7,295 matches
-
la mașină, ca să dispară până la brâu sub capotă. Era în stare să petreacă așa ceasuri întregi, descoperind alte și alte nereguli și probleme, pe care trebuia să le rezolve fără întârziere. Din cauza asta, se înroșea mereu doar pe spate. În albia râului, apa scăzuse. Erau totuși în mijlocul ei câteva locuri unde eu și Dorin ne puteam cufunda până la nas. Acolo stăteam aproape tot timpul, îmboldiți de dorința de a vedea în sfârșit sâni goi. Cei din clasele mari ne împuiaseră capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
un băț care se despărțea În două la un capăt și fusese Înfipt În pietrișul de la mal era fixată o ceașcă de tinichea, și Nick se uita la ceașcă și la izvorul care se umfla și apoi curgea lin În albia sa pietroasă, de-a lungul șoselei. Putea să vadă bine În ambele direcții - se uită În sus, pe deal, și apoi În jos, unde erau docul și lacul, promontoriul Împădurit care traversa golful În spatele căruia se deschidea lacul, pe apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
asta. În alte mașini, În alte țări. Da’ o spusese destul și-n țara asta și chiar o crezuse. Era posibil. Totul fusese posibil odată. Fusese posibil pe drumul Ăsta, pe porțiunea din față, unde apa curgea fărĂ opreliști În albia canalului, În partea dreaptă a șoselei, unde-și construise un indian bordeiul. Dar acum indianul nu mai era acolo. Asta fusese Înainte. CÎnd era posibil. Înainte să dispară păsĂrile. Fusese În anul de dinaintea celui cu curcanul. Anul În care văzuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
zic de omorît uriași. Zic de cînd e mai bun. Însă ai nevoie de apă rece de izvor și mai trebuie să-ți bagi ceașca-n izvor ca să fie rece și să te uiți la trîmbele mici de nisip de pe albie, ridicate de apa bulbucită. — O să facem asta cîndva? — Sigur că da. O să facem tot. Poți să faci un whisky foarte bun cu fragi. Dacă ai lămÎie taie jumate, o storci În ceașcă și lași și coaja. După aia pisezi fragii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tot și un nimic, efect și cauză În același timp. Însă Îmi dădui seama că a neglija Pendulul, spânzurat de boltă, și a admira bolta era ca și cum te-ai abține să bei apă din izvor ca să te lași fermecat de albia lui. Corul de la Saint-Martin-des-Champs exista numai pentru că putea să existe, În virtutea Legii, Pendulul, iar acesta exista pentru că exista corul. Nu poți scăpa de un infinit, mi-am zis, fugind către un alt infinit, nu poți scăpa de revelația identicului iluzionându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ca să explodeze la suprafața apei, fix În momentul În care soseau fetele. Martinetti știa bine ce trebuia să facă și cum să calculeze timpul. Le explica celor din Decima, iar efectul era nemaipomenit: o coloană de apă se Înălța În albie, În bubuit de tunet asurzitor, tocmai când fetele dădeau colțul. Fugă generală cu țipete ascuțite, iar noi și antisubmersibilii stricându-ne de râs. Aveau să-și amintească ei de aceste zile de glorie, după rugul lui Molay, supraviețuitori ai lagărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
plâns comandantului companiei, venit în inspecție și poftit la masă la conac, că jandarmii sunt slabi și șeful cam molcuț și de aceea iar au început să se înmulțească răutățile țăranilor. Căpitanul, firește, a tăbărât asupra plutonierului, l-a făcut albie de porci și i-a pus în vedere că-l azvârle tocmai în fundul Dobrogei dacă va mai da motive de nemulțumire domnului Iuga care așa și pe dincolo... Și iată că din senin îi pică pacostea asta pe cap, când
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
parcă fiece minut de întîrziere ar fi fost un câștig pentru dânsul. Afară, zgomotul de pași și de glasuri se întețea. Mulțimea se revărsase din uliță în ograda și în parcul conacului ca un râu care și-a schimbat brusc albia. Pe aleea prunduită și curățită de curând, țăranii se îmbulzeau și se fereau să nu calce pe marginile cu firicele de iarbă de-abia încolțită. Ici-colo cîte-un glas dojenea: ― Ferește, măi creștine, nu strica iarba, că-i păcat de muncă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vanilat. Le mâncam apoi capul sau câte un picioruș, alintîndu-mă. Tanti Aura îmi povestea între timp cum mă aducea mama pe aici când eram foarte mică, "o gîgîlice" de un an și jumătate sau doi. Îmi puneau un așternut în albia de lemn și mă legănau până adormeam. Când plângeam, mă speriau: Dacă nu ești cuminte, vine și te papă Gogorița. I-auzi-o cum umblă..." Dar eu, departe de-a mă înspăimînta, tăceam, făceam ochii mari și duceam un deget la buze
