2,449 matches
-
clarifice aria semantică a conceptelor, să sublinieze direcțiile de studiu și progresele sociologiei modei. Tocmai de aceea, din rațiuni metodologice, în primul capitol propun o periodizare a istoriei sociologiei modei. Am evidențiat astfel etapele de studiu, principalele direcții de cercetare (antropologică, istorică, sociologică, psihosociologică, semiotică), publicații, lucrări semnificative. Am subliniat distincția dintre "modă" și "vestimentație" și am argumentat necesitatea integrării unor concepte, precum "gust", "înfățișare" și "manieră", în sfera explicativă a fenomenelor modei. Am prezentat în ordine cronologică principalele direcții de
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
E. Westermarck, 1891/1922; F. Boas, 1903; E. Grosse, 1897/1914) despre viața unor triburi izolate din Pacific, Caraibe și Noua Guinee, s-au formulat primele ipoteze cu privire la comportamentul oamenilor de înveșmântare, ornamentare și înfrumusețare a corpului. Astfel, literatura sociologică, antropologică și etnografică din acea perioadă punea în evidență existența mai multor factori care ar putea explica originea îmbrăcămintei: clima; dezvoltarea fiziologică a individului; sentimentul rușinii; preocupările de înfrumusețare a corpului; apartenența la un grup social; ritualurile religioase. Abordările din perioada
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
individului; sentimentul rușinii; preocupările de înfrumusețare a corpului; apartenența la un grup social; ritualurile religioase. Abordările din perioada contemporană (F. Davis, 1984; P. Calefato, 2004; M. Carter, 2003a; Y. Kawamura, 2004; M. Barnard, 2007) nu citează în mod special scrierile antropologice și etnografice de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Formula cea mai întâlnită constă în enunțarea unor teorii timpurii, unanim recunoscute, care explică originile vestimentației. Este vorba de teoria comportamentului modest (modesty theory), teoria înfrumusețării (adornment theory
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
a autoarei americane Ruth F. Benedict, Patterns of Culture (1934), realizată sub îndrumarea antropologului Franz Boas (1958-1942), avea să cunoască, la momentul publicării, o rată de vânzare spectaculoasă. Aproximativ două milioane de exemplare din această lucrare au contribuit la popularizarea curentului antropologic denumit difuzionism, impus de scrierile lui Friedrich Ratzel (1844 -1904) și Franz Boas (idem). Reperul bibliografic care preocupă discuția de față este articolul "Dress" (1931), publicat de Ruth F. Benedict în Encyclopedia of Social Science și reeditat, mai aproape de zilele
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
conferințe cu privire la unificarea conceptuală, Marilyn J. Horn (1965) scrie un curs universitar destinat studenților de la Universitatea din Nevada. Principala preocupare a autoarei americane este să ilustreze cele șase fațete conceptuale ale vestimentației, așa cum au fost stabilite în cadrul dezbaterilor academice: perspectiva antropologică, psihologică, psihosociologică, estetică și economică (M.J. Horn, 1968, ix). Trei ani mai târziu, Marilyn J. Horn își lansa acest curs la New York sub titlul The Second Skin. An Interdisciplinary Study of Clothing (1968). Ideea centrală a cărții este că, dincolo de
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
intențiile de ordin sexual, cât și ierarhiile sociale și comportamentele culturale". Cea de-a doua carte pe care o aminteam în planul aparițiilor românești recente, Paris elegant, Teheran incitant: corpuri estetice, subiecte politice (2007/2008), reflectă stadiul actual al discursului antropologic internațional cu privire la modă și modernitate. Inspirat de opera filozofului Michel Foucault (1926-1984), Alexandru Bălășescu, autorul acestui volum, realizează o serie de interviuri cu consumatorii și creatorii de modă din Paris și Teheran, demonstrând astfel ideea că: A fi în pas
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
aseamănă, într-un fel, cu cea a lui Georg Simmel prin originea kantiană a conceptelor pe care le vehiculează. Dar, spre deosebire de Georg Simmel care utiliza conceptul filozofic de "formă" pentru a defini moda, Pierre Bourdieu transpune în interogații sociologice și antropologice conceptul de "gust". Modul în care consumăm (ne manifestăm gusturile, deci preferăm) unele produse culturale de la cele elevate, precum cărțile, piesele de teatru, spectacolele de operă, expozițiile de picturi, până la cele care se înscriu în ordinea necesității mâncare, vestimentație, decorarea
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Habitusul este, cuvântul însuși o atestă, ceva dobândit, un bun ce poate funcționa în anumite cazuri ca un capital", exprimând în primul rând "refuzul unei serii de alternative în care s-a închis știința socială (și, mai general, întreaga teorie antropologică): conștiință (sau subiect) vs. inconștient, finalism vs. mecanicism etc." (P. Bourdieu, 1992/2007, 242). Habitusul constă în modurile subiective de a înțelege diferențele de clasă și de a percepe lumea, în preferințele și gusturile pe care indivizii le au. Un
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
