2,718 matches
-
avem la îndemână răspunsurile. Teatrul e întâlnirea ce sugerează o atmosferă de reflecție, un contact emoțional ce ne distinge și identifică. Simțim, vedem, ne uimim. Teatrul năucește, cheamă, șoptește... e o răspântie. Știți de ce se ridică lumea în picioare și aplaudă? Pur și simplu pentru că reprezentația s-a terminat. Spectatorul își punctează prezența mulțumesc scenei și totodată o desăvârșesc prin aplauze, prelungindu-i rosturile. Publicul în picioare, înregimentat și supus unui reflex... condamnare la șablonnediferențiere, uniformitate, stereotipie...atât ! Și mulți văd
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
să aibă talent și talentul înseamnă și pioșenie, și respect, și tăcere, acea tăcere venită în sufletul privitorilor din magia scenei. Ei, vedeți eu încerc aici ceva și spectatorul nu va ști când s-a terminat și când trebuie să aplaude. Spectatorul talentat creează, e parte a spectacolului. Eroticul teatral implică la aceeași intensitate partenerii. De aceea se spune că reprezentația nu se termină când s-a tras ultima cortină, când jocul actorilor, misterios, agresiv și poetic se stinge. Ea se
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
profesor și parlamentar Ștefan Cazimir. Acesta a început să dicteze, rar, sobru, termeni cuviincioși: "sîn", "WC", "andropauză", "rom", "Iliescu", "cambuză", "Cavadia" ș.a. Fiindcă băuse cam mult, matrozul nostru a reprodus doar... patruzeci și șapte, din cele cincizeci. Oricum, a fost aplaudat și i s-a oferit de băut de la multe mese, fiind decretat eroul serii. Eram și eu mîndru că am contribuit, modest, la glorificarea lui caransebeșeană. Ca să vezi, dintr-o joacă... O seară cu marele boem Pîcă 1972 sau 1973
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
lui Ceaușeșcu: "Tovarășul secretar general a spus: să dăm umorului ce-i al umorului și satirei ce-i al satirei!"... Atît de bine și-a dozat strigătul și-atît de teatral, încît după două secunde de consternare, auditoriul a-nceput să aplaude, să scandeze lozinci (în mod aberant, firește), iar cetățeanul turmentat a fost evacuat cu discreție. Am fost pupați de cîteva bătrîne din conducere, am fost felicitați pentru diplomație și, în fine, am fost invitați undeva la etaj, unde ni s-
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Ceaușescu! Nu-mi iese din memorie nici tovarășa Sîrbu, de la Bîrlad, care a interzis spectacolul meu cu Noțiunea de fericire de la Teatrul "Victor Ion Popa" pe motiv că, spre exemplu, la un moment dat, unul vorbea la tribună și publicul aplauda pe bandă (pe vremea aceea însă, nu știam că la congres lui Ceașcă i se puneau bătăile de palme la magnetofon!). Nu pot uita un alt spectacol al meu, multiplu premiat, la Timișoara, care ca să poată obține acele distincții, trebuia
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
regretatul Horea Popescu. Cît au jucat actorii mei, m-am așezat la balcon, chiar în spatele juriului, în caz că s-ar fi cerut lămuriri. Deși scena era cam înghesuită, pentru o montare cu multe dansuri ample, totul a mers bine. S-a aplaudat. Iar Horea m-a întrebat cum o cheamă pe actrița din rolul principal. Doina Iarcuczewicz. Cum? Doina Iarcuczewicz. A tăcut derutat. Era clar: colega mea, care făcuse și un rol excelent, era vizată pentru un premiu. Dar premiul pentru rol
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
la nemila adîncimilor avide după greutatea corpului lui. Și așa a învățat să înoate. Reușea chiar să înoate pe sub apă cu ochii deschiși, să ia în pumn nisip de pe fundul mării, pe care să-l arunce pe pieptul tatălui, să aplaude din tălpile picioarelor, să facă de trei ori tumba în apă, să se arunce în valurile ce se ridicau spre țărm, lăsîndu-se tras pînă ce fruntea-i atingea nisipul, să se ia la întrecere cu tata pînă la baliză, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
regie al unei pantomime: spaima Efimiței, discursul lui Farfuridi și Cațavencu. Totul e transpus în mimică, în comportament și în ton: gestul Efimiței, care caută în dulap inamici nevăzuți, felul în care Farfuridi își pierde progresiv cumpătul și începe să aplaude, schimbările de registru ale lui Cațavencu, care trece brusc de la lacrimi la tonul vioi. După cum afirmă Șerban Cioculescu (Caragialiana, Editura Albatros, București, 2003), cel dintâi regizor al teatrului caragialian a fost însuși autorul său. Constantin Nottara, ca director de scenă
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
