1,941 matches
-
pamfletar, turbat de mînie, În portretul „iazmei Îngrozitoare”, „Împielițat Satan”. Portretul „nevoiașului bărbat” anunță portretele lirice din Flori de mucigai. Visul, În orice caz, are șir („visu-și mai ținea șirul”), cu oarecare rupturi, puncte obscure cînd temele se confundă și alegoria aceea supărătoare dispare pentru o clipă. SÎnt momentele cele mai interesante din punct de vedere liric. Confesiunea atinge atunci zone mai profunde și coaja retorismului se subțiază. Semnificativă este partea a VIII-a a poemului, nu cu totul străină de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de la suprafața versurilor se Întunecă. Ce este, Încă o dată, acest sfînt nesațiu, acest delir mare, dar nalta Înfocare, dar, mai cu seamă, cum să citim versul: „Cu mintea-mi cea hrăpită semeț mă-nțraripam”?! De citit Îl putem citi În litera alegoriei, dar ceva rămîne neexplicat, o temă nouă, scăpată de rația poetului, se substituie temelor repetate, alegorizate În poem. Este tema zborului și, În subtext, este tema hrăpirii, aceea care definește impetuozitatea, caracterul violent al demersului liric. Mai este o referință
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poetului (imagine cît se poate de banală), dar: „E scrisă Într-o limbă aici necunoscută Pe inima-mi ce geme și care-n veci e mută, Și singur numai mie mi-e dat a o citi”, aplicație care tulbură, iarăși, alegoria, Întunecă retorismul propozițiilor anterioare. O „limbă necunoscută”, citită numai de poet, ascuzînd o taină pe care poetul acesta vorbăreț, pedagog, nu vrea s-o comunice?! Asta ne pune pe gînduri. Heliade Încearcă să explice o inexplicație, să justifice ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sacrificiu. Mama, femeia În genere, pustnicul ’sînt apărătorii legii morale. A trăi În sclavie este o rușine, existența este Înnobilată de libertate, sentimentul cedează În fața datoriei etc. Dezvoltînd, repetînd aceste idei, Bolintineanu pune În mișcare un aparat de comparații, repetiții, alegorii care să susțină discursul liric. Discursul uzează de o scenografie simplă și eficace. Dovadă că poetul o folosește În mai toate piesele. Modelul cel mai pur Îl aflăm În Muma lui Ștefan cel Mare. Primul tablou Înfățișează atmosfera care precede
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cătările A nu le stînge Flacăra ochilor! Căci Înfruntările Se spală cu sînge!”... ca și acela din des citatul poem al transhumantei, San-Marina, cu ritmuri iuți și culori aspre. În Macedonele, erosul Întîlnește des În calea lui moartea În niște alegorii lirice ce amintesc de Miorița. Întors la Vardar, păstorul nu află pe Cilia lui și, chestionînd oițele, află că pe Cilia a luat-o În carul ei o Doamnă mare, nu alta, Își dă seama păstorul, decât moartea. Cilia, Întocmea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
trece maiestos! Luîndu-și cursul pacinic, din nou se-ndreaptă Rinul Prin sate și orașe, prin munți și văi frumoase. Nepăsător gigantic de timpuri furtunoase, El pasă cu mîndrie, căci a Învins destinul!” Tabloul nu este decît un fragment dintr-o alegorie amplă privitoare la menirea providențială a Franței. Alegoria este slabă, tabloul din interior este Însă remarcabil. Care sînt notele lui? Întîi grandoarea, amplitudinea proporțiilor: prăpastia este adîncă, mugetul lung, sălbatic, grozav, clocotul apei izbite de stînci provoacă o detunare cruntă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-ndreaptă Rinul Prin sate și orașe, prin munți și văi frumoase. Nepăsător gigantic de timpuri furtunoase, El pasă cu mîndrie, căci a Învins destinul!” Tabloul nu este decît un fragment dintr-o alegorie amplă privitoare la menirea providențială a Franței. Alegoria este slabă, tabloul din interior este Însă remarcabil. Care sînt notele lui? Întîi grandoarea, amplitudinea proporțiilor: prăpastia este adîncă, mugetul lung, sălbatic, grozav, clocotul apei izbite de stînci provoacă o detunare cruntă. Valurile se sparg În aer și stropii scot
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
porți a ta strălucire Supt sîmțîrea Îngerească...” Duhul altei femei, Casandra, legiuiește pravile morale, Marioara - „minune [a] lumii” - are darul de sus de a scoate „de la moarte”, cu alte cuvinte: de a Învia pe cel ucis de iubire. Într-o alegorie (Visul Antonului) apare o fată dumnezăoaie: „Atunci văzui cu ochii coborîndu-să din nori O fată dumnezăoaie, Îmbrăcată tot În flori, Chiar asămenea cu chipul care mi s-au arătat Pe deasupra vioricăi ta care m-am Închinat. Fața ei era prea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
