KorAP: Find »[drukola/base=aprinde & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...73 74 75 ...719 >

17,970 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

e dejunul meu. Și două felii de pâine prăjită. Și ceva suc de portocale, dacă gazda e de treabă. Și când nu ai de lucru? Ea râse. — Renunț la sucul de portocale. Suntem deja aproape de frontieră? — Foarte aproape. Myatt Își aprinse o țigară: — Fumezi? — Dimineața nu. Te las pe tine. Fata se ridică. În acel moment trenul trecu peste un macaz și ea se văzu aruncată la pieptul lui. Îl prinse de braț ca să se echilibreze și văzu peste umărul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
tură și distanța Înghiți zgomotul, transformându-l Într-un murmur. Adăpostul nu avea ferestre. Era destul de Întuneric și acuma era prea târziu să-l mai părăsească acolo. Coral căută În buzunarele doctorului Czinner și găsi o cutiuță de chibrituri. Când aprinse unul, acoperișul se Înălță brusc deasupra ei ca un vrej de fasole. Ceva bloca spațiul la un capăt, ridicându-se până la jumătatea Încăperii, spre acoperiș. Alt chibrit Îi dezvălui niște saci voluminoși, clădiți Într-o stivă de două ori mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
și-o răsuci, făcând o făclie, ca să aibă destulă lumină până-l trăgea spre celălalt capăt al șopronului, căci se temea că soldatul ar putea deschide ușa În orice clipă. Dar Czinner era prea greu pentru puterile ei. Ținu hârtia aprinsă aproape de ochii lui ca să vadă dacă era conștient și fumul acru Îl făcu pe bărbat să-și revină. Deschise ochii și o privi perplex. Ea Îi șopti: — Vreau să vă ascund Între saci. El nu păru să Înțeleagă și ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
chibriturile și, tot de-a bușilea, pipăi toată podeaua din jurul ei. Doctorul Czinner Începu să tușească și ceva se mișcă pe podea În apropierea mâinii ei. Fata aproape că țipă de frica șobolanilor, dar când, până la urmă, găsi chibriturile și aprinse hârtia răsucită, văzu că doctorul fusese acela care se mișcase. El se târa, chircit, spre capătul șopronului. Ea Încercă să-l ghideze, dar bărbatul păru să nu fie conștient de prezența ei. Tot timpul cât dură acea deplasare lentă, Coral

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Pornirea automată nu mai era de nici un folos. — Vă duc Înapoi mai repede, spuse omul. Până la urmă motorul Începu să se trezească, bodogăni, muri și apoi prinse iar viață. — Acum am pornit, spuse el. Se urcă pe scaunul său și aprinse farurile din față, dar În timp ce Încălzea motorul ca să aibă o turație regulată, În Întunericul din spatele lor se auzi o explozie. — Ce-i asta? Întrebă Myatt, gândindu-se c-o fi fost un pocnet de la țeava de eșapament. Apoi zgomotul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
o scăpase pe jos, dar apăsă ce-i rămăsese pe gura doctorului. Asta păru să-l ușureze. Stătea nemișcat, iar zăpada i se topea pe buze și i se scurgea printre dinți. Era Într-atât de liniștit, că fata mai aprinse o făclie, ca să-i vadă fața, și fu surprinsă de privirea lui inteligentă și conștientă. Îi vorbi, dar el era prea plin de propriile lui gânduri ca să-i răspundă. În situația dată, Czinner cântărea dimensiunea acestui al doilea eșec. Știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Într-o parte, când În cealaltă, ca să-ți păstrezi echilibrul, dar se văzu nevoit să asculte tot drumul ipocritele lor consolări, căzând și iar căzând, potopit de dureri. Era imposibil de spus din magazie cât de noapte era. Când Coral aprinse un chibrit ca să se uite la ceas, fu dezamăgită să vadă ce Încet trecea timpul. După o vreme, rezerva de chibrituri se Împuțină și nu Îndrăzni să mai aprindă unul. Se Întrebă dacă n-ar trebui să iasă din adăpost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
imposibil de spus din magazie cât de noapte era. Când Coral aprinse un chibrit ca să se uite la ceas, fu dezamăgită să vadă ce Încet trecea timpul. După o vreme, rezerva de chibrituri se Împuțină și nu Îndrăzni să mai aprindă unul. Se Întrebă dacă n-ar trebui să iasă din adăpost și să se predea, pentru că acum Începea să-și dorească cu disperare să-l vadă pe Myatt. Acesta făcuse mai mult decât putea aștepta de la el ca răsplată și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
și atinse fața doctorului. Acesta nu se mișcă și, deși fața Îi era caldă, ea Îi putu simți sângele scorțos și uscat În jurul gurii ca pielea veche. Țipă o dată și apoi rămase tăcută și stăpână pe sine. Căută chibriturile și aprinse o făclie. Dar mâna Îi tremura. Nervii Îi cedau sub povara responsabilităților pe care le avea, chiar dacă n-o lăsaseră de tot. I se părea că, Începând cu o săptămână În urmă, fiecare zi o pusese În fața unei decizii, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
spuse enigmatic domnul Stein. Mi-ar face plăcere să veniți și s-o vedeți pe doamna Eckman. E foarte Îngrijorată. — Dacă a fost vorba de un comision destul de mare, nu e cazul să fie Îngrijorată. Domnul Stein zâmbi și Își aprinse pipa. Myatt Începu să citească iarăși contractul de la capăt. Era adevărat că putea fi demontat, dar instanțele judecătorești prezentau și ele riscurile lor. Un avocat bun Îi putea da destulă bătaie de cap. Și erau cifre pe care nu ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
om nu mă va ierta În veci. Ar fi o chestie! Asta este, Își spuse Myatt, trăgând de cravata lui neagră. Acum, că știu că mama ei a fost evreică, totul e mai ușor. I-a fost ușor să discute aprins tot timpul cât a ținut cina și să-și treacă un braț În jurul ei În timpul cât au mers pe jos de la Pera Palace la Petits Champs, care se afla lângă Ambasada Britanică. Noaptea era caldă, pentru că nu mai bătea vântul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

