2,625 matches
-
al Ministerului Muncii și Bunăstării, colonelul Perón a câștigat simpatia poporului care-l va vota ca președinte. A cunoscut-o pe Eva Duarte cu ocazia unui spectacol de binefacere pentru victimele unui cutremur. S-au îndrăgostit fulgerător, Eva devenindu-i amantă. În octombrie 1945 a avut loc o revoltă în guvern, colonelul Perón a fost forțat să demisioneze și a fost expulzat pe o insulă. La simpatia pe care o trezise oamenilor de rând s-a alăturat intervenția Evei Duarte care
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
scos chiar sicriul din criptă. A fost disprețuită de dușmani și acuzată că și-a croit ascensiunea socială prin patul bărbaților cu bani, că a trecut de la statutul de prostituată și de actriță de mâna a doua la cel de amantă și apoi la cel de soție a demnitarului Juan Perón, devenit ulterior președinte al Argentinei. Un film celebru, având-o în rolul Evitei pe starul american Madonna, cu o interpretare remarcabilă, a readus imaginea celei de a doua soții a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
-i fie model. La șaptespreceze ani era frumoasă și expresivă. Locuia, ca și alte tinere, într-un cartier populat de femei de stradă și de curtezane, numite de parizieni, lorettes. Victorine ca și celelalte lorettes își suplimentau salariul mizer, devenind amantele bancherilor căsătoriți, speculanților imobiliari, industriașilor prosperi. Unele treceau de la un protector la altul, sfârșind, de multe ori, ca prostituate de rând. Victorine avea ca protector / amant un medic dentist care-i plătea facturile și o întreținea. O preocupa intens siguranța
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
bogatul și cinicul duce de Lyon. Drept urmare, a răspuns invitației acestuia de a participa la balul mascat organizat, apoi la o partidă de vânătoare. Pretutindeni Victorine a strălucit prin eleganță, conversație degajată și maniere. Cu condiția de a-i fi amantă exclusivă, de a nu fi înșelat cu pictorul Manet, ducele Philippe de Lyon i-a propus să-i fie amantă și, întrucât a acceptat, a gratificat-o cu o casă luxoasă, cu bijuterii valoroase. Între timp, Victorine a aflat că
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
o partidă de vânătoare. Pretutindeni Victorine a strălucit prin eleganță, conversație degajată și maniere. Cu condiția de a-i fi amantă exclusivă, de a nu fi înșelat cu pictorul Manet, ducele Philippe de Lyon i-a propus să-i fie amantă și, întrucât a acceptat, a gratificat-o cu o casă luxoasă, cu bijuterii valoroase. Între timp, Victorine a aflat că este fiica lui Marie Laurent, internată la spitalul de boli nervoase Salpêtrière, pe care o vizita prietena americană a lui
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Emma Bovary ce a generat termenul de bovarism, prin Jules de Gaultier, și a intrat în literatura psihiatrică ca tip de comportament fictiv, de tip isteric, creat în locul celui real, în raport cu care trăiește intens suferința. Emma, prototip al soției și amantei suferinde, rătăcite, mereu în căutarea unei fericiri iluzorii, este fiica unui fermier prosper care, la treisprezece ani, a intrat într-o mânăstire, atmosfera căreia a impresionat-o și, cu imaginația-i bogată, amplifica misterul simbolurilor sacre. Cu aceeași exaltare retrăia
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și, cu imaginația-i bogată, amplifica misterul simbolurilor sacre. Cu aceeași exaltare retrăia romanele citite precum Paul și Virginia de Bernardin de Saint Pierre, se transpunea în postura Louisei de La Vallière, metresa lui Ludovic al XIV-lea, sau a Heloïsei, amanta filosofului Abélard. Lecturile din cărțile de literatură și de filosofie i-au alimentat dorințele de fericire, de pasiune și ar fi vrut să le regăsească în viața ei. Își crease o lume de visuri și le-ar fi vrut puse
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pe protagonistă. O relație complicată a avut cu contele Muffat ce făcuse o pasiune adolescentină pentru frumoasa și aroganta blondă, era hotârât să facă orice sacrificiu pentru a fi în vecinătatea ei și apoi și-a dorit să fie numai amanta lui. Contele era dispus să-și dea toată averea pentru favorurile ei. Nana îl șicana, îl refuza, pentru a-l determina să-i îndeplinească orice dorință, printre care cumpărarea rolului ducesei, o femeie virtuoasă, din piesa "Mica ducesă". Își dorea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
bucatele), serdar (demnitar cu atribuții militare), apoi de ispravnic (conducător al unui ținut) și i-a oferit-o pe fiica lui ca soție. Personajul care se inserează perfect mediului fanariot decadent și care ne interesează este Chera Duduca (chera = stăpână), amanta sau țiitoarea lui Andronache Tuzluc. Postelnicul se aruncase cu frenezie în brațele desfrânării, dar față de Duduca avea un sentiment puternic și posesiv de dragoste. Această Veneră orientală, cum o numește autorul, ieșită din rămășițele spulberate ale populației grecești din Fanar
