4,080 matches
-
recunoscut și nu pot fi bănuite de părtinire, indiferent cine este finanțatorul sondajului (deși, evident, preferabil este ca și sponsorul să fie „independent”, în raport cu părțile în dispută). Cu remarca din urmă suntem în proximitatea unei chestiuni de mare relevanță și anvergură, anume relația dintre sondaje, democrație, manipulare și elite. Asupra acestei chestiuni voi reveni într-un context mai lărgit în secțiunea imediat următoare. Să spunem acum că, inclusiv în societățile cu o cultură politică mai redusă și cu un exercițiu democratic
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
sunt Introducere în sociologie (1938), Système de métaphysique implicite dans les postulats de toute connaissance possible (1943), Introducere în filosofia dreptului (1944), Resorturile psihologice ale evoluției umane (1947), aceasta din urmă ca primă parte a unei proiectate antropologii filosofice de anvergură. El este întâiul gânditor român care încearcă să definească o „metafizică vitalistă”, într-o teorie generală a existenței umane. S-ar putea observa și o axă a unei filosofii morale și practice, constituită, în principal, din Cartea omului practic (douăsprezece
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
în fapt granițele criticii literare. Îi are în vedere mai întâi pe fondatorii metodei hermeneutice în spațiul cultural românesc (Mircea Eliade și Adrian Marino) și articulează celelalte studii într-un „lanț” prin care tinde să constituie un model cognitiv de anvergură, reflectare a unei paradigme imaginative în gândirea contemporană. Cu volumul Cultura: modele, repere, perspective (2002) S. se orientează spre domeniul vast al culturii în general, cu o mare cuprindere în discutarea unei problematici complexe și de interes în actualitate, de la
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
exceleze în proza de analiză psihologică, lui S. îi reușesc mai degrabă notațiile abrupte și fugitive. Pasajele analitice suferă adesea de prolixitate și supralicitare, lungile deliberări ale personajelor fiind lipsite, de regulă, de motivațiile necesare pentru a declanșa crize de anvergură. După 1989 S. a publicat în Canada o suită de romane scrise în limba franceză, care împletesc obsesii autobiografice cu descrieri ale României postceaușiste. Dintre acestea se distinge Le Roman du retour (1992), care relatează episodul revenirii în țară, întrerupt
STOICIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289957_a_291286]
-
Ieronim. Pelagius a reluat lupta și l-a informat pe Augustin despre succesul său făcînd să-i parvină, fără nici un cuvînt în plus, doar concluzia conciliului. De aceea, Augustin a trebuit să se angajeze într-o polemică de mai mare anvergură, nemaifiind vorba de o simplă controversă doctrinală. De comun acord cu prietenul său Aureliu, a convocat un conciliu în 416, unde, după condamnarea lui Pelagius, s-a hotărît să se obțină confirmarea condamnării chiar de către Roma; episcopul de Hippona i-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
creștin, conștient că religia sa poate servi ca temei pentru o societate animată de cele mai înalte idealuri. Desigur, această tematică culturală e mai explicită și mai profundă la Origen decît la Chiril; faptul poate să aibă drept cauză - dincolo de anvergura diferită a celor doi autori - concepția mai accentuat religioasă și mai elevată a operei lui Iulian în raport cu aceea a predecesorului său. Bibliografie. O nouă ediție critică, cu introducere, traducere în franceză și note este în curs de apariție în colecția
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
unor reflecții cu caracter religios și politic. în sfîrșit, e semnificativ faptul că sub împăratul Theodosius al II-lea (408-450) apar cele mai importante istorii bisericești din secolul al V-lea: toți scriitorii sînt interesați de politica culturală de mare anvergură a acestui împărat. Bibliografie. Cf. A. Momigliano, „L’età del trapasso fra storiografia antica e storiografia medievale (320-550 d.C.)” în Idem, Quinto contributo alla Storia degli Studi Classici e del Mondo Antico, Edizioni di Storia e Letteratura, Roma, 1975, pp.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a nu crea un brusc disconfort societății. Tineretul, partidele istorice renăscute, preconizau reforma dură, radicală, cunoscându-i prețurile, dar contând pe rapiditatea operației. Aceasta, la rândul ei, făgăduia o spectaculoasă redresare. Scheme abstracte, acuzând interese opuse, într-o perspectivă de anvergură, întruchipând trecerea de la un regim totalitar, pietrificat, dar intrat în reflexe, la democrația liberală a tuturor inițiativelor. Electoratul a votat cu repetiție calea moale, care a început, de îndată ce și-a dat pe față neajunsurile, să-l nemulțumească, iar mai apoi
Mic bilanț de ocazie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17119_a_18444]
-
