17,219 matches
-
amețitoare, se dispersă În mii de direcții, toate la fel de aiuritoare, toate la fel de sinuoase, și am Înțeles că e prea mult, cel puțin pentru capacitatea mea actuală de a judeca, ca să urmăresc mișcările astea capricioase, corpurile astea În formă de lalea, alergând În toate direcțiile, aproape ca... Vocile ciudate, șterse răsunară din nou - de data aceasta, Însă, nu din Întunericul care mă Înconjura, ci chiar din sinea mea enervantă. Părea că reușisem să pătrund chiar În propriile mele gânduri! Implorând, acestea Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de adânc încrustată în conștiința mea, încât, pesemne, în ultimul an de grădiniță trebuie să fi crezut că fiecare dintre educatoarele mele era, de fapt, mama în travesti. Cum se suna de ieșire, o zbugheam spre casă, întrebându-mă, în timp ce alergam, dacă o să izbutesc cumva să ajung înainte să apuce ea să-și schimbe înfățișarea. De fiecare dată o găseam deja în bucătărie, pregătindu-mi cana cu lapte și prăjiturelele. În loc să mă lecuiască de închipuiri, această performanță nu făcea decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
miraculos, să-mi trepideze iarăși dinlăuntru înspre afară. Apoi sutienul lui Hannah începe să se miște! Să se legene înainte și înapoi! Închid ochii și ce văd! Pe Lenore Lapidus, care are cele mai mari balcoane de la mine din clasă, alergând să prindă autobuzul după școală, cu povara ei impresionantă, intangibilă tresăltându-i vizibil sub bluză, ah, le conjur să mi se arate de sub cupele sutienului ei, să se reverse ȚÂȚELE ADEVĂRATE ALE LENOREI LAPIDUS, și-n clipa aia îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
m-am uitat! Și mai lasă-mă-n pace cu căcuța - doar sunt la liceu, ce naiba! — Ah, nu țipa la mine, Alex. Nu de la mine ți se trage diareea, te asigur. Dacă ai mânca doar ce capeți acasă, n-ai alerga la WC de cincizeci de ori pe zi. Mi-a zis mie Hannah ce faci, așa că să nu-ți închipui cumva că nu știu. O fi observat absența chiloților! Am încurcat-o! Mai mor! Da’acum, pe loc! — Mda, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nu-i așa? Se vede după cum înghiți. Cred, domnule Joe DiMaggio, că ar trebui să lași frumușel mănușa aia în pace și-o să te bagi în pat. N-o să-ți dau voie să ieși pe arșița asta și să-mi alergi ca hăbăucul cu gâtul ăsta răcit, nu, nu. Trebuie să-ți iau temperatura. Nu-mi place deloc gâjâitul ăsta. Foarte sinceră să fiu, mă simt depășită de evenimente, că te-ai fâțâit toată ziua pe-afară cu gâtul ăsta roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mea. Excelent! zbier eu scoțându-mi din șifonier geaca de zylon pe care o port numai cu gulerul ridicat (stilul ăsta o scârbește la fel de mult ca porcăria de haină în sine). Minunat! răcnesc eu și, cu ochii șiroind de lacrimi, alerg la colțul străzii ca să-mi descarc furia pe jocurile mecanice. Iisuse, când mă gândesc la obrăznicia mea - ce n-aș da să fi fost taică-meu maică-mea! Iar maică-mea taică-meu! Da’ la noi în casă e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-ntâmplă cu mofturoșii - trebuie să stai cu cuțitul lângă ei! Au trecut câțiva ani până s-o aud strigându-mi din baie: Fugi la farmacie! Adu-mi o cutie de tampoane! Imediat! Și câtă panică răzbătea din glasul ei. Am alergat mâncând pământul! Întorcându-mă acasă cu sufletul la gură, am întins cutia spre degetele albe ițite prin ușa băii, discret crăpată... Deși necazurile ei menstruale au trebuit rezolvate, până la urmă, printr-o operație, îmi vine greu să-i iert faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lucru în sine și ar fi trebuit să-l facă pe Heshie să se răzgândească. Abia plecă însă rabinul, că fulgii de zugrăveală începură să ningă iar peste noi din tavan. O ușă fu trântită de perete - și eu am alergat în fundul casei, să mă fac mic în spatele paravanului din dormitorul părinților. L-am zărit în curte pe Heshie, își smulgea disperat părul negru. Apoi apăru chelia unchiului Hymie, care își agita furios pumnul în aer - ziceai că-i Lenin! