2,797 matches
-
acestei călăuze destul de credincioase și să [ne] agităm cu vehemență prin întuneric, în luptă cu fantasme. Inimă foarte caldă și minte foarte rece (s.n.) se cer de la un patriot chemat să îndrepteze poporul său, și fanatismul iubirei patriei, cel mai aprig fanatism, nu oprește defel ca creierul să rămâie rece și să-și îndrepteze activitatea cu siguranță, să nimicească adevărata cauză a răului și să o stârpească cu statornicie de fier."17 Înarmat cu asemenea concepție, Eminescu procedează ca un chirurg
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
a Basarabiei. Stere, care a trăit pe propria-i piele, în Siberia, despotismul țarist, gândea corect că imperiul se afla în descompunere, de unde și mișcările revoluționare care culminaseră în 1905, evenimente care-l aduseseră în vechiul regat, devenind cel mai aprig doctrinar antipravoslavnic. Din acest punct de vedere, autorul vastului roman ciclic În preajma revoluției venea pe urmele imaginii create de Eminescu în articolele din Timpul, imagine pe care am creionat-o în capitolele anterioare. Dar ceea ce la 1883 trecuse de sub spectrul
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
editorială, era insistența cu care debutantul își gândea instrumentația verbală; mefient, incisiv, obstinat, îl absorbea asediul îndelungat al cuvântului; îl tenta o poetică personală tranșantă, dinamică, franc opusă locurilor comune. Frontiera dintre cuvinte (titlul plachetei din 1988) devenea obiect de aprige explorări; interesau surprizele textului, disponibilitățile vorbelor din dicționar în sintaxa și mobilismul lor, sensurile inițiind în mister și suprareal, fulguranțele, petele de culoare suprapuse platitudinii. Nimic mai rebarbativ decât mimesis-ul. Fotografiile ne înjosesc amintirile stricându-le / ca murăturile în borcane
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
toate chiar așa s-au petrecut. 59. Cele două statui ecvestre ale martirului Robert von Pohlen Pe lângă atâtea perioade succesive cumplite 26, toate perfect justificabile și justificate (sublimele războaie eroice cântate de poeți, pandemiile menite să mențină echilibrul în natură, aprigele întreceri sângeroase pentru supremație administrativă, ideologică, economică), istoria a cunoscut totuși! și momente când, în ciuda oricărei logici, oamenii s-au purtat rațional. În anul 2067, un asemenea episod superb a avut loc în Republica Vandana de Sud și s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
anul 1387 au măcinat clădirile sale chiar la bază. Așa că toți stăpânii ulteriori au considerat, drept cea mai înaltă menire, restaurarea continuă. Astfel, Palatului i-au fost adăugate noi și noi aripi, iar în 1754, Vlau al IV-lea cel Aprig a reînceput toată reconstrucția de la fundament. Putem spune că în prezent, Palatul Rakavanda Nouă sediul Președinției în Republica Vandana de Nord arată așa cum l-au conceput meșterii italieni în stilul fraților arhitecți Vandarini (Antonio, Giacomo și Bebe) și, după moartea
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
pentru scopurile ce le-au fost fixate, criza de boia dulce era cumplită în sud, în vreme ce nordul resimțea o teribilă și cvasipermanentă lipsă de boia iute. (Probabil că și acest lucru a făcut ca vǘndǘnii dă fie mai domoli decât aprigii vandani, după cum a explicat profesorul Robert Merde). Astfel s-a născut una dintre multele oportunități oferite de hotarul atât de bine apărat. MR23f relatează că Bubu în nord și Bobo în sud, realizând o ingenioasă rețea de canale subterane (la
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
mai multor ani, concomitent încep și lucrările de construcții la vila de vacanță a directorului, lucrări care se încheie într-un timp record. Și la școlile rurale funcția de director este râvnită de mulți pretendenți, între care se duce o aprigă luptă. La acest nivel intervine și războiul orgoliilor, mai ales al soțiilor, care își dispută calitatea de primă doamnă. A fi director la o școală în mediul rural înseamnă să fii băgat în seamă de administrația și de liderii politici
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
populară, susținut de talentați instrumentiști, taraf ce se primenea mereu, pe măsură ce unii membri părăseau grupul o dată cu absolvirea. În perioada de afirmare a generației mele, sufletul tarafului era Ghiță Severincu, coleg de clasă și premiant I în toți anii. Era un aprig mânuitor al arcușului, un bun dirijor și organizator al formației. Prin nu mai știu ce concurs de împrejurări m-am pomenit și eu în acel taraf, pentru a ține hangul, folosind vioara pe post de cobză, deși nu străluceam în
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