original, mica burghezie îl vede ca un defăimător al ei. Născută spontan, prin imitare și adaptare bruscă, ea este reticentă la spiritul critic. Caragiale nu găsește astfel un public potrivit, care să se recunoască în comediile sale și care să aplaude fără rețineri. 1.7. Individualul și tipicul în dramaturgia caragialiană Scopul operei lui Caragiale, așa cum îl formulează în scrisoarea către Mihail Dragomirescu, este de a reprezenta împrejurările ce nasc din felul particular al atâtor suflete și minți, asemănătoare, în general
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
a uita azi ce au spus ieri și păstrându-și o cinică disponibilitate față de orice schimbare pe eșicherul politic? S-a putut vedea, în răvășita noastră capitală, cum cele mai insolente afirmații în sfera puterii rămân nepedepsite, ba încă și aplaudate de unii, în pofida enormității lor. S-au dat, de sus, cele mai stranii lămuriri (dacă așa trebuie să le spunem) cu privire la tragicele evenimente din iunie. Unele mai stranii decât altele, fără nici o dovadă, fără nici un respect pentru cei siliți să
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
la critică. Fără critică nu există societate civilă, nici știință, nici conduită morală. Critica e un "ferment" de care individul și comunitatea au în egală măsură nevoie. Exponenții puterii se fac a nu pricepe de ce "cârtesc" intelectualii, cum de nu aplaudă în rând cu alții atunci când li se permite bunăstarea și liniștea. Acei exponenți până mai ieri în serviciul dictaturii comuniste, deprinși a asculta și a porunci la rândul lor, par a nu ști că democrația rezultă din confruntarea de interese
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
deosebită pentru sufletele ascultătorilor evidențiază dorința lui Ioan de a-și sensibiliza ascultătorii săi și de a-i determina să-și schimbe modul de viață. El considera că folosind cuvinte ce-i vor sensibiliza, determinându-i să plângă sau să aplaude, ascultătorii vor reține mai ușor conținutul predicilor sale, însă nu urmărea să culeagă laudele acestora, ci înnoirea spirituală a lor: Nu spun aceste lucruri ca să mă lăudați, ca să mă aplaudați, ca să strigați, ci ca să vă aduceți aminte la timp de
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
ce-i vor sensibiliza, determinându-i să plângă sau să aplaude, ascultătorii vor reține mai ușor conținutul predicilor sale, însă nu urmărea să culeagă laudele acestora, ci înnoirea spirituală a lor: Nu spun aceste lucruri ca să mă lăudați, ca să mă aplaudați, ca să strigați, ci ca să vă aduceți aminte la timp de aceste cuvinte și să arătați rânduiala cuvenită<footnote Sf. Ioan Hrisostom, Cuvânt la Botezul Domnului, IV, în P. G., XLIX, 372. footnote>, căci predica nu este altceva decât faptă și
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
omil. a VIII-a, VII, p. 431. footnote> Sfântul Vasile consideră că este imperios necesar să nu se uite mai ales de bucuria ce o vor trăi cei milostivi la judecata din urmă: „Dumnezeu te va primi, îngerii te vor aplauda, toți oamenii, câți sunt de la începutul lumii, te vor ferici; slava veșnică, cununa dreptății, împărăția cerurilor vor fi răsplătite bunei administrări a acestor bogății stricăcioase”<footnote Ibidem, omil. a VI-a, III, p. 402. footnote>. Iubirea milostivă, a unuia către
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
calcul. Eforturile făcute de anumite partide comuniste sînt nimicite. Pozițiile lor critice față de URSS par timide și ambigue. În plus, majoritatea dintre ele refuză să respingă în egală măsură atît Statele Unite, cît și URSS-ul. Cît despre partidele ortodoxe, ele aplaudă fiecare inițiativă a URSS-ului. În fața mutațiilor sociale, a crizei economice, în fața declinului influenței marxismului și a renașterii războiului rece, partidele comuniste occidentale suferă reculuri și înfrîngeri substanțiale care pun în primejdie, pentru unele dintre ele, chiar existența lor. Referințele
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
partid, fapt ce provoacă o nouă ruptură, care pare să condamne definitiv orice apropiere în sînul stîngii grecești. Cu atît mai mult, cu cît conducerea KKE se distanțează din ce în ce mai mult de reformele ce au loc în URSS. Ea justifică și aplaudă tentativa de lovitură de stat împotriva lui Gorbaciov, considerînd prin vocea secretarului său general că puciul este un demers pozitiv spre revitalizarea socialismului! Aceste declarații provoacă o nouă reacție puternică în interiorul partidului. După unii observatori, supraviețuirea partidului este de data
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
deosebită pentru sufletele ascultătorilor evidențiază dorința lui Ioan de a-și sensibiliza ascultătorii săi și de a-i determina să-și schimbe modul de viață. El considera că folosind cuvinte ce-i vor sensibiliza, determinându-i să plângă sau să aplaude, ascultătorii vor reține mai ușor conținutul predicilor sale, însă nu urmărea să culeagă laudele acestora, ci înnoirea spirituală a lor: Nu spun aceste lucruri ca să mă lăudați, ca să mă aplaudați, ca să strigați, ci ca să vă aduceți aminte la timp de
