2,199 matches
-
Pe scurt, totul depinde de ce altceva se mai Întîmplă duminica. Luni dimineață am mers din nou la muzeu, iar seara la casa doctorului Pesce, unde am cunoscut un profesor de psihiatrie, dr. Valenza, un alt limbut ce ne-a spus anecdote din război și multe altele precum: „Ieri am fost la cinematograful din localitate pentru a vedea un film cu Cantinflas∗. Toată lumea a rîs, dar eu nu Înțelegeam nimic. Mă rog, ăsta nu e un lucru atît de ciudat; restul oamenilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Urmarea era cunoscută: inculpații erau pedepsiți cu lovituri de linie la palmă chiar de către profesor, care, radios, gusta din plin, se pare, aceste mini-execuții. Când mi-a venit rândul, profesorul Totoiu se opri din procesul justițiar și povesti clasei următoarea anecdotă istorică: „Pe timpul pontificatului lui Paul III, sculptorul Benvenuto Cellini comisese un omor. Adus în fața papei, acesta îi spuse: — Meriți moartea! Dar, pentru că ești Benvenuto Cellini, te iert!“ și, pentru că eu eram eu, domnul Totoiu mă iertă la rândul său. Asupra
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
are nevoie de poante, și acestea sclipesc doar pentru că sunt nemiloase. Sclipesc verbal. Existau unii dotați cu replică promptă care produceau câte un banc la orice ocazie, dispunând de o sumedenie de variante și combinații. Erau antrenați în povestirea de anecdote, profesioniști ai bancurilor. Dar practicându-le astfel neîntrerupt, multe dintre bancurilelor alunecau în rasismul cel mai nenorocit. Transformând disprețul față de oameni într-o formă de divertisment. Am observat la unii colegi din fabrică pricepuți să spună bancuri pe bandă rulantă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
are ceva de-a face Privirea e arta de a izbuti să-ți duci viața cu ea. Îmi zic uneori: „Viața-i un sictir bătut în piuă“. și când nici asta nu mă mai ajută, îmi amintesc mereu de aceeași anecdotă: Un bătrân șade pe banca din fața casei, iar vecinul trece pe-acolo și-l întreabă: Ce faci, bade, șezi și cugeți? Iar cel întrebat răspunde: —Ba, eu numa’ șed. Această anecdotă reprezintă cea mai succintă descriere a firescului. De douăzeci
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nu mă mai ajută, îmi amintesc mereu de aceeași anecdotă: Un bătrân șade pe banca din fața casei, iar vecinul trece pe-acolo și-l întreabă: Ce faci, bade, șezi și cugeți? Iar cel întrebat răspunde: —Ba, eu numa’ șed. Această anecdotă reprezintă cea mai succintă descriere a firescului. De douăzeci de ani cunosc anecdota, și de-atunci mă tot așez alături de bătrân pe bancă. Dar nici până azi nu prea îmi vine să-i dau crezare. Floarea roșie și bățultc "Floarea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pe banca din fața casei, iar vecinul trece pe-acolo și-l întreabă: Ce faci, bade, șezi și cugeți? Iar cel întrebat răspunde: —Ba, eu numa’ șed. Această anecdotă reprezintă cea mai succintă descriere a firescului. De douăzeci de ani cunosc anecdota, și de-atunci mă tot așez alături de bătrân pe bancă. Dar nici până azi nu prea îmi vine să-i dau crezare. Floarea roșie și bățultc "Floarea roșie Și bățul" La ședințele în care, sub dictatură, oamenii își consumau o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
trimiși mai de voie, mai de nevoie la Oxford. A intervenit însă o problemă: grecii găseau că mâncarea englezească și felul de a trăi al englezilor sunt atât de îngrozitoare încât au decis să se întoarcă acasă. Aceasta este o anecdotă. De fapt, li s-a interzis să mai stea acolo de către Biserica Ortodoxă, în 1705. 15 februarie 2005 M-am obișnuit cu camera aceasta mizeră, minusculă, vopsită în culori suferitoare de cazarmă sau celulă. M-am obișnuit cu infecta mâncare
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și onorurile - Premiul Pulitzer, Legiunea de Onoare etc. În această or dine de idei, ce a însemnat pentru Saul Bellow Premiul Nobel? S.B. Mă întrebați ce a însemnat Premiul Nobel pentru mine. Dați-mi voie să vă răspund printr-o anecdotă. Cu ani în urmă, mă aflam în Italia, în chip de turist zelos, împreună cu fiul meu, în vârstă de șase ani, pe care-l purtam prin biserici și galerii de artă. Fără să-mi dau seama că-l oboseam și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
România sau în Israel, aceștia ar citi la lumina opaițelor sau a ultimei raze de soare. Dacă lectura ar fi interzisă prin lege, ar citi cu ferestrele camuflate și cu cineva de pază la poartă. Am să-ți povestesc o anecdotă. Mă aflam la Paris în timpul mișcărilor studențești. Pe peretele din fața hotelului meu, cineva a scris: „Dumnezeu a murit. Semnat: Nietzsche“. A doua zi, a apărut dedesubt: „Nietzsche a murit. Semnat: Dumnezeu“. Așadar, în ceea ce privește profeția legată de moartea literaturii, cred că