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
iubești, va fi fratele tău, și babà îl va înfia, și la ieșirea la pensie ne vom duce cu toții în țara lui; acolo, cu banii noștri, vom trăi ca un rajah; acolo nu e cald și nu e revoluție, și albii nu sunt răi ca englezii de aici și ne vor socoti frații lor..." Și eu, acuma, ce-am făcut? Cum te iubesc eu acum, tu înțelegi cum te iubesc eu acum? A trebuit s-o prind în brațe, căci se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
eflorescentă a gândurilor și sentimentelor. Acestea își mișcă lent ascendențele sub presiunea plutitoare a pasului ce prevestește posibila apropiere a unei zguduiri creatoare. Unduirea interiorității este dictată aici de briza trimisă înaintea marilor revărsări spre a confirma existența sau absența albiei metafizice, a deschiderii formei spre conținutul spiritual. În acest sens, furtuna evocată aici își trimite mesagerul abisal spre a explora natura întinderii ce-i stă în față. Și numai dacă noul regat se dovedește a rezona sub același tact deschizându
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
vieții. Pentru cel angajat în tensiunea existenței mistice, dimpotrivă, revelația îi indică, în prim-planul lucidității și la adevărata intensitate, taina dramatică a nașterii și morții, a celei dintâi și celei din urmă pulsații spirituale în țesuturile corporalității. Viața în albia trupului nu este, aici, ignorată ci abordată ca segment supus efemerității, interval temporar în care omul valorizărilor sociale se autoiluzionează fiind copleșit întru final de apăsarea disoluțiilor trupești ce triumfă în moarte. Urmând același scenariu doar mult mai extins temporar
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
indiferent de multitudinea și succesiunea victoriilor și a înfrângerilor, el va urma numai constanta răului, imperativul distrucției semenilor. Aceeași constantă o va sluji cu tenacitate și în raportul cu existențele umane pozitive fie ele naive sau nu. Devenind, astfel, o albie vie pentru revărsarea ne-omenescului, definit drept animalic de ateu și demonic în versiunea misticului, acest spirit ratează, cum a fost deja evocat, demersul unei introspecții autentice. Mai mult, el pierde în tulburarea crescândă a răutății și evidențele dobândite prin
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
prea bine, că suferințele și traumele sufletești care nu survin dinspre trup pot afecta necruțător echilibrul complexității acestuia aruncându-l în talazurile propriei ofiliri și distrucții. Trăirile spiritului imprimă modelator ecouri-pecete în materia fragilă a trupului purtător de viață prin albia morții ce stă să survină, prin drumul care-și deschide șerpuirea spre stingerea sa întru final agonic. Dar aici corporalitatea nu este intermediar al suferinței sufletești ci stânca ce se fragmentează întru ruinare sub eroziunea pulsațiilor negative care reverberează dinspre
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în ultima clipire de viață, închis și pietrificat în sfera acelui moment final când ținta spre care începea să-și fixeze privirea interiorității s-a deschis asemeni unui vârtej abisal răpindu-i suflul de conștiință și preschimbându-l într-o albie seacă de nisip și pământuri aride din care amprenta fluid-transparentă a spiritului s-a retras. Aici chipul mort se așează alături de amintirea celui viu, prezentul sumbru ne apare lângă trecutul dinamic și plin de afirmarea sinelui ce și-a părăsit
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
una dintre formele cele mai importante de cunoaștere și interacțiune umană, de comunicare și adaptare la nivelul totalității existențiale. Totodată subordonarea sunetului armoniei creatoare a spiritului permite prezența muzicii în dimensiunea existenței umane asemeni unei ape reci și cristaline în albia unui chip aspru și secătuit de uscăciunea vânturilor deșertice. Aceste capacități ce par firești dar sunt miraculoase, putința de a rosti sau a cânta, posibilitatea de a asculta multitudinea de sunete ce ne împresoară, fie ele organizate în limbaj sau
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
