5,110 matches
-
campanie de persecuții contra maniheilor și a pelagienilor, însă înainte de conciliul de la Calcedon din 451, care nu e menționat în lucrare; autorul condamnă erezia nestoriană, dar nu pare s-o cunoască pe aceea a lui Eutihie. Opera a fost transmisă anonimă și a fost atribuită de Cassiodor lui Prosper din Aquitania; abia în acest secol s-a impus ideea că îi aparține lui Quodvultdeus, dar nu lipsesc obiecțiile în această privință. E vorba de o culegere de mărturii adunate din Scripturi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Roma. Ghenadie, de altfel (Despre bărbații iluștri, 84), ne spune că Prosper a scris cîteva epistole papei Leon, al cărui pontificat a început în 440. d) Chemarea tuturor oamenilor în cadrul discuțiilor dintre „augustinieni” și semipelagieni se înscrie și o operă anonimă cu certe calități literare care își propune să examineze Chemarea tuturor oamenilor (De vocatione gentium). Autorul acesteia, despre care acum sîntem aproape siguri că e identic cu acel Prosper care a scris Cronica, sătul de discuțiile dintre apărătorii liberului arbitru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
expusese adevărata doctrină a Treimii. Tot el ne spune că a mai scris un tratat împotriva lui Palladius din Raziaria, un episcop arian care combătuse tratatul Despre credință al lui Ambrozie (cf. vol. II, t. 1, pp. 295-296). Alte opere anonime, pe care spațiul nu ne permite să le mai pomenim, i-au fost atribuite lui Vigiliu, lucru ce dovedește prestigiul de care se bucura acest important teolog în Evul Mediu. O nouă ediție a operelor sale ar fi o inițiativă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cinci cărți, ce reia polemica împotriva acelei erezii bazîndu-se în întregime pe opera analoagă a lui Tertulian, dar reinterpretează într-o manieră modernă unele aspecte ale credinței. Și acesta pare să provină dintr-un mediu cultural african posterior lui Draconțiu. Anonime sînt și cele două poeme, transmise fie sub numele lui Ciprian, fie sub numele lui Tertulian, Sodoma și Iona, exerciții retorice bazate pe episoadele biblice ale distrugerii Sodomei și pe cartea lui Iona (De Sodoma și De Iona). Mai lung
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
culturale frecventate de Ciprian din Gallia (p. 000). Bibliografie. Ediții: Carmen ad Favium Felicem de resurrectione mortuorum..., recensuit J.H. Waszink, Florilegium Patristicum I, Bonnae, 1937; pentru Carmen adversus Marcionitas cf. ediția Karla Pohlmann, Vandenhoeck & Ruprecht, Götingen, 1991; cele două poeme anonime De Sodoma și De Iona în CSEL 3, 1871 (G. Hartel) și CSEL 23, 1881 (R. Peiper); Carmen de Sodoma, intr., trad., note L. Morisi, Patron, Bologna, 1993. Studii: J.H. Waszink, „Musae Luciferae”, în Forma Futuri, volum omagial închinat cardinalului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trebuie să fi avut tratatul, astăzi pierdut, despre care ne vorbește Ghenadie, intitulat Contra arienilor și a macedonienilor și care trebuie să fie o altă confirmare a consubstanțialității. De aceea, cercetătorii au încercat să descopere acest tratat, identificîndu-l cu opere anonime, cum sînt Esența credinței (De ratione fidei), sau Breviarul credinței împotriva arienilor (Breviarum fidei adversus Arianos), sau, în sfîrșit, cu o lungă scrisoare (nr. 3) a lui Faustus însuși. E vorba de niște teme nu foarte noi, după cum se poate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o epistolă a papei Damasus către Paulinus din Antiohia. Critica mai recentă i-a atribuit lui Arnobiu și o cărțulie intitulată Predestinatul, titlu pe care primul editor al acesteia, Sirmondi, l-a dat în secolul al XVII-lea unei opere anonime și fără titlu. Prima carte a acestei scrieri reia în esență, fără mare profunzime, tratatul lui Augustin Despre erezii, completîndu-l cu erezia lui Nestorie și cu erezia predestinațienilor. A doua carte prezintă un tratat care, după spusele autorului, ar fi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Augustin: greșeala lui ar fi fost aceea de a fi apărat predestinațianismul în polemica împotriva pelagianismului. Conform acestui tratat, Dumnezeu ar fi stabilit ab initio partea de omenire destinată condamnării și pe cea destinată mîntuirii. Tratatul este respins de autorul anonim în a treia carte a operei; hotărîrea privitoare la soarta omului, susține el, este determinată de liberul arbitru, care precedă harul lui Dumnezeu; în esență, este apărat punctul de vedere al pelagienilor, adică acela al lui Iulian de Eclanum. De
