3,481 matches
-
care stă pentru vorbirea omului care reflectează la ceea ce spune s-ar reduce la aceea că a doua expresie se raportează la un proces mintal care lipsește atunci când folosim prima expresie. Sunt pierdute astfel din vedere multe elemente ale acelei ambianțe în care noi folosim asemenea expresii. „Tot așa acțiunea intenționată sau neintenționată este, în multe cazuri, caracterizată mai degrabă printr-o multitudine de împrejurări în care are loc acțiunea decât printr-o experiență subiectivă pe care o desemnăm drept caracteristică
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ne putem elibera de fascinația pe care o exercită asupra minții noastre asemenea întrebări. Dacă ne vom putea detașa de tendințele imperiale ale filozofilor, dacă vom fi gata să examinăm mai îndeaproape modul cum sunt folosite aceste cuvinte în diferite ambianțe și în diferite situații, atunci ne va deveni clar că, oricare ar fi răspunsurile pe care le-au dat sau le vor da ei acestor întrebări, ele nu pot fi decât înșelătoare. Russell era convins că se câștigă în claritate
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sau varice; - nu se execută masaje imediat după mese, mai ales în zona abdominală; - mâinile trebuie să fie foarte curate și unghiile tăiate; - o lumină blândă, odihnitoare, o muzică discretă, relaxantă și o atmosferă ușor parfumată cu esențe naturale completează ambianța necesară unui automasaj reușit; - durata automasajului este de 1-2 minute. Exerciții cu efecte reconfortante Activarea fluxului energetic Se apasă cu vârful degetelor (arătător, mijlociu, inelară deasupra sprâncenelor și se masează fruntea în sus și în jos iar apoi în diagonală
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
este o constantă a creației sale). Majoritatea poemelor se vor ego-grafii ale dezabuzării, ale spleen-ului sau ale îndoielii de sine, stări tratate adesea în maniera modelului (recunoscuți direct, prin citare, sunt maeștrii Bacovia, Arghezi și Baudelaire). În puține cazuri, ambianța în care autoarea se retrage îi conferă serenitatea de care are nevoie Seninătatea lemnului dă chiar titlul celui de-al doilea op apărut la editura ieșeană Cronica, în 1997. Spațiul de reculegere preferat este reprezentat, într-o secțiune a creației
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
întâlnirilor. Clotilde de Marelle este încântată de această comedie 346. Similitudinea s p a ț i i l o r este relativă. Căsuțele din suburbiile Parisului reproduc în miniatură planurile locuințelor somptuoase. Tradiția aristocrata a saloanele este reluată de burghezi. Ambianța aristocratica a doamnei Dambreuse din L'Education senimentale poate fi regăsita, cu un accent intim, la doamna Arnoux și, cu un accent de prost gust, la Rosanette. Spațiul parizian devine un loc în care este posibilă o anumita egalitate între
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
virtuoz tălmăcitor din creația Eladei, primul își dezvăluie mai bine individualitatea confruntat cu congenerii și înaintașii lui, mai ales când este vorba de Leopardi, lângă care, asemenea multor altora, a dorit adesea să fie menționat. Adesea, nu întotdeauna, pentru ca in ambianța artistică efervescenta, dar și sulfuros-polemică din interbelicul italian, a fost pus în situația de a-si proclama originalitatea. Plasarea în contextul istoric al fiecăruia dintre cei doi autori aflați în centrul cercetării de față lărgește sfera de investigație și în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ne-amintim de Hoffmann, Hauff și Heine (ibidem, 319). Mihai Zamfir găsește în identificarea timpurie a poetului român cu limba și cultura germană o trăsătură inedită. Din clasele gimnaziale și până în ultimul an al studenției, Eminescu a evoluat într-o ambianță formatoare germanică. Nu este vorba numai de cunoașterea limbii germane, exemplară poetul vorbea/gândea curent, scria poeme și proză numai în această altă limbă decât cea maternă. Este în discuție chiar : aderența lui Eminescu la modelul cultural german. A luat
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
un ateu convins, manifestînd numai o curiozitate sarcastică pentru cei religioși. Vizitîndu-l pe Flyte la impozanta lui reședință nobiliară Brideshead -, Charles descoperă o familie tradițională britanică, afectată straniu de toate viciile modernității. Sebastian pare un ins cu personalitatea zdrobită de ambianța domestică (și, cu precădere, de autoritatea maternă), în timp ce frații lui, Bridey și Cordelia, sînt complet anihilați identitar, trăind doar în devoțiune pentru valorile induse de mama dominantă, Lady Marchmain. Julia, o altă soră (de care Charles se simte puternic atras
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și poezia devin un spațiu ideal pentru consumarea iubirii, în sensul că alcătuiesc un mediu de perfectă securitate corporală. (...) Trăind atât de mult prin poezie și ca poezie, negându-și astfel obârșiile frenetice și menirea eficientă, iubirea intră în acea ambianță lingvistică în care amânarea este o șansă"102: "Oh, numai noi cunoaștem dorul/ De-a ne putea privi în ochi/ Și-a înțelege astfel totul,/ Dar stăm spate în spate,/ Crescuți ca două crengi/ Și dacă unul dintre noi s-
