KorAP: Find »[drukola/base=alinta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...73 74 75 ...90 >

2,235 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768

decît printr-o schimbare radicală. Întîi s-a gîndit să plece pe un șantier. Apoi s-a hotărît să accepte transferul la București, la catedra de Fizică a Politehnicii. Dar, cunoscînd-o pe Ana, "Anna de Viena fără Vienă", cum o alintă uneori, a mai rămas... Treptat-treptat, obișnuința și-a spus cuvîntul. Iar dincolo de obișnuință, într-unul din momentele sale de frămîntare la masa de scris, a avut, pentru o clipă, revelația că legătura lui cu Ana e aceea a pictorului cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
Se ridică imediat din fotoliu, semn că și-a amintit ceva. Caută într-un sertar al bibliotecii. Apoi se preocupă de pick-up. Cînd aude primele acorduri din Sonata lunii, Mihai întoarce privirea. Femeia aranjează mai bine lalelele din vază. Le alintă un timp cu amîndouă palmele, trece apoi pe lîngă bibliotecă și ajunge în spatele lui Mihai. Întîrzie o clipă, nehotărîtă dacă să-l atingă cu mîna. Cînd i se oferă țigara, o ia și se așază pe canapea. Deși își face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
și aleargă să vadă ce s-a întîmplat. Cînd ajunge la ușa de intrare, Liliana rîde amuzată. Daniela s-a udat pe un picior. În încăpere, telefonul a tăcut. Mama, uite ce mi-ai făcut! întinde fetița piciorul. Liliana o alintă. Vrei și să te sărut? o întreabă. Te vede domnul Vlădeanu... Daniela întoarce fața spre Mihai. S-a roșit toată și saltă din umeri în semn de scuză. Ce-ar fi copilăria fără alintări? îi surîde Mihai. Fetița dumneavoastră e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
Vrei și să te sărut? o întreabă. Te vede domnul Vlădeanu... Daniela întoarce fața spre Mihai. S-a roșit toată și saltă din umeri în semn de scuză. Ce-ar fi copilăria fără alintări? îi surîde Mihai. Fetița dumneavoastră e alintată? întreabă Daniela. Da, aprobă Mihai mai mult din privire. O senzație neplăcută urcă din piept, înecîndu-l. Se întoarce și intră în vilă. Cum pășește în salon, telefonul sună iar. Smucește receptorul și-l duce la ureche. Alo... spune încet, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
lîngă mine!..." S-au îmbrățișat lung, avizi. "Știi, a surîs Tamara, schițînd un gest de retragere, poate că nu trebuia să vin azi... Cum să-ți spun... Crede-mă că vreau și eu, dar..." "Bine, Tamara, am înțeles", i-a alintat Mihai îndelung obrazul, parcă să alunge roșeața adunată pe el. Am să mai vin, Mihai. Îți promit c-am să mai vin!..." Dar n-a mai venit. Și nici Mihai n-a mai insistat. Atît a durat dragostea dintre ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
grijă de mîncare. În fiecare zi, unul din feluri e pe bază de pește proaspăt. Cristina a primit în dar, de la o vecină, un rățoi, pe care îl chinuie mereu, ba să-i dea apă, ba mîncare, ba să-l alinte. Sora mai mare a lui Mihai, din orășelul apropiat, vine din cînd în cînd cu cursa de după-amiază și le aduce de mîncare, ori vești de acasă. Mihai are impresia că a uitat de Ana. Astăzi, cînd s-a dus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
de la capăt: ba îl pupă cînd iese din casă, ba vine și-i povestește cum s-a jucat afară, lîngă bloc... și toate cu atîta drăgălășenie că Mihai cedează întotdeauna. De altfel, ce-ar putea să facă?! Să nu-și alinte propriul copil?! Fac-o alții, el nu! Așa e sămînța lor, a Vlădenilor: cu ani în urmă, cînd picau de muncă sau gemeau de greutatea dărilor către stat, seara, la culcare, Maria Vlădeanu găsea întotdeauna o vorbă de dragoste și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
bucura dacă își simțea călare pe pieptul lui băiatul, care, apoi, se culca la perete și, în nopțile geroase, dormea cuibărit la căldura tatălui. Acum, e drept, Cristina întrece oarecare limite. Mihai înțelege că vina e-a lui: prea o alintă simte nevoia să-și reverse preaplinul sufletului. Iar dacă îi pare rău de ceva, atunci e pentru că nu are după-amiezele libere mereu, să se poată ocupa de înrădăcinarea unor deprinderi de mare preț în gîndirea și comportarea Cristinei și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
