoră fusese astfel rezolvată, celelalte conflicte naționale rămîneau de actualitate. Slovenii, musulmanii, macedonenii și albanezii aveau nemulțumiri asemănătoare. Mai mult, așa cum era de așteptat, naționaliștii sîrbi erau profund revoltați, întrucît ei voiau un stat format din zone unde dețineau majoritatea. Izbucnirea celui de-al doilea război mondial avea să împiedice succesul altor încercări de reconciliere
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
din Balcani dețineau teritorii în legătură cu jurisdicția cărora aveau conflicte cu vecinii lor, iar aceste dispute au avut prioritate față de dorințele de reconciliere. Albania avea pretenții asupra Epirului grecesc și a districtului Kosovo din Iugoslavia, unde trăia un sfert din populația albaneză. Bulgaria nu acceptase niciodată pierderea Traciei sau a sudului Dobrogei, iar cea mai mare parte a populației rămînea ferm convinsă că macedonenii erau bulgari. Grecia avea neînțelegeri nu numai cu Bulgaria și pretenții asupra sudului Albaniei, ci și dispute cu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
permanent conștient de necesitatea apărării Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei și Dobrogei împotriva vecinilor săi. Iugoslavia, ale cărei probleme majore erau de natură internă, trebuia totuși să țină piept unor pretenții similare asupra teritoriilor sale, referitoare în special la regiunile cu populație albaneză, macedoneană sau maghiară. Imediat după primul război mondial, preocuparea majoră a puterilor victorioase fusese păstrarea cîștigurilor dobîndite. Mica Antantă fusese organizată ca instrument al diplomației franceze destinat menținerii statu-quo-ului și era îndreptată împotriva Ungariei și a Bulgariei. Ea nu era
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Albania, la 7 aprilie; ele au întîmpinat o rezistență nesemnificativă și au suferit puține pierderi. Pregătirile pentru o astfel de acțiune fuseseră făcute cu ani în urmă, iar Italia avea susținători în interiorul Albaniei. La 12 aprilie a fost convocată Adunarea albaneză, care, sub supravegherea italienilor, a votat unirea cu Italia, după care a fost dizolvată. Administrația îl avea acum în frunte pe Shefqet Verlaci, al cărui rol proeminent în politica albaneză a fost prezentat mai sus. Albania nu mai era un
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
susținători în interiorul Albaniei. La 12 aprilie a fost convocată Adunarea albaneză, care, sub supravegherea italienilor, a votat unirea cu Italia, după care a fost dizolvată. Administrația îl avea acum în frunte pe Shefqet Verlaci, al cărui rol proeminent în politica albaneză a fost prezentat mai sus. Albania nu mai era un stat independent; armata și politica sa externă se aflau sub control italian. La 16 aprilie, o delegație i-a oferit coroana lui Victor Emanuel al III-lea. Iată comentariul contelui
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ferm în trecut că nu-și vor asuma obligații într-un conflict cu o mare putere. Pregătindu-se pentru atac, guvernul italian și presa au început o campanie îndreptată mai ales împotriva așa-zisului tratament nedrept aplicat de Grecia populației albaneze. Aflîndu-se în postura obiectivului acestor acuzații și al altor provocări, guvernul grec a apelat la Berlin. Drept rezultat, așa cum se întîmplase de nenumărate ori de la începutul războiului, diplomații germani i-au avertizat din nou pe italieni să nu întreprindă nici o
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Parma, iar soția lui era fiica lui Victor Emanuel al III-lea. Principala cauză a fricțiunii era conflictul de interese legat de zonele de ocupație din teritoriul cucerit. Guvernului bulgar îi era teamă că Italia intenționa să creeze un stat albanez întins, care urma să includă mari porțiuni din Macedonia de vest revendicată de el. În august 1942 au avut loc ciocniri între trupele bulgare și soldații albanezi și italieni. O mediere germană a dat cîștig de cauză pretențiilor bulgarilor. Ca
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cucerit. Guvernului bulgar îi era teamă că Italia intenționa să creeze un stat albanez întins, care urma să includă mari porțiuni din Macedonia de vest revendicată de el. În august 1942 au avut loc ciocniri între trupele bulgare și soldații albanezi și italieni. O mediere germană a dat cîștig de cauză pretențiilor bulgarilor. Ca și în cazul divergențelor dintre pozițiile românilor și ungurilor în problema Transilvaniei, oficialii germani au putut profita de rivalitățile asupra Macedoniei în propriul lor interes. După Stalingrad
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
pierderilor de pe cîmpul de luptă, a bolilor și a privațiunilor. În prima perioadă a ocupației puterilor Axei au existat informații despre masacrarea sîrbilor, primite nu numai din teritoriile controlate de croați, ci și din regiunea Kosovo, care era sub stăpînire albaneză și italiană. Preocupați de temerile privind o sinucidere națională, comandanții cetnicilor, care se așteptau la o victorie zdrobitoare a Aliaților, nu vedeau rostul unor acțiuni care ar fi putut eșua și ar fi putut implica pierderi enorme, astfel încît au
