11,066 matches
-
eun partid care a confirmat, avem propriul nostru electorat și propria noastră identitate. Unii fug azi mâncând pământul și vând identitatea PDL. Trebuie să-l susținem pe cel mai bun candidat de centru-dreapta la prezidențiale, dar nu trebuie să ne aplecăm către cei care ne cântă la ureche despre alianțe. Cred căputem deveni cel mai important partid al dreptei. Astăzi se termină perioada romantică a partidului. La toamnă, trebuie să fim pregătiți pentru alegerile prezidențiale și, de ce nu, să dăm viitorul
CONGRES PMP. Contre între Udrea și Papahagi: Mi se rupe vs. mie nu mi se rupe by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/29652_a_30977]
-
stat și prietenia nezdruncinată cu marele vecin de la Răsărit. Și în miezul acestui timp, mohorît, amar și fără orizont, ochii unui tînăr de 18 ani, iubitor al muzelor și student în anul I al Facultății de Filologie din București, se apleacă asupra versurilor unui poet medieval francez, încercînd să le transpună în grai românesc: „Je plains le temps de ma jeunesse” - „Îmi plîng deci anii tinereții”. Poetul francez era François Villon. Studentul român - Romulus Vulpescu. În primul an de facultate (am
Un eveniment editorial Villon. Opera omnia by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2980_a_4305]
-
a lui Mihai Burduja este o adevărata oază de cultură ce te luminează și Îndeamnă la meditație. Mulți poeții vin și trec cu frunțile grele de versuri, dar strâng mâna lui Sorin Olariu, bănățean ca mine, deci fruncea și mă aplec În fața Doinei Popa. (CEI pe care i-am omis, neintenționat, nu au să mă ierte, nici nu merit) Publicația este o rapsodie românească, ascultați-l pe Enescu și apoi citiți CURENTUL de Michigan, Îngrijit și călăuzit de sufletistul ștefan Străjeri
CURENTUL DE LA PAMFIL ŞEICARU LA ŞTEFAN STRĂJERI. In: Editura Destine Literare by Corneliu Florea () [Corola-journal/Journalistic/99_a_395]
-
s-a implicat în această campanie suficient pentru a mobiliza electoratul. Preocuparea sa majoră, cunoscuta de cei din Constanța și contestată de mulți, a fost preluarea controlului asupra Portului Constanța. „Am considerat că oamenii vor înțelege, implicit. Nu m-am aplecat foarte mult asupra alegerilor europarlamenatre, putea să fie și mai bine. A fost amestecat, așa", a punctat Radu Mazăre.
Radu Mazăre sfidează PSD-ul: Îmi tremură genunchii de FRICĂ! by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/29947_a_31272]
-
avut loc o Întâlnire cu domnul Herman Victorov, român canadian din WINDSOR - ONTARIO și cu cartea sa - Din viața unui om oarecare. Titlul cărții este o adevărată capcană literară, un fel de oglindă răsturnată, pentru că absolut toți cei care se apleacă asupra ei, au tentația să dovedească exact contrariul, adică faptul că autorul nu este de loc un om OARECARE și nici cartea care Îl reprezintă, nu are acest statut. După ce am citit-o pe nerăsuflate, În aceeași seară (400 de
O întâlnire la...nivel înalt!. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/99_a_397]
-
spun "semena"), pare a-l găsi pe Claudine care are în aparență un statut social și profesional asemănător, dar care, în fapt, este liberă să se îndrăgostească, să renunțe, s-o ia de la capăt: Alina înțelege diferența specifică și mai apleacă o dată capul. Fragmentele romanului Mariei-Luiza Cristescu cuprind existențe mărunte, desfășurate obsesiv în perspectiva rezistenței, a supraviețuirii; o educatoare care se luptă zadarnic pentru zahăr, făină, carne și jocuri electronice, ca să înlocuiască mesele indigeste, găletușa și lopățica "șoimilor", femei care își
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
știe când și cu ce ocazie nu pune la socoteală păsările care ciugulesc repede sensurile păstrându-le doar pentru ele "și astăzi și mâine mereu" măi nefericitule îi strigă o babă o babă de fată ce e nu te mai apleca în fața destinului mergi drept la țintă vezi că-i pe-aproape și s-ar putea să se miște în orice caz să nu ai impresia că o să-ți vină ea în întâmpinare în ciuda tuturor zvonurilor "ea nu vine, nu mai
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/15171_a_16496]
-
cu picioarele goale... Intră, că te plouă, nu vezi?" Cristina intră și cere plicuri, în timp ce cucoana se agită la tejghea, iar un tutungiu, fără dinți și cu ochi de marionetă, apărut nu se știe de unde, mormăie reproșuri paterne ținînd capul aplecat pe un umăr. Cristina se apără zîmbind ("nu pățesc nimic și sandalele sînt de plastic"), și se simte brusc foarte tînără și invulnerabilă. Plouă din ce în ce mai tare. Între trotuare, strada e un torent galben roșiatic murdar, pe care cu puțină imaginație
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