să cad! arată ea spre hăul de dedesubt. Sînt atît de fericită, tremură șoapta ei, c-aș vrea să cad, să rămîn aici definitiv, în locurile în care am cîștigat bătălii, dar... Brațul stîng al lui Mihai nu-i mai alintă umerii și gîtul. Stă în atingerea părului la ceafă, gata să-și încleșteze degetele în bucle la cel mai mic gest al femeii. Pe sub cămașă, pe spatele lui, simte broboane mari, rostogolindu-se reci. Cînd coboară din teleferic, își dă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
să fie surpriză. Despre scenariu uită să-i vorbească, deși inițial ar fi vrut s-o facă. O aude pe Cristina întrebînd de departe: "A vorbit cu Moșul?" și rîde. Ai vorbit? întreabă Ana complice. Sigur! confirmă el. Tataaa... se alintă fetița în telefon. Mai vreau o păpușă!... Mihai promite c-o să-i spună Moșului. Apoi închide și se preocupă de finalul scenariului. Telefonul dat acasă l-a răscolit. Simte din nou un gust amar. Înțelege că-i un om slab

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
de nebunie, să răstorni realul, să fii cum te credeam ieri, să ni te alături, că oricum, eu, singură, nu credeam să-ți mai fac față... Tace și se plimbă încet prin încăpere. Apoi, palma ei moale și caldă îl alintă încet, cu reținere, ca o avertizare. Tu nu poți coborî, nici chiar pentru o seară. Trebuia să-mi dau seama de asta cînd ți-am oferit un pahar la Inter. Inflexiunea ta derutează. Dar maleabilitatea mea poate să ucidă... Ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
schimbînd tonul, faptul că-n primii ani de viață a crescut la... ("orfelinat", ar fi vrut să spună) la bunică-sa, îl face să fie un pic mai distant. Fata, în schimb, e numai de gîtul nostru. Ce, dumneavoastră nu alintați mai mult pe cel mic? Simona tace, făcîndu-și de lucru cu ochelarii. Mihai observă că obrajii femeii s-au înroșit puternic. De la intrare se aud zgomote, apoi, în încăpere, pătrunde valvîrtej un băiețel de vreo cinci ani, care începe să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
capacul pick-up-ului. Doar Cristina l-a luat mereu și l-a pupat "cartea lui tăticu'!" -, așezîndu-l între păpușile ei, cît s-a jucat de-a grădinița. Păpușile au fost primele care au trebuit "să-l citească". Tata, e bine? se alinta ea din cînd în cînd, așezîndu-și cartea pe creștet și mergînd prin cameră ori pe hol cu mîinile la spate. Să-mi cumperi o oală de lut, ca aceea de la țară... "N-ai să vezi o egipteancă, oricît de bătrînă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
încet. Rușinat, cîinele tace ca sugrumat și fuge spre grajd cu coada între picioare. Doris face cîțiva pași grăbiți și ajunge lîngă Mihai. Bun găsit! îi șoptește iar palma ei dreaptă atinge o clipă obrazul lui nebărbierit, parcă l-ar alinta. Luat prin surprindere, Mihai murmură cuvinte de politețe, invitînd-o să intre. Cînd ajunge în încăpere, Doris stă clipe în șir locului, privind cu aviditate totul. Mereu m-am întrebat cum va fi arătînd camera de naștere a unor personaje... Bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
nu e în stare să mai spună o vorbă. E posibil ca, în spațiul dintre cele două femei, să se fi consumat totul? Dar ce spațiu delimitează ele?!... Din clipa asta, pot să mă uit la tine în voie, se alintă Doris cînd oprește mașina dincolo de stația de autobuz de la bifurcație. Chiar nu vrei să te duc acasă? Nu. Autobuzul mă lasă lîngă bloc. Mihai privește ceasul și oftează un "mda" mulțumit, pentru că mai are de așteptat doar cîteva minute. Te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
imensă afecțiune. Ochii femeii clipesc des, adună pînza de pe ei în două boabe, pe care Tamara le șterge cu dosul pumnului, apoi se apleacă spre fetiță. Tantam, mi-a fost dor de tine, și de Mara, și de căței... se alintă Cristina. Și mie mi-a fost dor de tine, și de Adrian, și... de toți! oftează Tamara. De-aceea m-am întors. Mara spune că sînt pescăruși mulți acolo și apă multă, și vapoare... La vară mă duce tăticul din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
și o auzea pe ea în camera a doua, la pianina înghesuită într-un colț, încercînd să cînte ceva. Valentina... A!, tresare Simona, începînd să rîdă nu ți-am spus că numele de botez al fetiței este Valentina, dar o alintăm Ina; mama a ținut s-o botezăm așa, că pe tata îl chema Valentin. Începusem să-ți spun, apropo de doamna Petropulos, că Ina ia lecții de pian cu ea. Soțul meu a convins-o pe doamna s-o asculte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
