2,758 matches
-
topit... Rămăsese în locul ei ceva ciudat, un sentiment aproape măgulitor pentru ea, și pentru el un gen de milă. Un bărbat orgolios suportă greu superioritatea femeii lui - cam aceasta era ideea care reieșea din frazele lui încâlcite. Continuase să bea, amețindu-se din ce în ce mai tare, vorbea ușor incoerent și articula cuvintele cu dificultate. — Eu sunt singurul vinovat, tu nu ai nici cea mai mică vină... repeta. își justifica pentru prima oară în fața ei aventurile galante de o viață și plecările de acasă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
parale ! Ce mai știu ei ce însemnează dragostea ? Și nici bărbații noștri nu au mai fost bărbați, cum erau cei de altădată ! Care știau să aprecieze femeia ! Dați dracului erau ! Știau cum s-o-ntoarcă, s-o sucească, s-o amețească, s o... Ha-ha-ha, ce hazlie ești, madam Delcă ! Mai vino și pe la mine când ai vreme ! Mai stăm de vorbă ca acum, mai... Și de ce spui că a pus Ivona fotografia aici ? — Păi io știu ! A dat de ea și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
agățată de fereastra hotelului, în afară, la răcoare. Atunci, dacă nu ai nimic împotrivă, te rog să accepți invitația de-a veni la mine, aude vocea caldă, prietenească, a Lilianei. Nu atît luat prin surprindere și nici din cauză că ar fi amețit de somnul adînc de pînă acum, cît mai ales cucerit de căldura ce o simte revărsîndu-se din vorbele auzite, Mihai acceptă cu plăcere. Femeia se oferă să vină să-l ia din centru, dar el, înțelegînd că asta ar însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
scenei. Atunci, cu cîteva luni în urmă, prin februarie-martie, o regizoare a vrut să monteze piesa mea la Naționalul din Iași, dar eu nu fusesem de acord, pentru că dădusem drept de premieră altui teatru, condus de un regizor care mă amețise cu vorbele lui multe și mari, dar găunoase. Cînd mi s-a spus că piesa a fost eliminată de pe lista de repertoriu, am înțeles, din instinct, că prin gara mea trecuse deja trenul dramaturgului Mihai Vlădeanu. Scuză-mă! murmură Liliana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mai știe nimic; visează, dar asta nu-l împiedică să stea și cîte o oră la telefon cu doamna Mia, jurîndu-și că-i va smulge o întîlnire. "Ca, după cîțiva ani, să eșuăm lamentabil într-o cameră la Hotel Tranzit, amețiți de cireșată..." Îi promite lui Lie că data viitoare o să-l viziteze. Acum nu poate. Dintr-o clipă în alta, regizorul trebuie să vină la el în cameră. Cînd acesta apare și-și strîng mîinile, Mihai înțelege, din privirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
educatoare undeva, într-un sat, pusă pe ascensiune, frumoasă de altfel, dar odată pornită să vorbească, a reușit s-o oprească doar sărutînd-o cu foc sub coroana imensă a unui brad îndepărat, în pădure, pînă unde tînăra femeie l-a amețit cu părerile ei despre rolul și locul scriitorului în societatea contemporană, dovadă clară că citise imens. Și zi de zi, ritualul se repeta; drumul nesfîrșit, că uneori pierdeau și masa, îmbrățișarea, haina lui așternută pe stratul gros din ace de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
el. Apoi, fără s-o intereseze cum a primit Mihai remarca sa, adaugă, însoțindu-și vorbele de o strîngere a brațului de care se sprijină: Ce fain mă simt! Vorbele tale dure m-au usturat, iar acum, înțelesul lor mă amețește. Ca aseară, cînd am băut vodcă. Ce bine că nu locuim în același oraș, sau mai aproape! Ai fi un chin pentru mine. Chin pentru tine sînt alții. Domnișoara Cucu, spre exemplu. Apropo: la prînz, ea e la serviciu. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
frumoasă, leit maică-sa. Ana se uită spre Mihai și rîde. La prima stație coboară împreună cu copiii, urîndu-i odihnă plăcută. Ajuns acasă, Mihai vrea să se culce, dar nu mai simte nevoia. Dimpotrivă! Îl doare capul și are impresia că amețește, înțelege că ar fi vrut să se ducă și el la Tamara, ba chiar se pregătește s-o facă. Dar renunță numai după cîteva clipe. Nu, nu trebuie! vorbește de unul singur, umblînd prin casă. Exclamația asta îi amintește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