firea lui de artist. Să fii profesor universitar și conducător de doctorate, să faci parte din conducerea unui hebdomadar și să fii secretarul unei filiale a Uniunii Scriitorilor, să ții o cronică literară săptămânală și să coordonezi cercetări științifice de anvergură privind Europa Centrală, să alcătuiești ediții și să scrii studii introductive sau postfețe, să călătorești în străinătate și să participi la dezbateri publice - să ai, cu alte cuvinte, atât de mari răspunderi și să te ocupi totuși, meticulos, și de
O epopee critică eroi-comică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17157_a_18482]
-
am umblat alături de trupe românești, cu prezențe deosebit de importante, rarisim am zărit cîte o prezență oficială. Și atunci extrem de palidă și văicăreață. Am avut șansa să descopăr și un diplomat de carieră (nu neapărat un om de cultură trimis pentru anvergura și reprezentativitatea personalității sale) mai altfel: Manuela Vulpe, ambasadorul României în Australia. Un om tînăr, dinamic, modern, flexibil, cu prestanță, farmec, exact în atitudini, nelipsit însă de sensibilitate și feminitate. Un ambasador care, cu un personal foarte redus, face o
Din inima Australiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17147_a_18472]
-
aceste trei proiecte, ambiții majore. Monografismului îi va acorda o atenție sporadică: de la Lovinescu se va întoarce către micromonografiile unor „figurine” din veacul al XIX-lea, ca în Dimineața poeților (1980), și abia mai târziu la altă reconstituire critică de anvergură, Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii (1995; tradusă în 1998 în Franța și în 2001 în SUA). Preocuparea sa principală rămâne, în tot acest interval, configurarea unei „panorame” a literaturii contemporane. Ciclul Scriitori români de azi o confirmă. De la bun
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
Corbea-Florescu, Biografii, III, 203-216; Cristea, Modestie, 222-229; Moraru, Textul, 30-34; Raicu, Fragmente, 454-475; Iorgulescu, Prezent, 140-151; Călinescu, Biblioteci, 156-161; Sorescu, Ușor cu pianul, 181-186; Dimisianu, Subiecte, 178-188; Cristea, Fereastra, 186-190; Piru, Critici, 272-275; Ov. S. Crohmălniceanu, O lucrare critică de anvergură, RL, 1990, 3; Valeriu Cristea, Fațetele statorniciei, CC, 1990, 2; Ioan Holban, Pentru o istorie a literaturii, CRC, 1990, 10-11; Monica Spiridon, O istorie vie a literaturii de azi, R, 1990, 3; Anton Cosma, Spre marea sinteză așteptată, F, 1990
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
domeniul anticristologiei. Raportându-ne la ele, am putut stabili scopul, metodele și cadrul propriei noastre cercetări. În continuare, vom face o scurtă prezentare a bibliografiei generale, luând în considerare exclusiv lucrările apărute din 1895 până în prezent. Prima cercetare de mare anvergură, realizată cu instrumentele filologice și istorice specifice epocii moderne, datează de la sfârșitul secolului al XIX‑lea și aparține cercetătorului german Wilhelm Bousset. În lucrarea sa Der Antichrist in der überlieferung des Judentums, des neuen Testaments und der alten Kirchen, din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
doctrina creștină al acestei teologii. Cristologia docetistă face obiectul capitolelor 6-11 ale Urcării la cer... Grupul se revendică de la o tradiție profetică venerabilă, al cărei fondator nu este altul decât profetul Isaia. Atribuind această viziune unui personaj de o asemenea anvergură, unanim recunoscut și respectat, harismaticii aveau drept scop garantarea autenticității și totodată a validității teologiei lor. Totuși, din pricina calculelor ce s‑au dovedit eronate, ei au fost nevoiți să redacteze un al doilea text, capitolele 1-5, având în centru martiriul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
propriu‑zis, ci ca o serie de omilii referitoare la împrejurări istorice și liturgice bine determinate, dar greu de reconstituit. În fiecare pagină se simte prezența unui anumit public, care nu are totuși același tip de interes și nici aceeași anvergură intelectuală ca cel al lui Origen. Hipolit se adresează unei comunități creștine îngrozite de reluarea persecuțiilor și, în consecință, extrem de sensibilă în privința sfârșitului lumii. Comentariul este alcătuit din patru părți, fiecare parte încheindu‑se cu o exortație. Ne propunem, în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dărâmat o prejudecată uneori acreditată de specialiștii de primă mână, îndrăznim să afirmăm că Lactanțiu, în contextul apologeticii creștine, reprezintă o culme, iar lectura întregii sale opere, o veritabilă delectare intelectuală. Instituțiile, prin caracterul lor sistematic, prin stilul lor, prin anvergura culturală și prin rigurozitatea demonstrației, nu sunt cu nimic inferioare altor apologii creștine de prim rang (cele care aparțin lui Tertulian, lui Iustin, lui Origen sau lui Theodoret). Lucrarea cuprinde șapte cărți. În primele trei, apologetul prezintă și respinge principalele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