toate chiar așa s-au petrecut. 59. Cele două statui ecvestre ale martirului Robert von Pohlen Pe lângă atâtea perioade succesive cumplite 26, toate perfect justificabile și justificate (sublimele războaie eroice cântate de poeți, pandemiile menite să mențină echilibrul în natură, aprigele întreceri sângeroase pentru supremație administrativă, ideologică, economică), istoria a cunoscut totuși! și momente când, în ciuda oricărei logici, oamenii s-au purtat rațional. În anul 2067, un asemenea episod superb a avut loc în Republica Vandana de Sud și s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
anul 1387 au măcinat clădirile sale chiar la bază. Așa că toți stăpânii ulteriori au considerat, drept cea mai înaltă menire, restaurarea continuă. Astfel, Palatului i-au fost adăugate noi și noi aripi, iar în 1754, Vlau al IV-lea cel Aprig a reînceput toată reconstrucția de la fundament. Putem spune că în prezent, Palatul Rakavanda Nouă sediul Președinției în Republica Vandana de Nord arată așa cum l-au conceput meșterii italieni în stilul fraților arhitecți Vandarini (Antonio, Giacomo și Bebe) și, după moartea
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
pentru scopurile ce le-au fost fixate, criza de boia dulce era cumplită în sud, în vreme ce nordul resimțea o teribilă și cvasipermanentă lipsă de boia iute. (Probabil că și acest lucru a făcut ca vǘndǘnii dă fie mai domoli decât aprigii vandani, după cum a explicat profesorul Robert Merde) Astfel s-a născut una dintre multele oportunități oferite de hotarul atât de bine apărat. MR23f relatează că Bubu în nord și Bobo în sud, realizând o ingenioasă rețea de canale subterane (la
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
și principiile revoluționare ce agitau spiritele în capitala Franței. Și nu a fost doar cazul unor studenți, ci și al unor temerari (Nicolae Bălcescu) sau al unor străini de neam care au îmbrățișat cauza națională (Constantin Rosenthal). În cafenele, dezbăteau aprig idei progresiste după care se năpusteau în stradă, gata să moară pentru ele. Se cățărau pe baricade ca să le apere, dezvelindu-și pieptul în fața plumbilor sloboziți de puștile reacțiunii. Se prăbușeau, învăluiți într-un fum gros tăiat de flame, pocnete
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
o plapumă, o climă temperat continentală. Era prielnică tranzitării în siguranță a meleagurilor noastre din acest punct de vedere. Astfel, în călătoria lui, străinul nu trebuia să înfrunte fenomene meteorologice extreme... Fără să îndure năduful arșițelor cumplite sau frigul gerurilor aprige, așa cum se întâmpla în miezul stepei 30. f. Catapeteasma izolării Să îndrăznim a ne uita spre izolare nu doar ca la o cortină, dar și ca la un iconostas. În spatele lui s-a ascuns altarul unde s-a înfăptuit miracolul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a reprezentat apogeul influenței occidentale la nivelul elitei politice românești. Carol I și-a câștigat titlul de rege pe front conducând armata împotriva otomanilor pentru obținerea independenței țării. O victorie la fel de mare a fost, însă, ținerea în frâu a luptelor aprige pentru putere dintre partidele autohtone, în special, prin instituirea rotativei guvernamentale. Nu înseamnă că a încetat cu totul zâzania între politicieni. Dar, spre deosebire de țările din împrejurimi, România avea să fie ferită de spectrul crizelor și asasinatelor politice, iar flama progresului
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
păstrătorul unei morale specifice, care încurajează atît libertatea, cît și responsabilitatea individuală, a fost baza tuturor sistemelor de gîndire, curentul profund al gîndirii chineze, izvorul oricărei reînnoiri. Chiar dacă templele și mînăstirile i-au fost dărîmate, chiar dacă cenzura a fost mai aprigă decît oriunde, daoismul rămîne omniprezent în China, cvasitotalitatea populației rurale și mare parte din cea urbană adoptîndu-l. "Dao niciodată nu acționează, dar nu există ceva asupra căruia să nu acționeze" (Dao De Jing). Nici un fundamentalism nu poate rezista armoniei universale
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
bestia (the beast), bestia feroce, neîndurătoare, criminalul a cărui minte sângeroasă (the bloody mind), nu visează decât măceluri și masacre. Firea lui însetată de sânge, mărturisește ducesa de York, se trădase încă din anii copilăriei și se făcuse tot mai aprigă odată cu trecerea timpului. Să ne amintim că în ultima scenă a piesei, cea a morții lui Richard, Richmond va anunța triumfător: „The bloody dog is dead”. Figură demonică a sălbăticiei și a cruzimii sângeroase, ducele de Gloucester se va înconjura
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
monadic”, între „instanțe” personificate. Viziunea deterministă a lui S. Freud face apel doar la „inconștient”, înțeles ca o „zonă dinamică” în care se produc fenomene de „conflict” și în care se elaborează „soluții de compromis”. Așezând la baza doctrinei sale apriga luptă între „Id” (înclinații inconștiente”) și „Ego” (personalitatea cu psihicul ei) și „Super-Ego-ul” (principiile conduitei, normele sociale și valorile morale), S. Freud susține ideea după care omul ar fi condamnat la o permanentă frustrare, deoarece lupta între cele două instanțe