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Davis vrea să organizeze un colocviu internațional al tuturor revistelor umoristice în frunte cu Le canard enchaâné de la Paris, New Yorker-ul american, Punch-ul londonez și Krokodil-ul moscovit. Fiecare revistă, pe limba ei, va fi chemată să lanseze în colocviu bancuri, anecdote și „spirite de glumă”, înveselindu-și la maximum vecinii. Văd limpede, ca într-o utopie fantastică, umoriști ai marilor puteri surâzând destinși alături de cei ai țărilor mici și mijlocii, văd umoriști din țările puternic dezvoltate murind de râs împreună cu cei
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
autorul Anilor de ucenicie. Lucid, raționalist, refractar extremelor, totodată neignorându-și dimensiunea afectivă, evocatorul vârstnic se autoprezintă sobru, în marginile adevărului; demers urmărit fără devieri. E ceea ce conferă nu numai audiență paginilor sale autobiografice, dar și o anumită captatio. Descriptivismul, anecdota, interludiul documentar toate își asociază fericit meditația; se ajunge la o proză eseistică seducătoare. Pete de culoare, plasticitate și concretitudine ritmează cu zâmbetul bonom ori cu vibrația umanistului care, de pe culme, reconstruiește. Până la un punct, discursul savuros se înscrie relevant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
am fost așa. Și mai pe urmă numai, am căutat să-mi dau seama de ce sunt așa... Aș putea continua. Mai e oare nevoie? Cred că cei care mă citesc au impresia că le vorbește un om căzut din lună... Anecdota primează Eu n-am fost contimporanul Junimii; adică n-am avut și n-am putut avea nici un fel de relațiuni cu această veche asociațiune. Când ochii mei s-au deschis, cu agera curiozitate a tinereței, la lucrurile înconjurătoare, Junimea trăise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
societate, cum s-a lămurit în mod definitiv în atâtea ocazii.) Scoțând în evidență gustul Junimii pentru glumă, pentru vorba de spirit, Gheorghe Panu vorbește încă, în cartea sa, de atenția pe care vechii junimiști o acordau în cercul lor anecdotei, cu privire la care ei proclamaseră, ca pe cine știe ce principiu, maxima de atunci devenită celebră: anecdota primează. De altfel, lucrurile aceste, de atâtea ori confirmate de cei cu dreptul de a o face, se știu de toată lumea. Am reflectat adese asupra lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
gustul Junimii pentru glumă, pentru vorba de spirit, Gheorghe Panu vorbește încă, în cartea sa, de atenția pe care vechii junimiști o acordau în cercul lor anecdotei, cu privire la care ei proclamaseră, ca pe cine știe ce principiu, maxima de atunci devenită celebră: anecdota primează. De altfel, lucrurile aceste, de atâtea ori confirmate de cei cu dreptul de a o face, se știu de toată lumea. Am reflectat adese asupra lor. Și cred că printre elementele servind la caracterizarea spiritului Junimii, cum și a mediului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
știu de toată lumea. Am reflectat adese asupra lor. Și cred că printre elementele servind la caracterizarea spiritului Junimii, cum și a mediului și condițiilor în care s-a format acel spirit, toate aceste nu înseamnă deloc puțin lucru. Căci pentru ca anecdota să primeze, trebuia, întâi, ca cei care decretaseră acest lucru să acuze o stare de suflet potrivită, o inimă ușoară, generoasă, largă, o dispoziție netulburată de preocupări grave sau de pasiuni și de viții. Starea aceasta era în nota acelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
bazele existenței sale politice, când o parte din idealurile noastre naționale se găseau împlinite, când fiecare se credea în drept să privească viitorul cu speranță și încredere, când, din toate punctele de vedere, viața socială era simplă, ușoară, liniștită. Pentru ca anecdota să primeze, mai trebuia, de asemeni, ca, în mintea celor ce o onorau, ea însăși să reprezinte valoarea unui lucru deosebit și ales. Trebuia ca acei ce o cultivau să fie oameni de spirit, adică să poseadă acea distincție a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a transformat, a câștigat, atât în formă și ca spirit cât și ca prestigiu. De altmintrelea, ea nici n-a servit, în mediul acela, critica negativă; și în orice caz, activitatea Junimii nu se caracterizează deloc prin critica negativă. Dar anecdota a primat odată, când oamenii din societatea noastră erau simpli, buni și veseli, când știau să râdă și când prețuiau râsul ca pe unul din lucrurile bune ale vieții. Și azi se spun anecdote. Și azi lumea râde. Dar parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