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Heshie ridică o sticlă deasupra capului și îl amenință pe taică-su că, o singură treaptă dacă mai coboară, i-o aruncă în față. Unchiu Hymie nu-i luă avertismentul în serios și se năpusti după el. Heshie începu să alerge printre cazanele instalației de încălzire, să ocolească în cerc, la nesfârșit, mașinile de spălat - fără să lase din mână sticla de Squeeze. Unchiu-meu l-a înghesuit, însă, într-un ungher, l-a trântit la pământ și l-a țintuit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mă lovești, să mă urăști... La scene din astea, de regulă mama se pune pe plâns în bucătărie, tata în camera de zi - ascunzându-și ochii după paginile ziarului Newark News -, Hannah bâzâie în baie, iar eu mă smiorcăi în timp ce alerg spre sala de jocuri mecanice de la colțul străzii. În această zi de Rosh Hashanah, însă, totul e pe dos și, dacă taică-meu plânge în bucătărie, acolo unde ar trebui să fie mama - și dacă o face fără a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care în doi timpi și trei mișcări a reușit să devină dușmana mea, dar nu oricum, ci pe viață, madam Ve-ne-ra-tî zice: — În curând mama o să fie acasă, în curând totul o să intre-n normal... Sigur, hai, fugi, fugi, toți aleargă-n ziua de azi - comentează doamna cea amabilă și înțelegătoare (ah, toate-s amabile și înțelegătoare, de-mi vine să le iau pe toate la gâtuit!) - nici nu știu ce-i ăla mersul, Dumnezeu să-i binecuvânteze. Așa că o iau la fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un practicant al umorului negru! Fiindcă asta-s practicanții umorului negru - desigur! - toți Henny Youngman-ii și Milton Berle-ii care-i fac să crape de râs la Fountainebleau, dar cu ce anume? Cu bancuri despre crime și mutilări! „Ajutor“, strigă femeia alergând înnebunită pe plaja din Miami, „ajutor, se-neacă fi-miu, doctorul!“ Ha-ha-ha - numai că e vorba de fiu-meu, pacientul, doamnă dragă! Și cum se mai îneacă! Doctore, scapă-mă de indivizii ăștia, te rog eu! Macabrul e foarte amuzant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-o și pare-se că, după mintea lui, dacă eu sunt doar pe celălalt mal al Hudsonului în loc de celălalt mal al Atlanticului... Auzi, ce-o fi crezând? Că, dacă-s eu pe-aproape, n-o să i se-ntâmple? Că o s-alerg la patul lui, o să-l iau de mână și, prin asta, o să-l readuc la viață? O fi crezând de fapt că, într-un fel, am puterea să nimicesc moartea? Că eu sunt învierea și viața? Tăicuțul meu a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-l! Vrei să mergi așa toată viața? Îndoaie-l! Calcă normal, ce naiba! Pune odată la treabă și piciorul cu chestia aia cu Oscar nu și cum, Alex, că, dacă nu, o să rămâi șontorog pentru tot restul vieții! Și pentru că am alergat după șiske cu patinele-n picioare și cu-n nume de împrumut o să rămân olog câte zile mai am. Cu o viață ca a mea, doctore, cui îi mai arde de visuri? Bubbles Girardi, o tipă de optsprezece ani care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
după cum îi cunoaște pe mulți dintre ei) fiindcă au copilărit împreună în Central Ward, înainte s-o fi cunoscut pe mama și să se fi mutat în Jersey City. Spune că Allie a fost întotdeauna „un artist“ adevărat. Când Allie aleargă spre baza a doua, răcnind în dodii și în doi peri spre baza-casă (unde până-n prezent nu se află nici măcar un jucător la bătaie - doctorul Wofenberg nu face decât să șteargă de praf baza cu măturica lui de haine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să-i coboare în scrot? Un ou care-a trebuit să fie gâdilat și giugiulit, convins, drogat! să coboare și să-și vadă de treaba lui în scrot, ca bărbații! Mai știi pe careva care să-și fi rupt piciorul alergând după șikse? Sau care să se fi împroșcat cu spermă în ochi la prima lui ieșire în lume? Sau care să fi adunat taman de pe străzile New York-ului o maimuță vie, adevărată, o fată pasionată de Banană? Doctore, poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