a putut lipsi. Auzi, ce chestie! începe să rîdă, amintindu-și. Rîndul trecut, cînd mi-ai dat telefon, n-am putut să-ți spun, că erau copiii pe aproape. Știi cine m-a căutat? Ia ghici! Mihai are impresia că amețește. Apoi îl ia cu călduri, închide ochii și-și scutură capul, parcă ar vrea să alunge efectul băuturii, să se dezmeticească. Pe-o bere că nu ghicești! rîde Liuță. Doamna Mia... murmură Mihai spășit. Dă-o naibii de lipitoare! rîde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
chema... doctoriță... una din acelea care le lăsa pe femei să moară dacă nu spuneau cine și ce le-a făcut de-au ajuns la ea cu hemoragie... Într-un final, am reușit s-o destroienesc, rîde el trist, vizibil amețit de băutură. După, cum stăteam amîndoi alături, plutind într-un univers în care ajungi rar și numai dacă Dumnezeu te binecuvîntează, Maria m-a întrebat simplu, fără putință de-a-i ocoli întrebarea, cine a fost aceea care a făcut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
șef la construcții-montaj, apoi a ajuns prim-vice, adaugă cu glasul stins, roșind, preocupîndu-se de sticla cu vin un soi cu un parfum ciudat, care te face să vezi lumea în roz chiar înainte de-a bea. Vorbele Violetei l-au amețit pe Mihai. În ultima perioadă, Teona e tot mai prezentă în viața lui și tot mai aproape de el. Chiar numai faptul că a venit vorba de fostul ei soț l-a făcut să aibă impresia că un os de pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
romanului. Știe, de cînd era copil și mergea la biserica din sat, că nici un blestem nu-i mai rău ca cel părintesc. De durere, închide ochii o clipă. Lumea începe să se învîrtă cu el. Pornirea liftului în jos îl amețește de-a binelea. Focul s-a stins. Și e tîrziu, aproape miezul nopții. Mihai răscolește jarul cu capătul unui lemn, pune peste cărbunii scoși din cenușă bucăți de șindrilă din acoperișul bucătăriei dărîmate anul trecut, apoi, cînd flăcările încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Întrebarea lui Mihai, chiar rostită în șoaptă, cască o prăpastie de moment între ei. Nu-și mai spun nimic. La recepție, Liliana doar întinde mîna și i se pune cheia în palmă, ca unui oaspete de onoare. Pornirea liftului îl amețește iar pe Mihai, ca atunci cînd cobora de la editură și aflase că trebuie să renunțe la partea a treia, dedicată Teonei. Ce-ți face vecina? A pus întrebarea vrînd să glumească, să rupă liniștea cuștii metalice, dar Liliana răspunde grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
nu asta e important. Ai asaltat-o cîndva pe maică-sa, fără succes, iar acum fiica ți s-a oferit singură, pentru că asta e meseria ei. Avem și noi momentele noastre de caritate" ce frumos sună! Noi... Mihai simte că amețește. Îmi pare rău, oltene! Azi am coborît și-n ochii mei și-ai tăi, murmură. Mă simt ca un porc. Știi... rîde Liuță, beat cum sînt, ar trebui să-ți spun că alde Doris nici nu merită altceva. E meseria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
rog!" și a închis. E aceeași voce de ieri și de-acum cîteva zile, arată șeful de echipă spre telefonul închis. M-a rugat să vă spun că sînteți așteptat pe platforma din fața combinatului, unde trag mașinile de marfă. Mihai amețește. În gîndurile lui, o revede pe Teona întinsă pe scaunele din dreapta ale Mercedes-ului alb. Fuge în birou, să se spele pe mîini și pe față. Cînd se uită în oglinda de deasupra chiuvetei, descoperă întrebarea cuibărită în ochi: e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ea. Privirea îi stă ațintită înainte, spre ștergătoarele ce se tîrîie greoaie sub zăpadă. Un profil frumos de femeie tînără, învăluită într-un aer melancolic. Mi-e teamă, Mihai! șoptește Doris, întorcînd capul, iar răsuflarea ei fierbinte lovește obrazul bărbatului. Amețit de parfum, Mihai își trece brațul stîng peste umerii ei, oprindu-și palma la spate, gata să-i cuprindă ceafa. Cred că-s pe malul unei prăpăstii, clatină Doris din cap afirmativ, întunecîndu-se tot mai tare, pe măsură ce Mihai se retrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de scris. Ce-ar fi putut el să-i răspundă, cînd nu îndrăznește să-și formuleze nici măcar pentru sine gîndul?! Hai-hai, că te-ai înroșit tot! Mereu plecat, cine știe cu ce haimanale umbli prin hoteluri!... Mihai a început să amețească; orice discuție de felul ăsta e ca o anchetă. În una din cărțile sale, a inserat în amintirile unui intelectual și scena de la anchetarea acestuia, de mult, cînd ar fi spus: "Domnilor, comparativ cu nevastă-mea, sînteți niște ageamii; atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