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
după retragerea forțelor de ocupație bulgare, controlul asupra zonei a trecut în mîinile iugoslavilor. Guvernul sovietic a fost de acord cu situația aceasta. Chestiunea regiunii Kosovo a fost decisă de acțiuni asemănătoare. În timpul războiului, regiunea fusese sub ocupație italiană și albaneză; conducerea partizanilor a rezolvat viitorul acesteia preluînd pur și simplu conducerea forțelor de rezistență din Albania. Albania În 1939, după cucerirea Albaniei, guvernul italian a introdus aici o administrație nouă. Ca și în Muntenegru și mai tîrziu în Croația, italienii
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Albania. Albania În 1939, după cucerirea Albaniei, guvernul italian a introdus aici o administrație nouă. Ca și în Muntenegru și mai tîrziu în Croația, italienii erau în favoarea instituirii unei monarhii constituționale sub egida casei de Savoia. Armata și corpul diplomatic albanez au fost imediat amalgamate cu cele ale Italiei. Deoarece cele două țări avuseseră în trecut relații strînse, oficialilor italieni nu le-a fost greu să găsească suporteri. Inițial, Shefqet Verlaci, cel mai mare moșier din țară, a colaborat foarte bine
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Greciei de către italieni nu a dus la nici o colaborare între albanezi și greci, cu toate că ambii aveau un dușman comun. Practic, a devenit nu peste mult timp clar că dorința grecilor de a anexa sudul Albaniei era la fel de mare; totodată, naționaliștii albanezi continuau să revendice o parte a Epirului grecesc. În mai 1941, după ocuparea Iugoslaviei și a Greciei, Albaniei, deși, firește, încă sub stăpînire italiană, i s-a atribuit controlul asupra regiunii Kosovo. Asemeni Bulgariei și Croației, Albania a urmărit în timpul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Slăbiciunea influenței comuniste din perioada antebelică a fost deja discutată. Nu exista nici o organizație oficială. Membrii partidului erau în cea mai mare parte intelectuali cu studii făcute în Occident, convinși că nu exista nici un loc pentru ei într-o societate albaneză tradițională și conservatoare. Lor li se alăturaseră unii țărani săraci și alte grupuri nemulțumite de situația din Albania. Un curent foarte important care s-a manifestat în cadrul conducerii intelectuale era tendința de divizare în facțiuni rivale și de dezbinare în privința
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Hodja a fost numit secretar al partidului și a fost ales un comitet central alcătuit din unsprezece persoane. În noiembrie, în urma acestei întîlniri, au fost oficial primiți în partid un număr de 130 de membri. Dominarea iugoslavilor era totală. Partidul albanez a primit instrucțiuni referitor la organizare, la recrutarea de noi membri și la modul de operare în mediul rural. A fost înființată și o organizație de tineret. De asemenea, sub îndrumarea iugoslavilor, în septembrie 1942 a fost stabilită o coaliție
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
modul de operare în mediul rural. A fost înființată și o organizație de tineret. De asemenea, sub îndrumarea iugoslavilor, în septembrie 1942 a fost stabilită o coaliție politică gen front popular, numită Mișcarea de Eliberare Națională, care avea în limba albaneză inițialele LNC. Cu toate că era dominată de comuniști, această organizație includea și unii membri care aveau alte crezuri politice. Prin martie 1943, armata ei de eliberare națională deținea autoritatea asupra majorității detașamentelor de partizani. În octombrie 1942 a fost fondată mai
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a fost declarat neutru și au fost organizate o poliție și o armată națională. Întrucît principala lor preocupare era legată de apărarea liniilor de comunicație și de o eventuală invazie, autoritățile germane nu s-au prea amestecat în problemele administrației albaneze. Ele au acordat totuși un mare sprijin ostentativ anexării regiunii Kosovo de către statul albanez. În același timp, unele grupuri care cooperau cu forțele de ocupație, mai ales divizia S.S. Skanderbeg, au inițiat o campanie de expulzare și exterminare a populației
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Întrucît principala lor preocupare era legată de apărarea liniilor de comunicație și de o eventuală invazie, autoritățile germane nu s-au prea amestecat în problemele administrației albaneze. Ele au acordat totuși un mare sprijin ostentativ anexării regiunii Kosovo de către statul albanez. În același timp, unele grupuri care cooperau cu forțele de ocupație, mai ales divizia S.S. Skanderbeg, au inițiat o campanie de expulzare și exterminare a populației sîrbești din zona disputată. În acest timp, rezistența era în continuare divizată în grupuri
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]