destule haine ca să nu-ți fie frig. Ce bine mi-ar prinde să beau ceva fierbinte! Se rezemă cu fața albastră și genunchii Îndoiți de fereastra vagonului. — Suntem aproape de Köln? Cum se spune cafea În nemțește? Expresia ei Îl alarmă. Alergă de-a lungul coridorului și Închise singurul geam deschis. — Te simți bine? Ea spuse, cu ochii pe jumătate Închiși: E ceva mai bine așa. Cel puțin nu mai e curent. Acum mi-e destul de cald. Uite. Ea ridică mâna. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o parte și-i zbieră peste umăr „Legitimație!“. Ultimele vagoane de clasa a treia Îi treceau prin față cu viteză crescândă. Dumnezeule, se gândi ea, mă las de băut. Se apucă de bara ultimului vagon, În timp ce un hamal strigă și alergă spre ea. Timp de zece secunde nesfârșite, cu durerea fulgerând-o prin braț În sus, se gândi că va fi smulsă de pe platformă și se va pomeni trasă sub roțile vagonului de serviciu. Scara Înaltă o descurajă. Nu voi reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de vin, ce mai rămăsese din laptele de ieri, În timp ce de la capătul culoarului venea miros de cafea fierbinte și pâine albă, proaspătă. Mabel Warren Își turnă cafeaua neagră și tare, fără zahăr. — E cel mai bun subiect după care am alergat vreodată, spuse ea. L-am văzut acum cinci ani ridicându-se și ieșind din clădirea tribunalului, În timp ce Hartep Îl privea, cu mandatul de arestare În buzunar. Campbell, de la News, s-a dus imediat după el, dar În stradă i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
culoarului, așa că acum, dacă se grăbea, ar avea destul timp. Se strecură afară. Înainte să fi putut Închide ușa, trenul se porni cu o smucitură și ușa se trânti, dar nici Coral Musker, nici doctorul Czinner nu priviră În urmă. Alergă dizgrațios, lovindu-se când de un perete al culoarului, când de celălalt, În mișcarea trenului, zdrelindu-și chiar o Încheietură a mâinii și un genunchi. Pasagerii care se Întorceau de la micul dejun se lipeau de ferestre ca s-o lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de ferestre ca s-o lase să treacă, iar câțiva se plânseră de ea În nemțește, știind că-i englezoaică și Închipuindu-și că nu-i poate Înțelege. Ea le rânji cu malițiozitate, dezvelindu-și dinții mari din față, și alergă mai departe. Compartimentul era ușor de găsit, pentru că recunoscu balonzaidul aninat Într-un colț, precum și pălăria moale și pătată. Pe banchetă zăcea un ziar de dimineață, pe care doctorul Czinner Îl cumpărase cu un minut sau două În urmă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-uri În stânga și-n dreapta. El trebuie să vadă tot și să treacă nevăzut. Dacă oamenii Îl recunosc, n-or să mai șpună nimic de-adevăratelea. Or să pozeze și el n-o să mai afle nimic șpecial. Stiloul domnișoarei Warren alerga pe hârtie. Acum, că-l pornise să vorbească, se putea gândi cu repeziciune. Nu mai trebuia să-l preseze cu Întrebări. Creionul ei trasa semne fără sens, care semănau destul de mult cu cele stenografice, ca să-l convingă pe domnul Savory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu, spuse Josef Grünlich, ștergându-și mustața. În Germania Învățăm să fugim. Ciudățenia acestei remarce Îl făcu pe domnul Opie să zâmbească. — Ați fost dumneavoastră Înșivă alergător? — La vremea mea, spuse Josef Grünlich, am fost un mare alergător. Nimeni nu alerga ca mine. Nimeni nu m-a putut prinde. — Heller! — Nu Înjura, Jim! Nu Înjur. E numele berii. Încearc-o și tu un pic. Nu e atât de acidulată. Ce-ai avut Înainte se cheamă Dunkel. — Îmi pare bine că ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ador, Carl“ era ușor. Ea râse tare și bătu din palme, având brusc senzația că dragostea era o afacere simplă, compusă din recunoștință, daruri și glume prietenești, un apartament, lipsa obligației de-a munci și o cameristă. Ea Începu să alerge pe culoar, aruncată dintr-un perete În celălalt, dar fără să-i pese. O să mă duc la teatru cu trei zile Întârziere și o să spun „Pot să vorbesc cu domnul Sidney Dunn?“ Dar evident că portarul va fi turc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a fost: — Foarte interesant. Culoarul, luminat doar de un șir de becuri slabe, albastre, se Întindea cenușiu, vibrând printre cabinele Întunecate. Cineva se răsuci În somn și spuse În nemțește „Imposibil. Imposibil“. După ce Îl părăsi pe doctor, Coral Începu să alerge cât de repede putea, cu un geamantan În mână, Într-un tren care se clătina, așa că, atunci când o văzu Myatt că trage de mânerul de la ușa sa, era fără suflare și aproape frumoasă. Tânărul pusese la o parte corespondența de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]