rulate” asemenea unui ∃∴∃84≅<. Ele nu vor fi distruse, ci numai întoarse pe partea care nu a fost scrisă, adică „întinată”. O „înviere a cerurilor”, în perfectă analogie cu cea a oamenilor, se va produce în acel moment. Din perspectiva anvergurii acestei reînnoiri cosmice, venirea lui Isus apare ca inevitabilă. Semnele eshatologice Elementele teologice și scripturistice prezente în primele capitole pregătesc decorul în care vor evolua, rând pe rând, cele două personaje principale: falsul Cristos și adevăratul Cristos. Înainte de a începe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
IX „Antichristus africanus”: Augustin și cei doi predecesori ai săi, Tertulian și Ciprian Considerăm potrivit, necesar chiar, ca înainte de a analiza pasajele legate de Anticrist din opera lui Augustin să „pregătim terenul” invocând numele celor doi predecesori africani de mare anvergură: Tertulian și Ciprian. Deși concepția lor anticristologică, destul de difuză, nu adaugă tradiției nimic nou în esență, numărul textelor referitoare la pseudoprofetul zilelor din urmă este prea important pentru a fi trecut cu vederea. În plus, unele din concepțiile lor vor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pericol. În plus, Thomson arată că nici una dintre mărturiile epocii nu este în concordanță cu viziunea „isterică” a Apocalipsei (p. 174). Cu toate acestea, Thomson este departe de a nega, așa cum îi reproșează Peerbolte, existența unei campanii de persecuții de anvergura celei sugerate de textul Apocalipsei. El se arată surprins doar de singularitatea acestei mărturii. Peerbolte are dreptate, fără îndoială, să afirme la rândul său: „Această carte este mai mult decât o simplă descriere a unui status quo, este o veritabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
carte. Proza din Așteptând în liniște e „comprimată, învăluitoare și febrilă, realistă fără adjective, dramatică fără scrâșnete inutile, subtilă pentru că e simbolică dincolo de aparența aridă a cotidianului” (Dan Culcer). Povestirile impun prin seriozitatea scriiturii și înverșunarea introspectivă, mai puțin prin anvergură și efecte spectaculoase. În notă cehoviană, naratorul etalează existențe abulice, oameni oscilând într-o ceață existențială și cu răbufniri aparent absurde (ca Traian Trifu din Răbdare), psihologii sucite, aproape „contorsioniste” (Tiberiu Ilovan din Păsări stinghere), la un pas de coșmar
SIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]
-
economică și socială (CAP-uri, întreprinderi de stat, ferme agricole, birouri, stații de autobuz, stațiuni de odihnă muncitorești, magazine, școli ș.a.m.d.). În mod obișnuit, aici comicul mizează pe efectul poantei și al contrarierii expectației și nu depășește, ca anvergură, nivelul agreabilului și al divertismentului. Proza scurtă instituie un univers caleidoscopic de care nu sunt străine nici scrierile teatrologului S. Majoritatea cărților sale sunt alcătuiri fragmentariste care au la bază activitatea prodigioasă a cronicarului dramatic. Autorul se caracterizează cu exactitate
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
reîntoarcem la acel ilizibil Honigberger real din debutul nuvelei, el Însuși cale preparatorie (prayoga-m³rga) pentru inventarea și comunicarea secretului. Rămâne un fapt straniu acela că prima Încercare de reconstituire a istoriei orientalisticii românești e o mărturisire a unui indianist de anvergură făcută Într-o nuvelă fantastică având ca obiect secretele oculte ale unui doctor sas... Dar nu e mai puțin un fapt cert că nu există o altă atestare a interesului articulat și conștient pentru recepția Asiei În cultura română Înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
comoara pe care o adunase”3. Acum câțiva ani, am arătat că aceste două fragmente sunt de o importanță incomparabilă pentru Înțelegerea istoriei și imaginii Asiei În cultura română, căci Eliade are deja, exclusiv intuitiv, concluziile unei cercetări istorice de anvergură - dar pentru el tocmai această cercetare, vădit, lipsește 4. În epocă sau mai târziu, fără a fi deloc exhaustivi, reacțiile la experiența sa indiană și la diferitele sale redări au fost galopant contradictorii, și așa aveau să se mențină până
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
unor punți Între știință și literatură va fi, În cazul său, mai ales deceniul literar 4. Nu e numai o fertilă vecinătate, ci și o Întregire reciprocă, ba chiar mai mult, după cum va afirma În acel prim text autobiografic de anvergură. „Este, În orice caz, reală dependența unor scrieri literare de cele teoretice și viceversa. Începând cu exemplele cele mai evidente, aș putea aminti Secretul doctorului Honigberger, care derivă direct din Yoga.” 1 Vom vedea că derivă mai mult din Yoga
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
rațiuni de clientelism politic, pentru a-l satisface, prin numirea lui ca titular, pe cutare „baron” al forței politice aflate la putere. De fapt, întregul personal fusese angajat prin intervenții, pentru a face pe plac unor aliați ori fideli, de anvergură mai mare sau mai mică. Practic, la birou nu e nimic de făcut, iar inițiativa funcționarilor de a cere de lucru e sancționată cu aspre reprimări. Șefii de diverse grade, dar mai ales demnitarii, practică șantajul erotic la adresa tinerelor angajate
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]