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Maria), și, mai ales, o culegere de optzeci de predici care poartă numele lui Fulgențiu, dar cu siguranță nu sînt autentice; ele au fost publicate în 1652 de Th. Raynaud. Aceste cicluri de omilii de diverse proveniențe, opera unor predicatori anonimi, atribuite unor personaje faimoase pentru că în acest mod li se asigura circulația ulterioară, sînt foarte frecvente în Antichitatea creștină tîrzie; cu un conținut în general lipsit de profunzime, repetitive și banale, încă și mai puțin interesante sub aspect literar, sînt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
totuși, el merită poate mai multă atenție, fiindcă personalitatea sa depășește tiparele unui simplu biograf. Viața lui Fulgențiu, amintită de noi de mai multe ori, i-a fost atribuită lui Ferrando în primele ediții, dar în manuscris ne-a parvenit anonimă, motiv pentru care această atribuire a fost pusă recent la îndoială. A fost scrisă după 535, adică după moartea lui Fulgențiu, și aparține genului povestirilor hagiografice al căror protagonist este un episcop. Alegerea episoadelor narate e destul de interesantă din punctul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de defecte. Celălalt cînt amintit de Isidor s-a pierdut; nu pare să poată fi identificat cu cel intitulat Despre învierea morților și despre judecata Domnului, care, așa cum am văzut mai sus (p. 000), a fost compus de un poet anonim în vremea regelui Trasamundus, adică cu cel puțin treizeci-patruzeci de ani înainte de Verecundus. Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 93, 1976 (R. Demeulenaere); Verecundi Iuncensis, Carmen de poenitentia. Intr., text critic, trad. și comentariu M.G. Bianco, D’Auria, Napoli, 1984. 5. Liberatus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
amintim Cronica ilirului Marcellinus Comes, care a trăit în prima jumătate a secolului al VI-lea la Constantinopol și a continuat opera lui Ieronim cu perioada 378-534, cu o mare precizie a detaliilor; apoi așa-numitul Anonim Valesian, o operă anonimă constituită din două secțiuni, prima scrisă de un păgîn din secolul al IV-lea care trăiește în timpul împăratului Constantin, iar a doua parte fiind opera unui creștin antiarian ce povestește istoria domniilor lui Odoacru și Teodoric; scriitorul sesizează schimbarea apărută
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
I, care conținea o reconfirmare a adeziunii la linia calcedoniană și sprijinea expulzarea lui Timotei Eluros din Alexandria. Fotie (Biblioteca, cod. 168) menționează 15 omilii ale lui Vasile (dar și „alte scrieri”); în PG sînt reproduse 41 (dintr-o ediție anonimă din 1662; în corpusul omiliilor pseudoatanasiene există încă șase atribuite de unele manuscrise lui Vasile) și altele au fost publicate ulterior sau sînt încă inedite. Nu există un consens în privința autenticității lor: nr. 38 (despre pogorîrea Mîntuitorului, contra iudeilor) și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ca, de altfel, și celelalte scrieri pe care le vom aminti în continuare - este înțesată de citate din autori ecleziastici. Istoria Bisericii, publicată în 569 și atribuită de obicei lui Zaharia Retorul (opera fiind scrisă în realitate de un călugăr anonim care a folosit textele lui Zaharia), compusă în greacă și păstrată în versiune siriacă, conține ample extrase din două lungi scrisori ale lui Timotei adresate Bisericilor din Constantinopol și din Alexandria, prin care sînt demascați Isaia, episcop de Hermopolis, și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în funcție de două tipuri principale de clasificare și precedate de prologuri în care se precizează scopurile lor. Primul tip de clasificare îl constituie seria alfabetico-anonimă, în care maximele sînt distribuite în funcție de Părinții cărora le aparțin, în ordine alfabetică, urmate de sentințele anonime repartizate pe capitole; această a doua parte a fost ulterior extinsă mult, prin adăugarea a zeci de maxime luate din diverse surse. Celălalt tip de clasificare e sistematic; sentințele referitoare la o temă precisă de viață spirituală au fost adunate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
autorul, sau cine sînt autorii acestor tratate? J. Lebon, într-un studiu publicat postum prin grija lui A. van Roey, l-a identificat pe autorul tratatelor în persoana acelui Marcian căruia îi sînt atribuite trei fragmente dogmatice cuprinse în Florilegiul anonim de la Edesa, scrise după 362 și, potrivit lui Lebon, înainte de 382; el ar fi identic cu Marcian preamărit de Teodoret (Istoria religioasă 3) și, după Lebon, a fost călugăr în regiunea chalcidiană și a murit prin 390. într-un studiu scris
