7,050 matches
-
mă dezbrac în fața ei. La urma urmei, nu ne cunoșteam de pe vremea lui Adam și-a Evei. Deși, dacă mă gândeam că Adam era numele tipului cu care trăia soră-mea, Claire, poate că asta nu era cea mai nimerită analogie. Fiindcă o cunoșteam pe Chaquie cam tot atât cât îl cunoșteam și pe Adam. însă aș fi fost încântată să împart camera cu Adam fiindcă tipul avea vreo doi metri, era frumos de pica și Claire îmi promisese că, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
perfectă. Nici nu-ți dădeai seama că partea din spate nu mai exista. Oul de Paște al lui Margaret era ca bărbatul pe care-l găsiseră în mlaștina lui O’Leary, cel cu craniul prăbușit înăuntru, am remarcat, mulțumită de analogie. Descoperirea aia stârnise rumoare pe strada noastră și pe cel puțin alte patru străzi din vecinătate. Dar strada noastră a fost în centrul agitației, fiindcă unul dintre cetățenii noștri, tatăl lui Dan Bourke, fusese cel care descoperise cadavrul. Inițial, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
specializat în transplanturi de inimă și i-ați cere ca, pe tot parcursul carierei lui de-acum înainte, să nu facă altceva decât să scurteze cozi de câini. Nu v-ați aștepta să scape neafectat după zece ani de muncă. Analogia este exactă, credeți-mă! Este absolut exactă. — Oricum, protestă directorul firmei de construcții, eu nu pot să spun decât că nu toți asistenții de la Studii Liberale ajung să-și îngroape nevestele ucise pe fundul unui puțpentru piloni. Și tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în America a lui Matei, în dorința lui de a avansa teza celei de-a doua pèrèsiri a Daciei, criticând felul în care tinerii talentați pleacè din țarè uitând sè se mai întoarcè, Șerban a fècut o amplè și documentatè analogie cu perioada retragerii aureliene din Dacia, o perioadè care crede el ar trebui mai serios studiatè în vederea unei mai bune înțelegeri a psihologiei poporului român, Într-un anume fel, Matei îi dè dreptate, el știe cè istoria nu e zânè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
încuviințarea femeii. — Sigur că da. În fond, oamenii au doi, trei, patru copii și îi iubesc pe toți cu aceeași intensitate, așa că de ce nu ar fi la fel și în cazul partenerilor de viață? — Într-adevăr. Nick părea mulțumit de analogia Fionei. Preț de câteva clipe nici unul dintre ei n-a mai scos nici un cuvânt. Singurul sunet care se mai auzea în cameră era acela produs de mașinăria care monitoriza pulsul lui Susan. Presupun că n-am apreciat-o destul, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și pune-te în locul meu. Închipuiește-ți că Jessica e cea din spital și c-a fost internată din același motiv. Iar eu ți-aș ascunde situația asta. Ție ți-ar conveni? Fiona nu se gândise și la perspectiva asta, iar analogia a lovit-o în plin. — Nu. Aș fi îngrozită, a șoptit ea. —Exact! a mugit David, lovind cu pumnul în masă cu asemenea putere, încât Fiona a sărit în sus de-un cot. Doamne, sunt așa de al naibii de furios pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
foarte serios. —Julia, ideea e că, da, tu ești visul oricărui bărbat, numai că uneori nu pari reală. E ca și cum ai fi căsătorit cu o iluzie... cu o... o păpușă gonflabilă! Juliei i-a plăcut partea cu iluzia, în schimb analogia cu păpușa gonflabilă a durut-o și i s-a părut prea mult. Ochii i s-au umplut cu lacrimi. Tu crezi că sunt o păpușă gonflabilă? —E o exprimare greșită, a dat înapoi bărbatul. N-ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
stăpân. Moartea, Însă, care prin obligațiile funcției sale ascultase atâtea alte lucrări muzicale, În special marșul funebru de același chopin sau adagio assai din simfonia a treia de beethoven, percepu pentru prima oară În viața sa extrem de lungă o perfectă analogie Între ceea ce se spune și modul În care se spune. Puțin o interesa că acela ar fi portretul muzical al violoncelistului, cel mai probabil respectivele asemănări, atât cele efective cât și cele imaginate, le fabricase el În mintea sa, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