tematică sunt "suverane" teoriilor din perimetrul științelor sociale, istoriei, antropologiei și sociologiei, care dețin primatul lansării analizei științifice asupra rolului vestimentației în viața socială. După cum am arătat în capitolul întâi, bazele epistemologice ale studierii comportamentului vestimentar se regăsesc în discursul antropologic de la sfârșitul secolului al XIX-lea, mai exact în studiul comparativ al mijloacelor de subzistență ale societăților de vânători-culegători și ale societăților industrializate. Ideea preconcepută a existenței unor teorii anonime trebuie abandonată atâta vreme cât sub semnătura lui Charles Darwin (1872), Herbert
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
că Varlaam, cu toate încercările sale de a înțelege rostul practicilor hesychaste — petrece o vreme în mănăstirile unde se practica Rugăciunea inimii — nu poate să dea nici o validitate atitudinii misticilor bizan¬tini, dovedește profunzimea diferențelor în plan gnoseolo¬gic și antropologic care se găseau în spatele celor două orientări. Disensiunile între cei doi protagoniști ai disputei au avut un puternic ecou în societatea bizantină a vremii întrucât de rezolvarea controversei depindea calea pe care trebuia să se precizeze exprimarea de secol XIV
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
a ceea ce numim relație. Adâncul modului de existență personal este indicat tocmai de relație ca diferență specifică, și care exclude orice încercare de înțelegere statică a individualității. Putem să observăm că în acest fel se descriu cadrele unui alt model antropologic decât cel pe care-l va cunoaște gândirea apuseană, atât de legată de surprinderea unui ansamblu de determinații ce țin de natura individului. În ceea ce îi este mai propriu, modul de a fi al lui vnoommc; este sfmoiq, adică ieșire
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
cadre, este înfățișată istoria personală a descoperirilor pe care autorul le-a făcut în experiența de cunoaștere. Pe de altă parte ceea ce s-a prezentat până aici nu trebuie perceput ca un subiect ce ține de domeniul preocupărilor teologiei. Viziunea antropologică ce a marcat spațiul culturii bizantine implica teza că ține de cel mai adânc nivel al omului propensiunea sa către experiența Realității ultime, în acest fel justificându-și statutul său uman. Această atitudine în cunoaștere nu a fost însă limitată
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
de funcția sa, astfel că excesele de orice gen nu au pus nicicând la îndoială viabilitatea modului de organizare a structurilor statului bizantin. 10. Omul ca viețuitor: tunica de piele În mod paradigmatic, spiritualitatea bizantină și-a găsit specificitatea discursului antropologic în descrierea pe care a dat-o existentei actuale a umanității, rezultată în urma căderii protopărinților. Este identificabilă aici o reală diferență între modul răsăritean de înțelegere a omului și rosturilor sale și ceea ce a conturat spiritualitatea europeană apuseană în discursul
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
a ceea ce este în mod esențial natura omenească a condus la o evaluare statică a modului uman de ființare. Renașterea, cu felul în care se interesează un Leonardo da Vinci de om și putințele sale, este emblematică pentru acest model antropologic. Deși, începând cu textele renascentiste, omul este pus în centrul preocupărilor filosofiei, această schimbare nu a însemnat însă o ruptură esențială de perspectiva antropologică a scolasticii, punctul comun fiind acela al căutării a ceea ce reprezintă constituția esențială, grundul ființării umane
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
se interesează un Leonardo da Vinci de om și putințele sale, este emblematică pentru acest model antropologic. Deși, începând cu textele renascentiste, omul este pus în centrul preocupărilor filosofiei, această schimbare nu a însemnat însă o ruptură esențială de perspectiva antropologică a scolasticii, punctul comun fiind acela al căutării a ceea ce reprezintă constituția esențială, grundul ființării umane. Bizantinii nu numai că nu au avut preocupări de acest gen, dar au accentuat că omul, așa cum este lumea de după căderea adamică, nu este
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
căutării a ceea ce reprezintă constituția esențială, grundul ființării umane. Bizantinii nu numai că nu au avut preocupări de acest gen, dar au accentuat că omul, așa cum este lumea de după căderea adamică, nu este într-o situație de autenticitate, așa că discursul antropologic trebuie să fie circumspect atunci când este vorba de a preciza ce este cu adevărat caracteristic și propriu omului ca mod de ființare. Aceasta însă din perspectiva apofatismului persoanei, cale explicativă ce a exclus identificarea oricăror esențe invariabile în dimensiunea ipostatică
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
hainelor de piele poate fi descoperit la foarte mulți autori bizantini, dar probabil că cea mai interesantă implicare și interpretare după Maxim, el o primește în atmosfera creată de Renașterea bizantină târzie, care a pus față în față două modele antropologice într-o evidentă contradicție: cel hesychast și cel al umaniștilor bizantini din tabăra lui Varlaam, Achindin și Gregoras. Pentru a clarifica atitudinea antropologică bizantină, să urmărim calea interpretativă pe care s-au cercetat semnificațiile sintagmei „haine de piele”. Căderea, potrivit