noaptea tîrziu, încearcă zadarnic să se concentreze asupra celor scrise, vrînd să continue, dar nu poate; gîndurile lui o iau razna mereu. Se înfurie și bea un pahar cu țuică primul de cînd a venit acasă -, apoi altul. Cînd se amețește, uită de toate "asta-i viața!" și se reîntoarce să-și continue munca la roman. După încă un pahar, se simte acaparat de lumea cărții și se crede în stare să scrie dintr-o suflare ultimul capitol, despre care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
loc, bubuind strident. Mihai se grăbește să ajungă în stradă, să caute un taxi. Abia după ce urcă în tren, reușește să ofteze ușurat, iar graba sa pare preluată obsesiv de zgomotul îndrăcit al șinelor. O țigancă în vîrstă, care moțăie amețită de rachiu, așezată turcește pe o boccea în capătul vagonului, îl îmbie cu un pumn de gume de mestecat și țigări străine; a fost în Capitală să-și plaseze marfa luată de la vaporeni și n-a prea avut succes. Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
orașe mult mai importante și mai depărtate, precum Sozopolis, cu localitățile de primprejur, apoi Agathopolis și Anchialos, suspinau cu cele din urmă răsuflări și se deprindeau cu ideea de a se preda în curând. Andronic împăratul, mâncat de griji, era amețit de nedumerire; căci pe când își dădea toată silința să puie stavilă propășirii inamicului, stările deplorabile de lucruri la răsărit îl chemau și mai neînduplecate pe teatrul de lupte din Asia. Silit de împrejurări ca să ia o hotărâre, rândui totuși în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
deosebitelor mișcări. Începutul bătăliei urmă printr-un atac înfrîngător, esecutat c-o strălucită vitejie de cavalerii franceji asupra detașamentului de asabi, spahii și ieniceri pus în fruntea luptei, cari răsturnați claie pe grămadă fură parte măcelăriți parte reîmpinși spre centru. Amețiți de avantajul câștigat și fără nici o legătură cu corpurile de trupe ungurești lăsate în urmă, francejii cu nebunească îndrăzneală se repeziră fără preget asupra inamicului, dară curând fură cuprinși de miezul acestuia și sau străpunși sau puși pe fugă. Învingerea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de orice întreprindere mai mare și pierduse până și stima căpeteniilor sale celor mai bune și a partizanilor celor mai cu credință. În una din zile bunăoară se rătăcise în tabără un cerb, lucru de mirare pentru toți, iar regentul, amețit de cap, vestindu-i-se aceasta, întrebă de are ori ba cerbul un păhar între coarne; daca are el va vâna sălbăticiunea, de nu rămâne liniștit la petrecere. Trăind astfel fără de nici o grijă și fără treabă, pierdu pe de o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pereți formulare oficiale - spații goale pe care le completezi cînd ai efectuat o arestare și ai determinat pe cineva să mărturisească. Mărturisirile pot fi foarte codificate. Nimeni nu e dispus să admită că a comis o infracțiune. Dar dacă Îl amețești pe om cum trebuie, dacă Îl iubești și Îl urăști În exact aceeași măsură, atunci o să-ți spună anumite lucruri - mici amănunte - În măsură să creeze o realitate care să-ți confirme bănuielile și să-ți furnizeze informațiile cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
putea să Însemne belele mari de tot. Barmanul Îi turnă un Old Forester dublu. Jack Îl dădu pe gît, punînd capăt celor cinci ani de viață cușer. Lichidul Îl Încălzi. Deschise cu un șut ușa de la toaleta bărbaților. Claude Dineen, amețit de droguri. Jack Îl izbi În vintre și-i scoase acul din braț. Percheziție sumară, fără nici un fel de opoziție. Claude era deja În al nouălea cer. Bingo: benzedrină În staniol. Înghiți fără apă o pastilă și aruncă seringa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
iar căpitanul Edmund J. Exley, erou de război și erou În cazul crimelor de la Nite Owl, era acel model. Ținu și el un scurt discurs: Încă o polologhie pe tema moralității. Duane Fisk și Don Kleckner Îi urară noroc. Așa amețit cum era, le citi gîndurile: voiau posturile de adjuncți. Dudley Smith Îi făcu cu ochiul, iarăși ușor de citit: „Eu o să fiu următorul șef al detectivilor, nu tu“. Scuzele pentru că pleacă durară o veșnicie. Ajunse la casa ei pe cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]