De la dînșii, nu de la tine scăparea mea o aștept, Ei pot numai să-mi dea viață cu o lacrămă pe piept.” Alegerea ochilor este, de aceea, un moment capital În iubire. Conachi Îi dedică mai multe poeme, Între care o alegorie cu titlul de mai Înainte. Afrodita organizează un concurs de frumusețe a ochilor și Însărcinează pe Amor să facă selecția. Amor trece În revistă candidații și numai după o singură „căutătură” decide asupra ochilor muri: „Vii și plin de nuri
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
al bănuielii: reveria unei intimități misterioase Conachi nu se incumetă să-l descrie. Dacă nu mă Înșel, singurul element de interior pomenit În poeme este oglinda. Obiect-simbol, obiect narcisiac, martor al frumuseții, imagine a dublului... Conachi o limitează la banala alegorie a trădării frumuseții... Iatacul este, În realitate, un peisaj sărac. Imaginația este, În schimb, productivă cînd intervine fuga stralegica, surghiunul de bună-voie. Iată notat momentul acestei hotărîri: „În năcazul meu cel mare, că te scîrbisăși pe mine N-am avut
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
duhul, nurii și vorba cea drăgălașă, Iar verigile de aur pe care stau pusă ele SÎnt unite, ca s-arăte că tu le ai pe tustrele”. Poezia este scurtă și nota de senzualitate absentă. Conachi merge nu spre fetișizare, ci spre alegorie. Universul lui erotic (spațiul intim) este, Într-adevăr, sărac. Pasiunea depopulează, golește totul În jurul obiectului erotic. Nu este loc decît pentru o oglindă care să probeze (dar să și trădeze) frumusețea femeii, o umbreluță mesager și paznic și, În fine
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de sensibilitate, acea sublimare și acel rafinament al reacțiilor emoționale pe care le numim iubire" (p. 80). 121 René Girard, Minciună romantică și adevăr romanesc, traducere de Alexandru Baciu, prefață de Paul Cornea, Editura Univers, București, 1972. 122 Gherea interpretează alegoria Luceafărului ca pe o expresie camuflată a resentimentului: "Luceafărul desigur ar fi vrut să fie în locul lui Cătălin, în mândria lui ne pare că este ceva de al vulpei care, neputând ajunge la struguri, se mângâie cu ideea că-s
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
alternează cu intonația discretă a vocii autorului, solemnitatea verbului scade brusc și cade chiar în neutralitate epică, condensarea aforistică își are la polul opus un retorism despletit, farsa înlocuiește dezvăluirea dezacordului adânc dintre esență și aparență” (Mihai Cimpoi). Mulțimea de alegorii și simboluri, limbajul aluziv al protagoniștilor duc, dincolo de intriga construită în esență pe viața într-o gospodărie colectivă, la amplificarea ambiguității. Proza lui V., dominată de o viziune pitoresc carnavalescă, este modernă, conținând semnificații adânci. SCRIERI: Trișca, Chișinău, 1961; Răsărise
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
un indiciu că aceste spirite aveau conștiința de a fi integrate efectiv Europei. Situate deci înăluntrul acestui continent geografic și spiritual, participante și solidarizate cu destinul său istoric, cultural și politic. Nu spunea același Naum Râmniceanu, protosinghelul, făcând o întreagă alegorie, că neamul nostru al Râmlenilor a ieșit din brațele Evropei? Etimologie riscată, dar plină de semnificații. Expresia traduce o tendință precisă, o orientare lucidă spre o zonă specifică a geografiei spirituale. Europa constituie un adevărat ideal colectiv al epocii, o
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Titus Hotnog, Cezar Ț. Stoika, precum și mai mulți actori români. Împreună cu aceștia organizează un cerc literar, o revistă și un teatru. Se joacă piese de I. L. Caragiale, Molière, precum și spectacole de revista, în captivitate Ț. reușind să litografieze și o alegorie în versuri, Când ies pâraiele... din matcă. Reîntors în țară și demobilizat, este angajat de Mihail Sadoveanu, directorul Teatrului Național din Iași, ca artist stagiar. Își ia licență în filosofie și litere, termină și Conservatorul, la clasa lui Mihai Codreanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
să se formeze în desăvârșirea acestora încât să ajungă să nu le mai slujească din constângere, ci firesc. Avva Nestoros precizează că științele teoretice sunt de asemeni două: interpretarea istorică și înțelegerea duhovnicească, iar ramurile științei duhovnicești sunt trei: topologia, alegoria și anagogia. Astfel, topologia este explicația morală, care duce la curăția vieții și la principiile de conduită practică; din domeniul alegoric fac parte acele adaosuri care sunt exprimate în formă figurată, fiind vorba în chip tainic de altceva decât de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a contemplației, ,,hrănirea numai cu frumusețea și cunoașterea lui Dumnezeu” (Convorbiri duhovnicești I,8). Astfel, creștinul desăvârșit este cunoscătorul transcendenței. Cassian se folosește de episodul cu Marta și Maria din Betania (Luca 10, 38-42) care, încă de la Origen, reprezintă o alegorie a modului de viață