și se simte brusc foarte tînără și invulnerabilă. Plouă din ce în ce mai tare. Între trotuare, strada e un torent galben roșiatic murdar, pe care cu puțină imaginație îl poți presupune adînc de cîți metri vrei (și ce dacă un cărucior de scînduri, aplecat pe o parte, în mijlocul străzii, arată clar că apa nu-i depășește roțile strîmbe!). Cristina se plimbă printr-un oraș inundat și, cînd o să calce în apă ca să traverseze strada, e aproape sigură că o să dispară toată și o să se
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
curele de piele maron și sprijinind piciorul pe o piatră s-a apucat metodic să-și încheie sandaua. - N-ai ceva de citit? Eu nu mai am nimic - s-a văitat Cristina, balansînd violent sacoșa. - Ba da... a gîfîit Pați aplecat peste sandaua rebelă. E chiar acolo în sacul albastru... în buzunar. - A! a exclamat Cristina și prinzînd sacoșa din zbor a desfăcut buzunarul și a scos o carte învelită în ziar; pe urmă a răsfoit cartea uitîndu-se la poze - fotografii
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
Streinu, în acel memorabil trio Stelaru-Chihaia-Tonegaru, căruia, din prima clipă, i-am intuit forța și calitatea, admirându-i concomitent fronda și ascetica trudă întru artă, aceasta de felul pustnicilor deșertului - mai târziu am înțeles miezul pasiunii cu care te-ai aplecat asupra monahilor isihaști, când plecai pe urmele lor în montanele grote buzoiene. Și care a fost și punctul de plecare, de naștere a Asociației "Mihai Eminescu", menită a opune oarbei uri a comunismului de oriunde ar fi, solidaritatea intelectualilor, întăriți
Pavele, Pavele! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/15325_a_16650]
-
radio spre a-ți auzi vocea, te-au ținut tot atâta de legat de țară ca și mai înainte. În minuția cu care ne înfățișai piesele de bază ale câte unei expoziții de pictură deslușeam aceeași pasiune cu care te aplecaseși asupra enigmelor trecutului nostru istoric, lupa cu care, de pildă, cercetând ceea ce se considera a fi un gol cultural dintre domniile voievozilor Mircea cel Bătrân și Radu cel Mare - mai precis dintre anii zidirii mănăstirilor Cozia (1388) și Dealul (1500
Pavele, Pavele! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/15325_a_16650]
-
Vrei să mă conduci tu? Frumoaso, nu se poate, știi bine... Abrașa mângâie volanul, bordul, portierele, pielea de pe scaune... - ...Și nu suni tu? Să nu suni tu? Păi, bine, măi, frumoaso, îmi faci tu mie chestia asta? Ai tu... Se apleacă sub bord și meșterește ceva, în liniște și fără grabă, cu dexteritatea unui om care știe prea bine ce face... - ...alarmă... - și cu un gest scurt smulge ceva de sub volan, apoi zâmbește, cu ochii închiși - silențioasă...? Scoate dintr-un buzunar
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
și cu subsemnatul, lansase la cafenea o butadă. Zicea: "Ați văzut cine conduce Teatrul Național? Ăla cu Desculț, care pune pociumbul pe Calea Victoriei!" Imaginea era foarte plastică, Stancu șchiopătând de un picior, mersul lui semăna cu al țăranului care se apleacă într-o parte, pentru a însămânța câte un bob de porumb pe urma lăsată de un țăruș, numit și pociumb. Paul Georgescu era și el șchiop, aflat toată ziua în compania lui Stancu, la redacție, la restaurant și la cafenea
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
fărîmă din cerul oprit! Cum servitorul delicat și sperjur privește pe-ascuns sînii pe jumătate dezgoliți ai prințeselor tot așa robul tău cel al pămîntului născut cu gustul morții în gură tot ignorînd acest trup făcut să vadă lumina stă aplecat peste catapeteasma cerului cu mîinile răsfirate așteptînd evanescența. Uneori citesc pe pereții albi ai Absenței: în caz de fericire dați buzna în voi și deblocați toate ușile! O altă Via carrisma. Mîngîi dimineața ca pe-o zdreanță de tine atinsă
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
la rădăcina altor ierbi Numai eu mă mai întreb Din cînd în cînd Oare-au ajuns Broșa Găsesc în iarba palidă Sub lumina de aur a toamnei Vechea broșă a mamei O șopîrlă mică și verde Nu o ridic Mă aplec și-o sărut Lăsînd-o astfel Să intre de tot în pămînt S-o caute pe mama Tăcută Să i se așeze iarăși La piept În gară Mi-am întîlnit copilăria în gară Mînca semințe prăjite De bostan Am strigat-o
Poezii by Traian Furnea () [Corola-journal/Imaginative/16229_a_17554]
-
iubea nimeni pe-atunci trupul meu de nevertebrată încălzea lemnul unui leagăn lemnul apăsînd aerul stătut crampele subțiate ale zgomotelor nu mă iubea nimeni pe-atunci și-am știut că asta nu e de-ajuns abia cînd tata s-a aplecat pe furiș să-mi vadă, luni mai tîrziu, neștiința de copil nedorit rătăcirea de-a crede că-ncep să exist.