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nostru: consumatorul primea mesajul și hotăra dacă avantajele arătate sunt suficiente pentru a justifica cumpărarea produsului. Pe ecranele noastre de astăzi rar se mai face reclamă în acest fel. Totul este în ce nu se spune, în zâmbete, forme sugestive, ambianțe și culori, muzici în surdină, emoții și excitări care ne sunt oferite pe măsură. Uneori produsul este puțin amintit, dacă nu chiar deloc. Mesajul nu mai acționează prin tendința de analiză, ci prin cel al persuasiunii inconștiente. Liberul arbitru al
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
întreg complexul de senzații, de la cele fizice atingerea filelor, mirosul cărții, plăcerea estetică trezită de organizarea vizuală și pînă la pătrunderea în fabulă, căci romanul pretinde să-i creezi niște condiții, are nevoie de un spațiu al lui, de o ambianță specială, pe care privirea impersonală a unui ecran nu o poate nicicum oferi. Dar, pînă la urmă, ce e un roman? Ce acoperă această etichetă și ce respinge ea? Nu e cazul deschiderii unei dezbateri teoretice aici, s-au scris
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ființei" se joacă paradoxul fondanian, salvat prin emigrație și prietenie, pierdut din loialitate față de cineva drag și, mai mult decît atît, față de sensul unei călătorii spirituale totale. Nu e ușor de conciliat spiritul vagabond al strămoșilor cu neliniștioarea imobilitate moldavă, ambianța intelectuală a vremii, de sorginte germană, care îndemna spre meditații sfîșie toare în jurul "iernii lui Dumnezeu", cu bovarismul diletant, estetic și epicureic, în cea mai pură tradiție franceză... Ne amintește cumva de Amin Maalouf care, în Identités meurtrières, scria: "Mi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dar și a prostiei, un personaj complex, egocentric și slab în fața pericolului sălbăticiei, visător, dar purtat de o forță a disperării care îl face să-și împingă propriul copil în miezul tragediei. Stilul lui David Vann e perfect adaptat acestei ambianțe de neliniște, neînțelegere și ruptură, scriitura e simplă, scurtă, realistă și eficace, aspră ca natura din Alaska și ca relațiile neașezate dintre tată și fiu. Decalajul e permanent și tot mai acut, ratarea, incapacitatea aderării la celălalt capătă proporții dramatice
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Rusie, dat fiind numele slav al personajului principal, Ivan Zamiatin, dar și porecla marelui păpușar, Vojd, sau cele evocatoare de mari scriitori ruși ale prietenilor de tinerețe ai lui Ivan Goncearov, Dosto, Turghi. Celor de "dincolo" însă le sună familiar ambianța, ierarhia, intrigile, lupta pentru putere și mult cultivata fraternitate din sînul unei mari societăți multinaționale. De fapt, ambele tabere au dreptate, iar Hervé Bel se joacă cu matură și perfect stăpînită ingeniozitate pe cele două planuri, lăsînd balanța să încline
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nu e vorba de Samuel Beckett!), se desfășoară această istorisire autobiografică, profund intimistă, un adevărat roman inițiatic, ce stă sub semnul recunoștinței. Iar figura reverată a filosofului ni se destăinuie și ea așa cum, poate, puțini l-au cunoscut, într-o ambianță familiară, binevoitoare și afectuoasă, respirînd încredere, eleganță, noblețe. De-a lungul paginilor, se creionează un univers conținut într-un loc magic, în care libertatea fiecăruia și atenția pentru celălalt sunt singurele reguli, un paradis (artificial) în care inițierea intelectuală, sentimentală
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
percutant, asemenea celor treizeci de zile din viața unei femei, pe care le povestește textul. De fapt, Djian alunecă el însuși în pielea femeii, și de acolo tot mai departe și mai adînc, prin sex și nebunie, spre moarte. O ambianță de altfel familiară scrierilor sale, care nu au mai cunoscut pînă anul trecut febrilitatea maladivă a cursei către un mare premiu. Djian, ca și Houellebecq, nu e un tip prezentabil, agreabil, convivial, pregătit să facă jocul ipocrit al cadrelor zîmbitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să studieze... limbile moarte, greaca și latina. Limbi moarte pentru a scăpa de o lume moartă, limbi moarte pentru a se simți vie, altfel. Semn major al emancipării și al distanțării de locurile natale, studiul acestor limbi și literaturi, în ambianța specifică intelectualilor de pe malul stîng al Senei, nu o face pe Claire să-și uite sau să-și renege originile, ci doar să le asume, să le integreze cu luminoasă înțelegere. Cea de a doua piele pe care o îmbracă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sale limpezi mă hipnotizează. Suntem foarte departe de Noul Roman, ne aflăm mai degrabă în suprareal. Mă face să mă gîndesc la Hermann Hesse, Limbour, Dhôtel, și la Raymond Roussel din La Vue. Îmi amintesc că la școală, într-o ambianță cenușie, evadam privind peisaje colorate prin penar. Ei bine, asta înseamnă pentru mine cărțile lui Echenoz. Jean Echenoz Eu îl citesc pe Modiano de și mai multă vreme, căci a publicat înaintea mea, eu sunt mai degrabă un scriitor tardiv