activ și contemplativ. Contemplația este superioară acțiunii, pentru că e simplă și una, în comparație cu lucrul practic (actualis opus) și care aduce multe roade. Monahul ce ajunge la desăvârșirea spirituală primește darul cunoașterii mistice, noțiune pe care Sfântul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pieselor etc. Numeroasele piese ale lui Iorga se �mpart �n patru categorii: 1)�istorice; 2) contemporane; 3) teme pentru �oamenii simpli� ? i 4) �scene din via?? �, accentu�nd pe elementul educativ din cadrul na? ionalismului s? u cultural. A scris chiar ? i alegorii politice: �mpotriva Patriei, scris? la �nceputul anilor �20, �i zugr? ve? te pe emigran? îi francezi care fugeau de armată de ocupă? ie a �nving? torilor (dup? �nfr�ngerea lui Napoleon). Alegoria lui Iorga �i �nfiereaz? pe colaboratorii germanilor din timpul Marelui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
na? ionalismului s? u cultural. A scris chiar ? i alegorii politice: �mpotriva Patriei, scris? la �nceputul anilor �20, �i zugr? ve? te pe emigran? îi francezi care fugeau de armată de ocupă? ie a �nving? torilor (dup? �nfr�ngerea lui Napoleon). Alegoria lui Iorga �i �nfiereaz? pe colaboratorii germanilor din timpul Marelui R? zboi: Marghiloman, Stere, Slavici ? i Arghezi. A scris ? i multe romanș � clef ? i piese alegorice, dar nici una dintre operele lui din acest domeniu nu se ridic? la �n? l?imea preten
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
cu aprilie 1918, la cererea Puterilor centrale, a fost instituit la Ia? i un serviciu de cenzur? pentru presa rom�neasc?. Multe din articolele lui Iorga ap? reau cenzurate, cu mari spa? îi albe. Reu? ea s? eludeze cenzură scriind alegorii istorice referitoare la evenimentele contemporane 117. Mai importante s�nt c�teva lucr? ri ale lui Iorga din aceast? perioad?. Acestea erau motivate politic, dar s�nt totu? i interesante ? i valoroase. Lucrarea Cugetarea ? i faptă german? (Ia? i, 1918
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
l�ng? opera să istoric? , a scris ? i dou? piese cu subiect istoric, ca de obicei. Prima, Baiazid, sub pretextul c? descrie via? a sultanului otoman care, dup? multe succese, a fost �nfr�nt ? i v�r�ț �ntr? o cu? c?, era o alegorie istoric? la adresa lui Hitler ? i a sor? îi pe care i? o prevedea Iorga 35. E ilustrat? aici concep? ia politic? a lui Iorga din aceste zile �ntunecate. El nu a crezut niciodat? �n durabilitatea pactului sovieto? nazist ? i nu se �ndoia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
și Alexa Visarion vin să ne ofere un eveniment teatral mult așteptat. Echipa de zgomote confirmă un dramaturg de o factură originală și subliniază potența talentului unui regizor. Ne aflăm în fața fericitei întâlniri între un "visător", creator al unei grave alegorii cu profunde rezonanțe umane și actuale Fănuș Neagu, și puternica personalitate a unui regizor Alexa Visarion, care transpune cu "brutalitate", cu forță expresivă "visul" dramatic într-o crudă și expresivă realitate scenică. [...] Alexa Visarion a înțeles perfect textul lui Fănuș
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
consecințele d]un]toare pentru alții ale faptelor rele. Totuși, ei aleg s] acționeze, f]r] s] le pese de consecințele acțiunii lor asupra altuia. Înseamn] această c] nu au moral]? Cartea The Mountain People ar putea fi și o alegorie a comportamentului șoferului contemporan; la volan, m] comport oribil atunci cand cred c] pot sc]pa nepedepsit, iar dac] alții au dificult]ți din cauza mea e problema lor. Știu c] acest comportament e oribil, dar m] simt în sigurant] în anonimatul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
e acest Archer?". Un alt exemplu, care circulă mai mult în lumea politică, este cunoscut sub numele de "Testul raței". În 1950, în timpul Războiului Rece, Richard Patterson, ambasadorul Statelor Unite în Guatemala, acuzând guvernul local că este comunist, a folosit următoarea alegorie: "Să presupunem că vedem o pasăre plimbându-se prin curtea unei ferme. Acea pasăre nu poartă nici o etichetă pe care să scrie rață. Însă cu siguranță arată ca o rață. Mai mult decât atât, o vedem că merge la băltoacă
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
toate-ale lumii, sfinte și păgîne, ingenui și licențioase. Aici, în incinta asta, în care noaptea mai bîntuie fantome? Da. Și care-acum arată ca oricare altă-ncăpere umană. Din cînd în cînd, ochii îmi cad pe tabloul ce domină sala: o alegorie trandafiriu-triumfalistă a marii minciuni totalitare. Cîți monștri mari și mici n-au exultat, în chiolhanurile lor secrete, aici, în opulenta incintă, în fața măreței pînze a mărețului maestru al Cîntării României! Îmi iau rămas bun de al glob-trotter-ul ăsta pe scenele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]