caracterizează deloc prin critica negativă. Dar anecdota a primat odată, când oamenii din societatea noastră erau simpli, buni și veseli, când știau să râdă și când prețuiau râsul ca pe unul din lucrurile bune ale vieții. Și azi se spun anecdote. Și azi lumea râde. Dar parcă nu mai e același lucru. N-aș putea spune că în deosebirea pe care o văd și o simt s-ar pune în evidență toată evoluția noastră sufletească. Dar am impresia că râsul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Dar am impresia că râsul de acum e mult mai senzual decât odinioară, mai brutal chiar; că e mai mult organic, și în orice caz lipsit de distincție morală. * Din materialul vesel al ședințelor Junimii, m-am oprit numai la anecdotă. Am făcut-o cu intenție. În opiniunea generală, anecdota e ceva frivol și fără mare importanță, un articol vesel la petrecere sau la distracție în orele libere. Faptul însă că anecdota are o vechime egală cu aceea a culturei omenești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mai senzual decât odinioară, mai brutal chiar; că e mai mult organic, și în orice caz lipsit de distincție morală. * Din materialul vesel al ședințelor Junimii, m-am oprit numai la anecdotă. Am făcut-o cu intenție. În opiniunea generală, anecdota e ceva frivol și fără mare importanță, un articol vesel la petrecere sau la distracție în orele libere. Faptul însă că anecdota are o vechime egală cu aceea a culturei omenești și că ea n-a fost cultivată numai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
vesel al ședințelor Junimii, m-am oprit numai la anecdotă. Am făcut-o cu intenție. În opiniunea generală, anecdota e ceva frivol și fără mare importanță, un articol vesel la petrecere sau la distracție în orele libere. Faptul însă că anecdota are o vechime egală cu aceea a culturei omenești și că ea n-a fost cultivată numai de mulțime, ci foarte adesea ori de istorici și de literați, ar indica dimpotrivă că importanța și valoarea ei nu merită asemenea deconsiderare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
omenești și că ea n-a fost cultivată numai de mulțime, ci foarte adesea ori de istorici și de literați, ar indica dimpotrivă că importanța și valoarea ei nu merită asemenea deconsiderare. În grecește, anecdotos înseamnă inedit. Și la început, anecdota era o povestire scurtă a unui epizod mărunt, ignorat de istorici. Cu timpul, senzul noți-unei s-a lărgit. Anecdota a intrat chiar în istorie și în unele genuri literare, bunăoară în memorii. Așa cum se cultivă astăzi, anecdota ar ținea întrucâtva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
literați, ar indica dimpotrivă că importanța și valoarea ei nu merită asemenea deconsiderare. În grecește, anecdotos înseamnă inedit. Și la început, anecdota era o povestire scurtă a unui epizod mărunt, ignorat de istorici. Cu timpul, senzul noți-unei s-a lărgit. Anecdota a intrat chiar în istorie și în unele genuri literare, bunăoară în memorii. Așa cum se cultivă astăzi, anecdota ar ținea întrucâtva de istorie prin conținut și de folklor prin formație. De aceeași natură cu legenda, ea nu conține decât un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Și la început, anecdota era o povestire scurtă a unui epizod mărunt, ignorat de istorici. Cu timpul, senzul noți-unei s-a lărgit. Anecdota a intrat chiar în istorie și în unele genuri literare, bunăoară în memorii. Așa cum se cultivă astăzi, anecdota ar ținea întrucâtva de istorie prin conținut și de folklor prin formație. De aceeași natură cu legenda, ea nu conține decât un sâmbure de adevăr, acesta însuși adeseori îndoielnic. Ceea ce îi dă însă importanță e cu deosebire "caracteristicul", "sinteticul", adică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cu legenda, ea nu conține decât un sâmbure de adevăr, acesta însuși adeseori îndoielnic. Ceea ce îi dă însă importanță e cu deosebire "caracteristicul", "sinteticul", adică ceea ce formează nota particulară, expresivă a unei situații, a unei atitudini, a unei personalități. O anecdotă bine aleasă poate uneori spune mai mult decât o lungă descriere istorică. Cine dintre profani reține amănuntele eroicei lupte de la Thermopile? Dar cine nu și-a fixat în memorie figura clasică a lui Leonida, micul rege al Spartei, numai din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]