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
refuze din cauza ostilităților autorităților sovietice față de opera sa. Romanul Doctor Jivago creează un interesant personaj prin Larisa / Lara. La 16 ani era o tânără frumoasă, cu ochi albaștri, cu minte limpede și caracter bun. Era fiica celei ce-i era amantă lui Komarovski, deja dependentă de banii lui. Curând Komarovski s-a simțit atras de Lara pe care a sedus-o. Neștiutoare, Lara se simțea flatată că un bărbat chipeș, cu părul argintiu, cu numele apărut prin ziare și aplaudat la
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
plac și pe care le detestă, ironizează cântecele vulgare difuzate la TV, își amintește cu drag de experiețele erotice plăcute și cu oroare de cele care au traumatizat-o și au oripilat-o. Bibliografie selectivă Abbott Elisabeth, O istorie a amantelor, traducere de Ștefana Totorcea, Editura Lider, Editura Luceafărul, București, 2005. Acsan Ion, Constantinescu Dan, Antologie de poezie clasică japoneză, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981. Adler Laure, Casele de tolerață între 1830 și 1930, traducere de Irina Cristea, Editura Corint
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
erotice, traducere de Eugenia Mitici, Editura Ethos, București, 1996. Cloulas Ivan, Familia Borgia, traducere de Antonia Kacso și Filofteia Iscru, Editura Aramis, București, 1992. Collas Philippe, Mata Hari. Adevărata poveste, traducere de Diana Șerban, Editura Lucman, București, 2004. Craveri Benedetta, Amante și regine, Editura Curtea Veche, București, 2009. Cuppy Will, Biografii necezurate ale unor oameni celebri, traducere de Alexandru Macovei, Editura Litera Internațional, București, 2007. Dalby Liza, Gheișele, traducere de Daniela Georgiana Arșinel și Marius Chitoșcă, Editura Curtea Veche, București, 2010
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
les pendules Pompadour ? Elle était à Tostes. Lui, il était à Paris, maintenant ; là-bas !62 Plasticitatea semantică a pronumelui "on" îi permite Emmei înscrierea în fantasmele pe care le concepe. În primele două ocurențe, on o desemnează în realitate pe amanta Vicontelui. Cu o imaginație fecundă și personaj în propria ficțiune, spectatoare și actriță, datorită pronumelui "on", Emma este atât în afara, cât și în interiorul scenei, drept ea însăși și drept altcineva. În ceea ce privește al treilea on, el poate trimite fie la cuplul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fecundă și personaj în propria ficțiune, spectatoare și actriță, datorită pronumelui "on", Emma este atât în afara, cât și în interiorul scenei, drept ea însăși și drept altcineva. În ceea ce privește al treilea on, el poate trimite fie la cuplul format de Viconte și amanta sa, fie la ansamblul de persoane care frecventau acel salon; și de data aceasta, Emma este în satul ei, dar și la Paris, în înalta societate pariziană. Pronumele "on" ne permite să urmărim traseul identificărilor sale, constituind un fel de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
citise, și mulțimea lirică a acelor femei adultere începu să îi cânte cu glasuri de surori care o vrăjeau. Ea însăși era o părticică reală a acelor închipuiri și își împlinea îndelunga visare a tinereții, socotindu-se întruchiparea tipului de amantă pe care îl râvnise atât de mult. De altfel, Emma încerca satisfacția răzbunării. Nu suferise destul?! Dar acuma triumfa, iar dragostea, atâta vreme înăbușită, izbucnea întreagă, cu clocote de veselie. Le gusta din plin, fără remușcări, fără îngrijorări, fără zbucium
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o frază dislocată la stânga precum: Pe Paul, eu l-am zărit ieri, "Paul" este tema, dar nu este subiectul frazei. Se poate întâmpla chiar ca rema să fie întreaga frază. Dacă avem: S-a întâmplat o chestie amuzantă: Emma este amanta lui Léon, dat fiind contextul creat de prima frază, cea de-a doua este în întregime rematică. Opoziția "temei" și "remei" nu trebuie confundată cu noțiunea sintactică de "temă" care, în principiu, nu depinde de context. Într-o frază se
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
două GN se referă paralel la același individ și când nici una nu are nevoie de cealaltă pentru a fi interpretate; în acest caz, le putem schimba ordinea fără probleme. Dacă citesc un text în care apar succesiv " Doamna Bovary" și "Amanta lui Léon Dupuis" sau "Ludovic al XIV-lea" și "fiul Annei de Austria", cunoștințele de ordin extralingvistic (în ocurență, faptul că îmi sunt familiare romanul lui Flaubert și istoria Franței) sunt cele care îmi permit să identific cei doi termeni