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
nenumărate sesizări și reclamații, și care aduc climatele familiale și profesionale într-o stare de exasperare. Atât delirul de „persecuție”, cât și cel de „revendicare”,, sunt puternic susținute afectiv și volițional în cadrul „sindromului paranoid”, știut fiind că paranoicul este un aprig luptător pentru realizarea dezideratelor sale imaginare. Argumentarea paranoicului este uneori așa de bine făcută, încât el poate atrage în sistemul său de convingeri personale din jur, ajungându-se astfel la situația de a se trăi „delirul în doi”, sau în
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
este dispusă să renunțe la aceste atuuri pentru a se dizolva într-o uniune politică în care Germania, cu forța ei industrială și financiară superioară, ar deveni preponderentă. Același lucru se poate spune despre Marea Britanie, ceea ce și explică ostilitatea ei aprigă față de orice propunere de unificare politică. Cred că până acum nimeni nu s-a gândit serios ce se va întâmpla cu puterea națională în cazul în care s-ar pune chestiunea integrării politice a Comunității Europene. Statelor membre ale comunității
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
sigur de așa ceva. În cursul acelor zile, rămâneau pe terasa odăii, În fiecare noapte după cină, cu un pahar În mână, și priveau cum ardea orașul În depărtare, cum se reflectau vâlvătăile incendiilor În apele negre ale golfului, pe când flăcările aprige și exploziile dădeau scenei un aer mut, ireal și distant; ca ultima instanță roșie, printre siluete și umbre, a unui coșmar tăcut de Bruegel ori El Bosco - cunosc restaurante din Paris ori New York, comentase Olvido, ai căror clienți ar da
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
că numai un tânăr naiv ca Britannicus îi putea reproșa iubitei lui, controlată îndeaproape de Nero, absența oricărui mesaj codificat. „De câte chinuri nu m-ar fi scutit o privire” (III, 7, v. 997) se plânge el, uitând de perspicacitatea aprigului supraveghetor. Iunia e „prinsă la mijloc” între supravegherea anunțată de Nero și inocența lui Britannicus. Racine surprinde aici ambiguitatea situației în care se află o ființă supravegheată care se adresează unui partener ce n-are habar de dispozitivul al cărui
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Logos/Sophia. Ca și Teofil, Origen are tendința de a numi Sophia Logosul care preexistă Împreună cu Dumnezeu 35. În focul controverselor secolului al IV-lea, asemenea afirmații deveneau suspecte de erezie. Arie putea fi un origenist autentic atunci cînd, potrivit aprigului său adversar Atanasie, făcea aserțiunea că „există două «Înțelepciuni» (sophiai): una care Îi este proprie lui Dumnezeu și există Împreună cu el, cealaltă - Fiul care a luat ființă În această Înțelepciune; numai luînd parte la această Înțelepciune Fiul este numit Înțelepciune
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În termeni morfodinamici, creștinism și gnosticism sînt, dintr-o serie Întreagă de motive, transformări (sau deformări) ale unuia În celălalt, prin urmare perspective asupra (și Înăuntrul) aceluiași sistem. Oricine are cele mai vagi noțiuni despre creștinismul timpuriu știe cît de aprige pot fi dezbaterile teologice, mai ales după declarația constantiniană de tolerare a creștinilor (313) și cît de inimaginabil de odioși au fost mulți dintre cei pe care Biserica i-a canonizat. Se pare că miza era imensă, din moment ce, după cum ne
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cerul vizibil este al 365-lea, pornind de sus, și că Îngerii și-au Împărțit Între ei toate ținuturile și toate popoarele. Arhontele lor (princeps) este Dumnezeul evreilor, cel care a Încercat să-i subjuge pe ceilalți Arhonți, Întîmpinînd Însă apriga lor Împotrivire. Tratatul Tripartit se arată a fi textul cel mai favorabil Demiurgului și creatorului acestuia, Logosul. Logosul este un eon masculin, ce nu derivă nici din Tată și nici din Fiu, ci este generat prin efectul comun al Întregii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
disperată. 4. Eschatologia După cum am văzut, sistemul maniheist era, În intenția autorului său, o scientologie care Își propunea să ofere răspunsuri exhaustive la toate Întrebările privind originea și destinul lumii și al omenirii. În miezul acestei scientologii se află o aprigă polemică gnostică anti-astrologică, iar faptul explică de ce, ca și gnosticismul, maniheismul a fost o formă de contracultură și face oarecare lumină În privința dezastrului personal al lui Mani. În ochii regelui sasanid Bahram I, de exemplu, Mani era un antinomist periculos
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]