fumez o țigară. Lauren scotoci În sac și scoase o cutiuță verde din piele de crocodil de mărimea unui etui pentru ruj. Cutia cu margini de argint conținea două „platine“, cum le zice ea, două țigări Marlboro Ultra Lights. Își aprinse una, apoi o lăsă neatinsă pe marginea scrumierei. —Așa că iată-mă În ținuta mea de divorțată, și Milton zicea Întruna ceva de genul „Trebuie să mergem sus, toată lumea e la etaj“, când de fapt nu era nici naiba acolo, cu excepția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
ulei de gardenie cu care se dă toată lumea mai nou? Te face să miroși ca Hawaii. —Poftim? am făcut eu. —Observi cum, În mod constant, sar de la un subiect la altul, de parcă am A.D.D.1? —Ce voia Sanford? Am aprins lumina și m-am ridicat nițel În capul oaselor. —Ei, știi tu, aia... dar bineînțeles că nu am făcut nimic, ceea ce l-a Înnebunit. Nu mă Încurc cu tipi Însurați, că nu e șic. Doamne, Îmi pare rău că mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Încă o zi până la venirea lui Hunter. Singurul lucru care lipsea era o chiuvetă nouă În baie, dar aceea avea să fie instalată chiar a doua zi. Într-un târziu, m-am ridicat și m-am Îndreptat spre dormitor. Am aprins lumina și deodată acolo era Hunter, stând pe pat, zâmbind Întruna și ținând În mână un buchețel de camelii albe. —Bună, iubito, spuse el, foarte calm. —Heiiiiiii! am țipat eu. Mi-am lăsat poșeta să cadă și m-am repezit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
casete cu bijuterii și schițe cu desene reprezentând pietre prețioase. Cumva, Robert se strecură În spatele biroului și tastă la un P.C. care părea antic. Pe monitor apăru o fotografie cu butonii. Erau frumoși, delicați, iar smalțul galben era atât de aprins, Încât părea că strălucește. Dedesubt, erau scrise câteva date: Preț: 120.000 $ Client: G. Monterey Modalitate de plată: transfer bancar — G. Monterey. Cine este? am Întrebat eu. Noi nu-l cunoaștem, că nu l-am Întâlnit. Cineva a sunat din partea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Ce urma să fac oare?“ mă tot Întrebam În sinea mea. „Dacă aș fi avut o discuție deschisă cu Hunter, aceasta ar fi avut un singur rezultat“, chibzuiam eu, cuprinsă de spaimă. „Dar nu puteam să nu am o discuție aprinsă cu el... sau poate că da? De ce să nu pot să trec pur și simplu peste asta, să uit de chitanța care mă băgase la bănuieli? Oare asta făceau soțiile?“ În această stare mentală de totală nedumerire, mi-a ajuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
În prima săptămână din noiembrie. Asta te-ar mai Înveseli? Era o propunere minunată, dar eu aveam pata pusă pe Hunter. Nu puteam să-l las să scape atât de ușor. Nu am nevoie să fiu Înveselită, am zis bosumflată, aprinzând lumina și uitându-mă cu severitate la soțul meu. Atunci de ce te Încrunți În felul ăsta adorabil de morocănos? Întrebă Hunter, părând să fie foarte amuzat. Ce e? Hunter era atât de drăguț, că mi-a fost imposibil să rămân