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
privea insistent cu ochii mari, obosiți. Ar putea face cineva ceva pentru el? Femeia abia zâmbea și spuse: "Bineînțeles, dragă, poți să îmi cumperi ceva de băut". [...] Se apucă să vorbească despre el. Să povestească orice. Despre soția lui, despre amanta lui, despre slujbă, cum a coborât din tren. Și femeia asculta, înțelegătoare și gânditoare. Și femeia încuviința, tăcută, atentă 264. În acest fragment, bărbatul întâlnește un personaj feminin care nu primește altă denumire decât "femeia", numită apoi prin pronumele de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și să nu-ncerci odată să faci decât ce poți". 62 "Se uita la ea, o deschidea și chiar îi sorbea mireasma căptușelii, amestec de verbină și tutun. A cui să fi fost?... A vicontelui. Era poate un cadou de la amanta lui. O brodase pe un micuț gherghef de palisandru, instrument pe care îl putea ascunde ca să nu îl vadă nimeni, și deasupra căruia trebuie să fi stat aplecate multe ceasuri în șir buclele mătăsoase ale visătoarei ce o lucrase. O
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Filipache, în calitate de director, act fondator simbolic pentru lumea nouă ce se construiește acum; 5) îndepărtarea falsului comunist Anghel și, prin el, a ultimelor reziduuri burgheze, alcătuite din speculați precum Marinescu/Vasilescu, fostul ofițer devenit contabil, domnișoara Gabi/Irma, secretara și amanta directorului et alii. Punctul culminant, cu maximă valoare ideologică, este naționalizarea întreprinderii. Victoria Partidului prin reprezentații săi, în frunte cu comunistul deplin Filipache, anunță prefacerea întregii societăți, facerea lumii comuniste, căreia Filipache îi stabilește în Tipografia proaspăt naționalizată o simbolică
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
sau a ierta!/ Ochi-mi n-au, nu mai au încă lacrămă de a-ți vărsa./ Ci poate se află-n mine vro mai sonoră fioare/ Care să se zvîrcolească subt cătarea-ți cercătoare”)2), și în cea din „La amantă” de Sappho („Prin vine-mi foc ca de fiori se varsă”)3). Ulterior, fiorii fac parte din modul de a simți al celor mai mulți dintre romantici. Acțiunea lor e surprinsă atît în reacțiile individuale, cît și în cele de grup, cum
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
visuri roze”, ca să vorbesc în termenii Maestrului său15). „Iubirile ideale - va spune ceva mai tîrziu - erau fugitive, le găsea în cărți, le zărea prin lume”16). Amanții Prezent de cîteva ori, cuvîntul „amant” apare, la Bacovia, doar ca plural: amanți/ amante și înseamnă (nu-i chiar inutil să precizez) „îndrăgostiți”, acesta din urmă lipsind din poezia sa1). Ce fel de îndrăgostiți însă? Dintre cei chinuiți de povara sentimentului, atinși de disperare. Siluetele lor se desenează, prima dată, în „Nervi de toamnă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Maria salvează și răscumpără blestemul Evei. Conform acestui model, reluat de toate timpurile sub diferite aspecte, femeia devine ființă complexă, alegorie a Binelui și Râului, valorii și antivalorii, având în același timp cele două chipuri: al Mamei devotate și al Amantei perfide. "Între acești poli clar definiți se vor contura o serie de figuri ambigue, jalnice, detestabile, păcătoase, victime, cochete, slabe, angelice, demonice", constată Simone de Beauvoir [1998, I, p.225]. Arhetipurile feminine care obsedează imaginarul artistic și literar al secolului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
inevitabil, ca în cazul lui Flaubert, Baudelaire sau Zola, antrenează, în toată Europa, incepand cu anul 1880, o generatie întreaga la demascarea ipocriziei. Prototipurile feminine, definite în Dictionnaire thématique du român de mœurs. 1850-1914 (2003) sunt: mama a familiei, înger, amantă pasionala, curtezana devoratoare, prostituată [v.Hamon, Viboud, p.246]. Dacă în prima jumătate a secolului al XIX-lea locul femeii este mai mult pe piedestal, cea de-a doua jumătate produce o imagine mai puțin poetica. Pariziana din jumătatea a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
romantice în ansamblu. Imaginea femeii în literatura și arta secolului al XIX-lea a suferit metamorfoze mari. Spre sfârșitul secolului aproape nu mai întâlnim imaginea Muzei, Madonei sau Îngerului. Ele se preschimba spre sfârșitul secolului în soție morocănoasa, mama castratoare, amantă sufocanta, femeie insolenta, femeie devoratoare. Românul premodern, de la cel antic până la cel realist, se caracterizează prin valorizarea femeii că muză sau madona, ființa care guverneaza destinele masculine. Această aureola a femeii va fi disputată de românul realist, care-i refuză
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]