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
ce-i vor sensibiliza, determinându-i să plângă sau să aplaude, ascultătorii vor reține mai ușor conținutul predicilor sale, însă nu urmărea să culeagă laudele acestora, ci înnoirea spirituală a lor: Nu spun aceste lucruri ca să mă lăudați, ca să mă aplaudați, ca să strigați, ci ca să vă aduceți aminte la timp de aceste cuvinte și să arătați rânduiala cuvenită<footnote Sf. Ioan Hrisostom, Cuvânt la Botezul Domnului, IV, în P. G., XLIX, 372. footnote>, căci predica nu este altceva decât faptă și
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
în valuri, acesta zâmbea plin de recunoștință și tot poporul era fericit, până la adânci bătrânețe. Ba chiar și pruncii nenăscuți se bucurau în pântece de privilegiul curățeniei neîntinate dacă femeile care-i purtau în pântec veneau în Piața Mare și aplaudau, zvârlind asupra lui lăturile adunate de-a lungul unui an. A strâns din cioc un timp (a crezut că era un joc inițiatic 56 dar a văzut că treaba devenise puțin prea personală, era eternul candidat la bizutaj) și într-
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
drămuit să spulbere superstiția că după 1989 nu mai apar cărți de referință. Stațiunea se va impune ca o carte-reper, în ciuda unor Zoili de profesie, ce nu vor pregeta să minimalizeze pariul câștigat de Alexandru Ecovoiu (n. 1943) cu proza aplaudată de câțiva critici celebri numai datorită faptului că sunt tineri, și-n plus purtători de servietă a unor patroni sau moguli cum se spune mai nou, executanți ai ordinelor și adversarilor acestora. Spre deosebire de cărțile unor autori, efemeride senzaționaliste care excelează
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
că discretizează opțiunile poetice ale unora dintre congeneri. Dar știe, cu siguranță, a păstra echilibrul necesar între confesiunea patetică, "biografistă", și distanțarea rece, parodierea în tușe groase a feliei de viață "autenticiste": "gata, te strig pe mai multe voci,/ te aplaud de la distanță,/ da, pelicula de gheață a crăpat/ și am căzut în bularga viselor,/ în nicolina precupețelor nefericite" (o muzică dăunătoare oamenilor) etc. etc. În perfectă consonanță cu titlul, Păpădia electrică (imagine memorabilă, pe care Radu Vancu o înțelege, spre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aglomerație/ contemplu Eșafodul-/ într-un loc mai ferit șobolanii/ rod însemnarea de pe tricoul de campion:/ "U.S.A. Box 1929"// De pe acoperișul unei clădiri/ un înger/aruncă petarde: Poc! Poc! Poc!/ Pe piept are tatuată bomba atomică./ O parte a mulțimii aplaudă./ O parte hulește./ O parte își înnoadă șireturile./ O parte fumează pur și simplu,/ O parte consemnează/ reacția părților// Mii milioane de păianjeni/ veghează / panorama". Aceasta e, fără nici o îndoială, înfățișarea unui univers al îngemănărilor de contrarii; pe orizontala exteriorității
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
întrebarea celui care face sondajul, când nu știm prea bine ce să spunem, nici pe ce argumente să ne fondăm judecata - avem tendința să ne raliem părerii majorității. Concluzie Numeroase experimente au arătat că facem adesea alegeri în funcție de părerea majorității. Aplaudăm adesea un spectacol dacă publicul o face, intrăm mai ușor într-un restaurant plin și cumpărăm mărci recunoscute pentru că multe persoane o fac. Sondajele sunt chintesența mecanismului gregar, un fel de oglindă a curentului dominant care amenință să anuleze orice
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
să cânte cu vioara sa Stradivarius într-o stație de metrou într-o perioadă de vârf. A adunat cu greu zece dolari într-o oră. Pasagerii judecau muzica pe care o auzeau după reacțiile vecinilor lor și, cum nimeni nu aplauda, virtuozul internațional a fost considerat ca un artist de ultimă categorie. Suntem foarte sensibili la atitudinile și chipurile celorlalți: astfel se explică poate faptul că ni se par mai mult sau mai puțin convingători politicienii intervievați la televizor în funcție de fața
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
nostru secret. Toată lumea îl știe dar numai noi credem în el: manechinele au fost cândva oameni. Nu chiar ca noi, ci din plastic și cauciuc. Se plimbau pe stradă, se duceau la coafor, salutau vecinii, își duceau nepoții la grădiniță, aplaudau pe la mitinguri... ca omul! Pînă cînd Dactăr Nicu le-a spus: Ce vă tot pierdeți vremea?! Nu vedeți că oamenii-oameni vă exploatează? De ce să nu stați liniștiți, fiecare în colțul lui de magazin, și să vă uitați în zare? Voi
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]