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din acest corpus. Totalmente transcendentă, deasupra oricărei cunoașteri, divinitatea (pe care Pseudo-Dionisie o numește de obicei Tearchia, „principiu divin”) este superioară oricărui nume; însă, în același timp, fiind cauza tuturor ființelor, poate fi slăvită cu toate numele. Așadar, este totodată anonimă și polionomă („cu multe nume”). în cadrul transcendenței divine, unele nume se situează la nivelul uniunii, adică aparțin divinității în întregul său (de pildă Bine, Frumos, Ființă etc.); altele se situează la nivelul distincției, adică se aplică doar uneia sau alteia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acord în privința semnificației imnului, în sensul că nu se știe dacă trebuie înțeles ca o compoziție ce respectă normele unei versificații regulate, chiar dacă nu prozodice, cum era cazul poeziei de inspirație clasică (conform distincției amintite mai sus). Reamintim cititorului imnurile anonime din creștinismul timpuriu, cum sînt cele care din Constituțiile apostolice (vol. I, p. 000) și cel cu care se încheie Pedagogul lui Clement din Alexandria; există apoi un pasaj, citat de Eusebiu (Istoria bisericească V, 28, 5), dintr-un tratat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în Faptele lui Ioan, sînt de origine greacă. Rămînem cu impresia că imnurile au fost mai frecvent compuse în comunitățile gnostice decît în cele ortodoxe, însă acest lucru se datorează faptului că Biserica, dată fiind apariția continue a unor imnuri anonime de-a lungul secolelor, din cînd în cînd renunța la imnurile din epocile mai vechi sau nu le înregistra în scris, astfel încît acestea n-au mai ajuns pînă la noi. în plus, nu întotdeuna ierarhia ecleziastică a considerat că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Siria încă în vremea lui Efrem, deși conținutul lor heterodox nu era întotdeauna înțeles cum trebuie de creștinii mai puțin atenți. Printre primele imnuri creștine (care au fost apoi distruse rînd pe rînd, fiind înlocuite cu alte imnuri, în general anonime) le amintim pe cel ce începe cu versul „Cristos a înviat din morți” și „Imnul candelei”, atribuite prin tradiție martirului Atenogen, precum și „Slavă lui Dumnezeu în înaltul cerurilor”. Nici în aceste prime imnuri distincția dintre poezie și proză nu este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
numindu-i „poeți”. La drept vorbind, comportamentul creștinilor care se adunau în jurul lui Auxențiu nu are nimic liturgic: era vorba de reuniuni spontane și improvizate, la care nu participa nici un cleric; inițiativa lui Auxențiu trecuse probabil aproape neobservată în mijlocul mulțimii anonime din Constantinopol. Troparion-ul rămîne așadar o specie marginală a imnografiei, chiar dacă e destul de vechi și el - anterior personajelor ale căror nume le-am menționat: într-un papirus din secolul al IV-lea au fost descoperite trei tropare anonime pentru Bobotează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în mijlocul mulțimii anonime din Constantinopol. Troparion-ul rămîne așadar o specie marginală a imnografiei, chiar dacă e destul de vechi și el - anterior personajelor ale căror nume le-am menționat: într-un papirus din secolul al IV-lea au fost descoperite trei tropare anonime pentru Bobotează. Așa stau lucrurile și cu imnurile din liturghia lui Ioan Hrisostomul, și anume Imnul Heruvimilor și Participarea la cina mistică. în secolul al VI-lea, în sfîrșit, ar fi fost compuse trei tropare scurte de către Simion Stîlpnicul, în urma
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ortodoxă sau eretică, din lumea greacă, și-a pus, în schimb, amprenta asupra spiritualității acesteia prin adaptarea de către greci a formelor imnului, omiliei dramatice și, mai ales, kontakion-ului” (Grosdidier de Matons). Imnul și kontakion-ul datează cam din aceeași perioadă (imnuri anonime au fost foarte răspîndite încă din secolul al V-lea), iar kontakion-ul pare să fi apărut puțin mai tîrziu), și amîndouă au avut un raport direct cu liturghia: imnul este o rugăciune sau o invitație la rugăciune, în timp ce kontakion-ul nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
strofei. Stilul este narativ, pentru că evocă păcatul primilor oameni, iar tonul e sumbru și solemn. E vorba de o compoziție valoroasă, în care densitatea expresiei și gustul pentru jocurile de cuvinte îl prevestesc deja pe Roman; avem impresia că autorul anonim al imnului și Roman au urmat aceeași școală. Un alt imn este asemănător ca ton și conținut el se intitulează Plînsul lui Adam sau Primul Părinte și aparține tot seriei de imnuri dedicate Postului Mare și penitenței. De această dată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
deoarece, potrivit unora, e vorba de Anastasios I (491-518), iar după alții de Anastasios al II-lea (713-716). Datorită demonstrației lui Krumbacher, se consideră că Roman trebuie plasat în vremea primului Anastasios, pentru că lucrurile spuse în mod vag în Viața anonimă scrisă la Bizanț sînt imaginabile numai dacă în istoria imperiului nu ar fi apărut încă al doilea Anastasios. Așadar, Roman trebuie plasat în prima jumătate a secolului al VI-lea; apoi, Maas a descoperit în imnul Despre cutremur și pîrjolire
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]