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
de niște email-uri - chiar nu avea rost să mai stau așa În pat. Mi-am pus pe mine un capot de cașmir și am mers agale În camera de lucru. M-am așezat la biroul lui Hunter și am aprins lampa. Îmi lăsasem laptopul la serviciu, așa că am deschis calculatorul lui Hunter, pe care Îl foloseam ocazional atunci când eram acasă. Eram cât pe-aci să mă apuc să scriu un email, când am observat un fișier În calculatorul lui pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
de data asta, zise Thack. Dacă Îmi dai și mie o țigară, să fumez și eu. Lauren Își scoase portțigaretul din poșetuța verde din piele de șopârlă și Îi oferi lui Thack o „platină“. —Divină, zise el, privind țigara și aprinzându-i Întâi lui Lauren țigara, și apoi lui Însuși. Trase un fum, apoi, exhalând, continuă: — Bineînțeles că este gelos. Sanford a făcut o pasiune nebună pentru tine, iar tu ai făcut o pasiune nebună pentru cineva care nu este Sanford

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
se poate de vioaie, se afla la celălalt capăt al firului și, tot ce se putea, la celălalt capăt al lumii. Unde? am Întrebat-o somnoroasă. —Aeroportul Narita din Tokyo. M-am ridicat În capul oaselor În pat și am aprins o veioză. Poate că aventurile lui Lauren puteau să mă scoată din starea de Îngrijorare. Ce cauți tu la Tokyo, Lauren? am Întrebat-o. —G.M. Ce să-ți mai spun? Ne-am sărutat În toaleta de la clasa I a Liniilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
de parcă stăteam de vorbă cu o fantomă. Fără prea mult interes, am luat un exemplar din New York Post. Am avut șocul vieții mele. „Ce?“ am explodat eu, neadresându-mă cuiva anume. Acolo, țipând la mine În cerneala de un roșu aprins de pe prima pagină a ziarului era titlul: „NUNTA SECRETĂ A PROASPETEI DIVORȚATE! Vezi pagina 3 pentru rochie, detalii și masa festivă!!!“ Am dat la pagina 3. Acolo, radioasă, Lauren zâmbea dintr-o fotografie alb-negru. Zăpada cădea rotindu-se În jurul ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
turban, o eșarfă turcoaz. Arăta chiar mai bine decât Lee Radziwill În vacanță În Capri, În anii ’60. Mi-am continuat comentariul de modă pentru Hunter, care părea să fie foarte amuzat de toate aceste detalii. —O, privește! Ea Își aprinde o țigară. Doamne, ce brățări superbe din aur are. Îmi plac la nebunie tipele care poartă bijuterii pe plajă, este atât de decadent. Ce chestie... are În jurul gâtului niște perle superbe... ia stai! Hunter! am țipat eu, dându-i binoclul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

zice: „Recepție?“. Capitolul 15 Helen Hoover Boyle își scoate telefonul din poșeta albă cu verde care-i atârnă de umărul ascuțit. Scoate o carte de vizită și-și plimbă ochii de la carte la telefon, formând un număr; butonașele verzi se aprind în penumbră. Verde aprins pe fondul roz al unghiei ei. Cartea de vizită are chenar aurit. Își îngroapă telefonul în părul roz, adânc. Zice în telefon: — Da, sunt pe undeva prin minunatul tău magazin și mă tem că nu o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Helen Hoover Boyle își scoate telefonul din poșeta albă cu verde care-i atârnă de umărul ascuțit. Scoate o carte de vizită și-și plimbă ochii de la carte la telefon, formând un număr; butonașele verzi se aprind în penumbră. Verde aprins pe fondul roz al unghiei ei. Cartea de vizită are chenar aurit. Își îngroapă telefonul în părul roz, adânc. Zice în telefon: — Da, sunt pe undeva prin minunatul tău magazin și mă tem că nu o să reușesc să găsesc ieșirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
murit patru oameni când te-ai întors la serviciu și ai trecut pe lângă ei. Vârful hârtiei devine maroniu, iar Nash zice: — E clar că nu-i cine știe ce, dar e ceva mai mult decât știe poliția în clipa asta. Vârful se aprinde dintr-odată, cu o flacără mică, iar Nash zice: — Poate că restul o să-l lămurești tu la poliție. Flacăra crește; e suficient de multă lume de față ca să observe cineva până la urmă. Nash stă aici și aprinde un foc într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]