luni de zile și nu s-ar vindeca nicicum, aș deveni un caz în lumea medicală. Doctorii s-ar strânge la căpătâiul meu, încercând să-și dea seama de ce naiba oasele refuză să se sudeze. Nu este cea mai bună analogie, pentru că aș da orice să mi se vindece piciorul. Despre inima mea n-aș putea spune același lucru. Nu mi-au mai rămas decât amintirile despre Patrick. Dacă ele vor dispărea, nu mai am nimic. Voi fi complet singură. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să... —L-ai sunat? Aș vrea să-i dau vreo câteva! N-a auzit că nu telefonezi unui bărbat a doua zi? Ei sunt ca niște benzi elastice; cartea pe care mi-a împrumutat-o Daisy utilizează din plin această analogie. Le place să aibă propriul lor ritm. Nu poți să tragi de ei ori de câte ori te simți nesigură. Disprețuiesc manifestările feminine de felul acesta. — Am vrut să-i spun că va apărea articolul, îmi explică mai mult în șoaptă. Știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fi Graalul, pentru templieri simbolizează obiectul sau sfârșitul planului”. „Scuzați-mă”, am spus, „logica documentului ar cere ca la a șasea Întâlnire cavalerii să se afle lângă sau deasupra unei pietre, nu să găsească o piatră.” „Altă ambiguitate subtilă, altă analogie mistică luminoasă. Desigur că a șasea Întâlnire e pe o piatră, și o să vedem unde, dar pe piatra aceea, după ce vor fi Împlinit transmiterea planului și deschiderea celor șase sigilii, cavalerii vor ști unde să găsească Piatra! Care nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
punctul primordial. Dacă Hokma e izvorul, Bina e fluviul care țâșnește, despărțindu-se apoi În diferitele-i brațe, până ce toate se aruncă În marea cea mare a ultimului sefirot - iar În Bina toate formele sunt deja preformate. 4 HESED 23 Analogia contrariilor este raportarea luminii la umbră, a culmii la abis, a plinului la gol. Alegoria, mamă a tuturor dogmelor, e punerea amprentei În loc de sigiliu, a umbrelor În loc de realitate, este minciuna adevărului și adevărul minciunii. (Eliphas Levi, Dogme de la haute magie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
adevărat”. În ziua aceea am hotărât să economisesc din banii de leafă și să Încercăm să facem o călătorie până la Bahia. Dar tot atunci, știu bine, am Început să mă las legănat de simțul asemănării: orice putea să aibă misterioase analogii cu orice. Când m-am Întors În Europa, am transformat această metafizică Într-o mecanică, și de aceea am nimerit fără veste În capcana unde mă găsesc acum. Dar atunci m-am Învârtit Într-un fel de crepuscul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
am crezut că mă irită faptul că revenea la mine, așa, dintr-o dată, o lume pe care o părăsisem. Acum Înțeleg că ceea ce mă tulbura era, pentru a nu știu câta oară, un fel de complot al asemănării, suspectarea unei analogii. Ca reacție instinctivă, m-am gândit că mă deranja să-l reîntâlnesc pe Belbo, cu eterna lui lașitate. Hotărâi să-mi mut gândul de la toate astea și nu i-am spus nimic lui Amparo despre scrisoare. Am fost ajutat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ar fi putut să alunece pe zăpadă În Egipt, originea ei trebuia să fie nordică...” Nu mă lăsam: „Dar Înainte de inventarea roții se foloseau sănii și pe nisip”. „Nu mă Întrerupe. Cartea spune că mai Întâi trebuie să se identifice analogiile și pe urmă să se găsească motivele. Și aici spune că, până la urmă, motivele sunt științifice. Egiptenii cunoșteau electricitatea, altfel n-ar fi putut face ceea ce au făcut. Un inginer neamț Însărcinat cu construirea rețelelor de canalizare din Bagdad a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Dar scotea un sunet Înăbușit și nocturn, venit parcă din depărtări. Belbo mi-a atins brațul: „Asta e ramsinga, trâmbița misticilor indieni Thugs lângă banianul sacru...” Am fost nedelicat. Nu mi-am dat seama că glumea, tocmai ca să respingă alte analogii asemănătoare, și am Înfipt cuțitul În rană: „Desigur, ar fi mult mai puțin sugestiv cu genis-ul”, am spus. Belbo aprobă din cap. „Mă aflu aici tocmai pentru că n-au nevoie de genis”, spuse el. Mă Întreb dacă nu cumva el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
spus: sunt ca Amparo, nu cred, dar cad În plasă. Și mă surprindeam reflectând la faptul că, În fond, marea piramidă era Într-adevăr Înaltă de a miliarda parte a distanței Pământ -Soare, sau că Într-adevăr se conturau niște analogii Între mitologia celtică și mitologia amerindiană. Și Începeam să interoghez tot ce mă Înconjura, casele, firmele magazinelor, norii de pe cer și gravurile din biblioteci, ca ele să-mi relateze nu istoria lor, ci o altă istorie, pe care, desigur, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