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sistemelor de obiecte, Baudrillard întreprinde în prima sa lucrare poate cea mai închegată și sistematică abordare, care trece de la explorarea sistemului funcțional de obiecte (obiecte de consum ce intră în structuri de aranjare a mediului cotidian sau în structuri de ambianță), la prezentarea celui nefuncțional (obiecte vechi, colecții) și a celui metafuncțional sau chiar disfuncțional (gadgeturi, roboți). Universul modern, creat prin intermediul mijloacelor tehnologice noi și printr-o accentuată solicitare a producției, este prezentat în opoziție cu universul tradițional, care, susține autorul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un cod constrângător, din moment ce clasifică indivizii într-un repertoriu al statusurilor sociale. În exprimarea lui Baudrillard, din perspectiva publicității, obiectul capătă rolul unui criteriu imperativ: "veți fi judecat după...". Același "sfârșit al ordinii naturii" este resimțit și în ceea ce privește structurile de ambianță moderne, în care culorile, materialele, formele și stilul adoptat demonstrează impunerea unui nou mod de existență. Astfel, în timp ce culorile tradiționale erau expresive și mai apropiate de natură, culorile moderne sunt mai artificiale (fiind fie sub forma pastelului, fie sub aceea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
În aceeași măsură, se observă cum componenta culturală a cotidianului este investită de către Baudrillard cu semnificație maximală; în această direcție, se poate întrevedea deja cum ceea ce va numi ulterior "valoarea-semn" se inserează în analizele sale încă din debut. La nivelul ambianței, se poate chiar vorbi, susține filosoful francez, de o "culturalitate sistematică", ce pare a fi valabilă pentru toate obiectele, ce devin nu doar funcționale, ci și "rafinate", adevărați indici ai statusului social. Se trece astfel de la gestica tradițională, desemnată de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este umilită, degenerând din aria farmecului și a agon-ului. Stadiul politic se instituie pe fundalul unei realități diminuate și înlocuite cu un principiu al simulării totale, realizate în urma dezvoltărilor tehnologice remarcabile din ultimul timp. Seducția devine apatică, sinonimă manipulării, persuasiunii, ambianței sau inducerii strategiilor dorinței ori ale cererii și ofertei. Presiunea simulărilor tehnice și mentale a trimis realitatea în derizoriu, astfel încât diferența dintre ea și reproducerile sale devine problematică. Realitatea este sedusă și depășită de simulare și simulacrele sale, realul prezentându
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
toate acțiunile componente și realizează adaptarea la necesități, „ca Într-o oglindă". Rezistența, siguranța, ușurința, amplitudinea, dezinvoltura, expresivitatea, care trebuie să caracterizeze exercițiul de concurs, nu pot fi obținute decât cu repetarea În diferite combinații a exercițiului Însuși, dublate de ambianța necesară, ce va simula cât mai aproape de identitate duritatea, stresul și celelalte probleme ale competiției. Repetarea exercițiului de concurs, are efecte multiple, constituie rezultanta, suma tuturor componentelor pregătirii, inclusiv a celei fizice, dar nu ca scop ci ca mijloc spre
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
caracter permanent sau determinată sau chiar efemeră-târguri; • criteriul structural: piețe globale cu pluralitate de mărfuri oferite consumatorilor iar pe de altă parte piețele sectoriale sau piețe relevante specializate în anumite produse și servicii. Concurența se exercită în mod normal în ambianța unei piețe relevante; • criteriul sferei de cuprindere: piețe cu regim general și piețe cu regim special: piața bancară, bursieră, zone libere etc. Competiția, concurența există numai între agenții economici care practică activități profesionale îndeajuns de asemănătoare deci care activează pe
Dreptul concurenţei by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1417_a_2659]
-
felul de teorii reducționiste. Guénon a publicat cartea cu un titlu expres despre criză (9a) și a revenit asupra fenomenului până spre finalul vieții. Circa două decenii, el a privit Occidentul din Cairo, pe când Husserl și-a trăit viața în ambianța civilizației occidentale, deformată o vreme de fascism sau totalitarism de dreapta. A rămas un profesor-filosof în universitățile germane de la sfârșitul secolului al XIX-lea și prima parte a secolului al XX-lea până în preajma celui de-al Doilea Război Mondial
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]