modestie, nu mai fi... Zău, pretind că te cunosc bine, că... Înțelege că bunătatea ta moldovenească este... Cineva mi-a dat o definiție exactă: moldomocofan, spune Mihai încet, dar apăsat. Simona începe să rîdă. Doamne!... o vede Mihai cum se alintă și i se pare că o are din nou în fața sa pe femeia de la Sinaia într-unul din momentele ei de bucurie renăscută. Cine a spus asta? Zău că-i grozavă expresia! O doamnă, răspunde Mihai sec, dar cînd vede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
tren sau o șansă citat din Mihai Vlădeanu, continuă Simona să se uite fix în ochii lui, în timp ce degetele ei strîng tot mai puternic brațul bărbatului. Se poate? Acesta-i un institut cu multe secrete... Uiți că sunt directoare, se alintă Simona luîndu-l cu delicatețe de braț doar primii pași făcuți înapoi, pînă dincolo de ușile de sticlă, după care se depărtează de el, deschide o ușă, Mihai aude un "da, doamnă" respectuos, iar Simona precizează pe un ton ferm, dar aureolat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
asemănător am văzut în Elveția, unde vor desfășura încercări de trecere într-un alt timp, sau într-o lată dimensiune se emit tot felul de teorii... Știu. Aș vrea să mergem amîndoi acolo, Simona, îi șoptește Mihai, în timp ce palmele lui alintă cu delicatețe infinită brațele femeii. De ce? Să ne trimită înapoi, pe plaja dintre Eforie Nord și Sud... Vom fi prea bătrîni cînd savanții vor pune la punct procedeul... Mihai contină s-o alinte. Degetele lui trec ușor peste stiloul din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
Simona, îi șoptește Mihai, în timp ce palmele lui alintă cu delicatețe infinită brațele femeii. De ce? Să ne trimită înapoi, pe plaja dintre Eforie Nord și Sud... Vom fi prea bătrîni cînd savanții vor pune la punct procedeul... Mihai contină s-o alinte. Degetele lui trec ușor peste stiloul din buzunarul de la piept, vrînd să-l scoată, dar stau o clipă acolo, cît să apese ușor pe mamelonul sînului stîng, așa cum a fost învățat cîndva c-o poate incendia pe doamna din fața sa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
m-a mințit că n-are timp de lectură... Cineva trebuia să-ți facă față, dincolo, în lumea reală, unde erai cătrănit și plin de tristețe, arată privirea Simonei spre ușă. Aici, spune ea cu drag, ridicînd palma să-i alinte obrazul, am adus un copilaș să se joace în nisip... Pe țărm, toată seara, copilașul ți-a stricat buclele părului, umplîndu-le de nisip... De obicei, citesc fragmentul celălat, dinspre ziuă... continuă Simona să se iute în ochii lui. Și care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
Degetele bărbatului o ajută să-și descheie nasturii de la spate, iar bluza aterizează pe un scaun. Sărutul lui întîrzie mult peste pieptul femeii, sorbind cu aviditate sînii oferiți cu un gest de mare ritual, în timp ce palmele lui continuă s-o alinte. Exasperată că bărbatul prelungește totul peste puterea ei de-a răbda, femeia scoate un geamăt, ca o înjurătură tandră și se lasă pe spate, să se întindă pe masă, peste mulțimea de hîrtii, chemîndu-l, în timp ce-i aruncă dintr-un singur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
la fel de tare ca-n zorii acelei nopți, pe malul mării, "parcă ai fost un pescăruș împușcat" i-a spus Mihai, dar acum, ca și atunci, știe că trebuie s-o rețină într-o nemișcare totală, doar sărutul lui să-i alinte obrazul, să-i lase timp femeii să-și savureze clipa de sublim, abia apoi, încurajat de gesturile ei, o mai face una cu hîrtiile distruse de pe masă încă un timp, oprindu-se în nemișcare după ultima zvîcnire, cînd Simona și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
pe o parte și-i ridică Simonei capul, să-l pună pe pieptul lui. Întotdeauna, după, să dai răgaz iubitei să stea un timp cu capul pe pieptul tău, poate chiar să adoarmă așa, în timp cu tu s-o alinți ușor, plimbîndu-ți un deget prin părul ei; abia atunci se va simți împlinită", își amintește Mihai sfatul primit. Ai nisip de aur în păr... îi șoptește Simonei, răsfirîndu-i buclele cu vîrful unui deget. Știu... vine răspunsul șoptit, de femeie gata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]