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]
-
poeziei tale Nu-l pun doar pe hârtia-ngălbenită De toamna vârstei noastre luminate... Tu îl așezi pe fiece silabă, Pe fiece cuvânt chemat să cânte Și psalmii bibliei, și de mult uitatul Cântec de leagăn - bocetul din urmă... Când mă aplec să-i deslușesc adâncul, Dau de-o fântână prea ascunsă mie, Robul izvoarelor de suprafață... Acolo-n adâncuri amețitoare Mă ispitești cu sufletul acestei Bătrâne Transilvanii, maica noastră, Încinsă, nu cu brâul sfânt de lână, Numai cu lanțul fierului tiran
DEDICAȚII by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/2575_a_3900]
-
mereu încălcate Să nu bei. Să nu ridici mîna. Să nu ridici capul. Să nu întorci capul. Să nu te împiedici cînd citești singur pe stradă. Să nu încerci. Să nu cauți. Să nu stai pe gînduri. Să nu te apleci. Să nu te îndoiești. Să nu țipi. Să nu rîzi. Să nu negi. Să nu întrebi. Să nu zici nimic. Să nu crezi. Să nu vezi talk-show-ul la televizor. Să nu adormi răstignit singur în pat ca isus la cap
Poezii by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/2689_a_4014]
-
la fel ca un măr, în poalele femeilor tinere. O lampă al cărei centru se ascunde în soare: copilăria. O lampă de demult, cu picior, și al cărei soare se preface a nu mă fi cunoscut niciodată. Capete în rugăciune aplecate Capetele nostre în rugăciune aplecate, știu, știu, cuvântul pește este începutul apei, cu un evantai de începuturi își face răcoare pământul, cu mine, cu tine. Cu ce ai putea tu să mă ajuți, femeie tânără? Nu există nici o oglindă în
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
să intimideze. Încât par a avea chiar dreptul apoi să mă tot compar cu o linie perpendiculară, până ce obosesc, și chiar ajung să cred că sunt o linie perpendiculară. De la o vreme, mă tem însă că până și linia se apleacă, o îndoaie un soi de vânt, poate că ar fi mai potrivită metafora aceea a trestiei, cam uzată și ea, fiindcă, mai pur și mai simplu, îmi vine să scot un muget, da, chiar așa, să scot un muget, «aș
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
din frumusețea lumii... Să poți să furi din frumusețea lumii Fără să-ți pese de pedeapsa grea Ce ți se dă, deși n-ai merita, C-ai prins în palme florile minunii Salcîmilor ce-au înspumat abia... Și să te-apleci adînc lîngă castanii Îmbogățiți și dînșii cu miresme, Uitîndu-ți și greșelile și anii; Singurătatea-n care tot mai lesne Viața ți-o duci să-ți pară, grea și clară, Un dar neprețuit, o rugăciune Ce-ncet o-ngîni, mereu o vei
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3483_a_4808]
-
merge în fața casei, merge în spatele casei, se îndreaptă spre casă, pleacă de acasă, citește, mănâncă, își soarbe supa, își taie o bucată din pâinea (coaptă în casă), deschide o carte (scrisă de el), închide o carte (scrisă de el), se apleacă, se întinde, și așa mai departe, spunea Reger. Îți vine să vomiți. Dacă wagnerienii nu sunt de suportat, heideggerienii nici atât, spunea Reger. Dar, desigur, Heidegger nu se compară cu Wagner, care a fost într-adevăr un geniu, căruia noțiunea de
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
care țineam și am vrut să mă clarific, să văd dacă erau într-adevăr mineri cei care erau în Piață și care terorizau lumea. Minerii au un anume mers; merg aplecați, pentru că galeriile sunt vechi, sunt înguste, și merg ușor aplecați înainte. Minerii au la colțul ochilor crețurile acelea negre și mai au un anumit fel de palme mari, aspre; nu toți cei ce terorizau orașul aveau palme de mineri... Pentru mine mai era o altă mirare: de unde știu ei unde
"Am refuzat politica de partid în favoarea proiectelor mele literare" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11055_a_12380]
-
privind posteritatea critică a lui Andreescu. Mi-a mărturisit satisfacția sa prin repetate comunicări la telefon și mi-a încredințat și dovezi scrise. Ultima sa plachetă de versuri, Țărmurile clipei, poartă următoarea dedicație: Confratelui Radu Bogdan, celui care s-a aplecat cu interes asupra ,criticului-poet", Ion Frunzetti, cu prețuirea întreagă pe care și-a câștigat-o din parte-mi, 25 ianuarie 1984. Sunt cuvinte scrise cu cca numai un an și jumătate înainte ca Frunzetti să ne fi părăsit pentru totdeauna
Însemnări pe marginea volumului lui Mihai Pelin "Deceniul prăbușirilor (1940-1950)" (II) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11100_a_12425]