artificii de suprafață, spre ornamentări ce seduc întru banalitatea și superficialul unei rătăciri în narcoza trecerii mundane. Prin suferință, omul cunoaște coborârea în propriile profunzimi, metamorfozele impuse de reîntâlnirea cu sensul său primordial, cu vocația și destinul său teluric, cu albia spre care ar fi trebuit dintru început să-și reverse substanța solară a ființei sale așezată ca enigmă între adâncurile și înălțimile aceluiași infinit. Naivitatea, credulitatea stridentă cu care prezența umană își ancorează resursele ontice în oferirea de sine a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
-nvețe, ce să vezi ? învăța. Și la loazele de copii uite-așa le mergea gura - pe nemțește, pe englezește, dracu să-i ia... Asta tot de la madam Ioaniu o știe, cu ochii ei a văzut-o baba pe prințesă la albia de rufe. O femeie foarte cumsecade și foarte bine cică era prințesa, o doamnă fusese și tot o doamnă era ș-acu, chiar dacă freca jegu la toți nespălații. Și bărba-su prințesei vrusese să-l împuște comuniștii, da pân-la urmă a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Peste un câmp întins și peste albia unui râu cristalin apare Orașul. Dacă îl privești din exterior pare foarte primitor, dar este, de fapt, încă o junglă de beton, oțel și sticlă. Uriașele clădiri se înalță ca adevărați ciclopi. Fumul și gazele care se ridică de la mașinile
SAU POATE NU!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Topliceanu Bogdan, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2015]
-
pe drumul tău. Cât despre amicul tău Iisus, n-a fost niciodată pe meleagurile astea, poți să fii sigur. Du-te, du-te, du-te! Adam se plimba pe plajă cu Zet și descoperise un loc unde un soi de albie sau canal de nisip se strecura printre stânci și intra direct în mare. Adam și Zet coborâră de-a lungul acestui făgaș, până ajunseră la marginea de care se spărgeau valurile mici. Băiatul își scoase pantofii și își bălăci picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și l-a pierdut. Pearl și Hattie alergau, suflecându-și fustele. Alex alerga desculță, împleticindu-se. Brian și Adam erau în frunte. Ruby, care reapăruse, alerga și ea greoi. Emma porni să alerge pe urmele lui Tom. Când ajunseră la albia lungă de nisip pe care coborâse Adam în mare, toți începură să se dezbrace în grabă. — Zet n-o să înoate spre țărm? întrebă Emma. — N-o să poată observa țărmul. Uită-te la namilele alea de valuri și la stâncile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
au și încălțat! Trageri, cu duiumul! Noaptea, cu masca de gaze pe față! Și nu la poligon. Pe cine știe ce câmp nenorocit, plin de smârcuri împuțite. Treceau pe lângă movile vechi de zgură, maronii, aproape conice, brăzdate dinspre vârf către bază de albii miniaturale săpate mărunt, șerpuit prin zgrunțuri de apa ploilor din ultimii ani. Ici și colo zăceau colaci ruginiți de sârmă ghimpată. Și casele din margine tot nu se iviseră. În schimb se auzea deslușit clopotul de la biserica Sfinții Arhangheli Mihail
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
creației? * În societate totul este diferențiat, pus pe ranguri, pe stări, pe nivele, pe clase și calități, atâta vreme cât nu facem abstracție de suprafața lucrurilor. Secționarea lor divulgă identitatea viscerelor, la ființe, și deschide trapa prin care emană mirosurile "metabolice. * O albie de râu suntem, cu reflecțiile universului în oglinda de la suprafață și cu mirosul mâlului hrănitor de la fund. Viața este o despărțire permanentă de viață. Dragostea? O psihopatie lirică. În fața condiției nemiloase de muritor, omul a ajuns să critice nemurirea, să
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
negru. Distanța până la pădure se dovedea mult mai mare decât bănuisem noi, în gară, privind în linie dreaptă. Valea în care coboram acum era destul de adâncă. Și parcă nu se mai sfârșea iarba arsă. Ne-a însoțit până într-o albie săpată de torente, unde nu curgea nici un fir de apă. Pământul, argilos și uscat, crăpase acolo în toate direcțiile. De cealaltă parte a văii, începea un povârniș unde locul mărăcinilor era luat de ferigi înalte prin care, speriate, fugeau la
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
n-aveam cum să mai ajungem în noaptea aceea în gară. În plus, nimerisem acum într-o zonă unde pământul era și mai plin de omizi și alunecam la fiecare pas pe mâzga lor lipicioasă. Cu greu am ajuns la albia din fundul văii. Soarele asfințise, noaptea era grăbită și, acum, nu se mai distingea aproape nimic. Ne-am continuat drumul, mergând oarecum la întîmplare, până ce tufele de mărăcini au început să se îndesească. Atunci ne-am văzut nevoiți să renunțăm
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]