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
o primește în atmosfera creată de Renașterea bizantină târzie, care a pus față în față două modele antropologice într-o evidentă contradicție: cel hesychast și cel al umaniștilor bizantini din tabăra lui Varlaam, Achindin și Gregoras. Pentru a clarifica atitudinea antropologică bizantină, să urmărim calea interpretativă pe care s-au cercetat semnificațiile sintagmei „haine de piele”. Căderea, potrivit Sfântului Maxim Mărturisitorul, este urmarea încercării adamice de a se crea pe sine în mod autonom, acesta vrând să dobândească caracteristicile lui Dumnezeu
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Această a doua natură a omului, cea care se potrivea înclinației sale de autono¬mizare, este marcată de iraționalitatea „materialului” care se adăugase trupului „gol” paradisiac, forma cea mai evidentă fiind instinctivitatea. Un aspect interpretativ cu consecințe majore asupra viziunii antropologice bizantine este că această a doua natură nu înseamnă doar o schimbare a înfățișării și lucrărilor trupului, ci la fel de mult a cuprins și sufletul, mai precis, omul în ansamblul său. Funcțiile psihice au dobândit și ele „corporalitate”, fiind la rândul
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
relație improprie cu lumea pune sub semnul întrebării menirea omului de mijlocitor între creație și Creator. De aceea, toată creația, până la ultima piatră suferă și așteaptă izbăvirea. Panayotis Nellas, exegetul modern care s-a ocupat în mod special de viziunea antropologică răsăriteană, atrage atenția că tema „hainelor de piele” trebuie privită sub un dublu aspect, așa cum lasă să se sugereze chiar textul Genezei. Pentru că se precizează în acel pasaj biblic că Dumnezeu în milostivirea Sa a făcut această „tunică de piele
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
lui Hristos, devenind mai mult decât om, ajungând un dumnezeu prin har, nu prin fire. Tema hainei câștigă în acest fel o importanță aparte, nu doar pentru antropologie, ci și pentru ansamblul modelului cultural bizantin. Se dovedește că pentru înțelegerea antropologică bizantină haina, îmbrăcămintea, nu este nicicând un adaos, un accesoriu, ci are un caracter conatural omului. În Paradis, Dumnezeu a țesut o haină potrivită naturii simple adamice, care era din har, după cădere omul a fost îmbrăcat cu „tunica de
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
se păstrează emblemele, se desfășoară ceremoniile, apropierea străinilor și a celor neinițiați fiind interzisă 223. În cadrul ceremoniilor de inițiere a tinerilor, 221 Aspecte ale relațiilor de rudenie și ale totemismului și modului de viață au fost analizate În numeroase lucrări antropologice de referință, mergând de la Durkheim, Frazer, Van Gennep, Freud, Mauss, Rohein, Mircea Eliade, Radeliffe Brown, până la Levi -Strauss și mulți alții (ibidem, p. 23). 222 H.Matei, op. cit., p. 57-58. 223 Interesantă este ceremonia de ritualuri magice de Înmulțire a
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Raroia (Arhipelagul Tuamotu), străbătând În 101 zile aproape 8000 km În apele Oceanului Pacific, pentru a dovedi popularea insulelor Polineziei cu indieni din America de Sud 477. 476 Ibidem, p. 168-169. 477 Thor Heyerdahl, antropolog, etnograf, arheolog, călător și explorator norvegian, realizează cercetări antropologice asupra polinezienilor din 304 „Lumea Întreagă a rămas un moment cu gura căscată, demonstrația vikingului Thor a fost cu adevărat spectaculoasă, savanții au tăcut pentru moment, apoi s-au năpustit asupra proaspetei teorii, sfâșiind-o. S-a Înșelat Thor Heyerdhal
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
fiind vânătoarea, culesul fructelor, pescuitul, și la unii mai dezvoltați olăritul rudimentar și navigația, iar dintre arme sulița, măciuca. Insulele Fiji au suferit influența melaneziană, În confecționarea vaselor din lut cu forme ciudate și necunoscute În alte zone din Oceania. Antropologic, fijienii sunt mai mult melanezieni decât polinezieni, dar influența populațiilor din Samoa și din Tonga, face din aceste trei arhipelaguri o provincie artistică relativ omogenă: absența decorului pictat, predilecția pentru ornamentația obiectelor, motive imprimate geometrice sau florale, pe mari suprafețe
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
doi soți despărțindu-se din alte motive decât desfrâul, rămân uniți sufletește, iar cel ce se căsătorește cu unul dintre ei riscă să cadă în păcatul poligamiei (bărbatul) și a poliandriei (femeia). În viziunea Mântuitorului „femeia nu formează o categorie antropologică sau sociologică inferioară”. Ea este egală cu bărbatul, pentru că, în egală măsură, bărbat și femeie, poartă chipul lui Dumnezeu. Mântuitorul întotdeauna a avut în atenție și femeia față de care a manifestat aceeași înțelegere și prețuire ca și pentru bărbați. Astfel
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]