asta-i altceva. Fii atent, ăia or să te Îmbolnăvească”. „Acum să nu exagerăm. Cel mult, ei sunt bolnavi, doar nu devii bolnav dacă ești infirmier la ospiciu”. „Asta rămâne de demonstrat”. „Știi că niciodată nu m-am Încrezut În analogii. Acum mă găsesc Într-un banchet de analogii, o Coney Island, un Întâi Mai la Moscova, un An Sfânt al analogiilor, Îmi dau seama că unele sunt mai bune decât altele și mă Întreb dacă nu cumva există cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
te Îmbolnăvească”. „Acum să nu exagerăm. Cel mult, ei sunt bolnavi, doar nu devii bolnav dacă ești infirmier la ospiciu”. „Asta rămâne de demonstrat”. „Știi că niciodată nu m-am Încrezut În analogii. Acum mă găsesc Într-un banchet de analogii, o Coney Island, un Întâi Mai la Moscova, un An Sfânt al analogiilor, Îmi dau seama că unele sunt mai bune decât altele și mă Întreb dacă nu cumva există cu adevărat vreun motiv”. „Pim”, Îmi spusese Lia, „ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
devii bolnav dacă ești infirmier la ospiciu”. „Asta rămâne de demonstrat”. „Știi că niciodată nu m-am Încrezut În analogii. Acum mă găsesc Într-un banchet de analogii, o Coney Island, un Întâi Mai la Moscova, un An Sfânt al analogiilor, Îmi dau seama că unele sunt mai bune decât altele și mă Întreb dacă nu cumva există cu adevărat vreun motiv”. „Pim”, Îmi spusese Lia, „ți-am văzut fișele, pentru că eu trebuie să le repun În ordine. Orice lucru descoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai întunecat. Era Brett! Se întoarse spre nefericitul prizonier. ― Vă scot eu de aici! (Ea murmură aceste cuvinte, cu fata scăldată în lacrimi.) Repunem "autodocul" în funcțiune și... Nu putut spune mai mult din cauza emoției care o gâtuia. Își aminti analogia pe care o făcuse Ash între creatură și un păianjen. Oul crescând în vintrele păianjenului paralizat, conștient de ceea ce se întîmplă... Reuși ca prin minune să-și alunge acest oribil gând. ― Ce pot face? ― Să mă omori, zise aceeași voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de a tăia porcul de Crăciun poate fi considerată barbară”, amintește Evenimentul Zilei. Adică românii ar fi barbari ? Ce „porcărie” ! îmi vin în minte diferite scene miloase legate de soarta porcului. Îmi aduc aminte de maică-mea, de pildă, anticipînd analogia lui Sîrbu cu corida și provocînd un porc prin luminatorul blocului cu o eșarfă îmbibată în cloroform. După cîteva minute, porcul a grohăit angelic, a dat ochii peste cap și s-a pus cu picioarele în sus. Așa erau să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
era Visul nostru, al tuturor. Chiar dacă nu este - și probabil nu va fi niciodată - un trend majoritar, nu poți să nu te întrebi de ce, de unde a apărut această nemulțumire surdă. și nu pot nici să mă împiedic să fac o analogie cu „rezistența” din timpul comunismului, orice am înțelege prin aceasta. Desigur, ar fi o ipocrizie - ba chiar de-a dreptul o mîrșăvie - să echivalezi povara constrîngerii de atunci cu aceea a seducției de acum, fostele încercări de evadare din calea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
deci cauza. Absolut legitim. Dar, dincolo de statutul fragil al istoriei ca știință cauzală, structura de eseu aleasă explicit de autor naște niște rezerve suplimentare de „fezabilitate”. Problema este apoi una metodologică fundamentală : unde căutăm aceste cauze și începînd de cînd ? Analogia cu medi cina poate fi utilă în acest caz : orice diagnos tic presupune o anamneză și o corelare a tuturor simptomelor semnificative. România este un pacient imaginar care suferă de o boală reală. Or, din acest punct de vedere, cartea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
poze vechi, majoritatea sepia, frumoase, zîmbitoare, trecute. Recunosc doar două-trei personaje. Restul sînt fie rude necunoscute, fie cine știe ce trecători prin viața alor mei. Dar ce contează, este un tablou de rudenie în căutarea unui autor ! Îmi dau seama brusc de analogia cu Muzeul Țăranului Român. Bernea nu a pus în scenă viața țăranilor din România, ci rudenia lor spirituală eternă, fără referințe empirice, nedatată și u-topică. A refuzat legatul împovărător al fiecăruia pentru a le înălța icoana comună, a Țăranului interior
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]