6,475 matches
-
puternice. Decât vorbele tale, memoria nu reține nimic Din ceea ce spui, o spumă galbenă La marginea lacului Sunt vorbele tale. Pleacă-ți ramurile tale, Arbore înalt și mândru, Vorbele pot fi fatale, Binele nu are sâmburi, Pleacă-ți ramurile tale, Arbore înalt și sumbru, Înaintea dumitale Mă înclin și umblu. Pleacă-ți ramurile tale, Poate-aș vrea să spânzur Tot trecutul și o parte Din trecute gânduri. Poate-acoperi o pereche Ce iubesc în noapte, Arborele stă de veghe, Gemete și șoapte
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
are sâmburi, Pleacă-ți ramurile tale, Arbore înalt și sumbru, Înaintea dumitale Mă înclin și umblu. Pleacă-ți ramurile tale, Poate-aș vrea să spânzur Tot trecutul și o parte Din trecute gânduri. Poate-acoperi o pereche Ce iubesc în noapte, Arborele stă de veghe, Gemete și șoapte. Uneori pământul nu ne-ncape. Un sunet temător Un sunet temător și surd, Cad fructele din Pomul Vieții, Doar Cântecul, prin el mai curg Ambițiile întâietății. Lupii se-ascund, noi nu-i vedem, Tristețea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
priveai atent fotografia, observai să soarele strălucea puternic. Aici Însă, dincolo de perdeaua cu găurele, zilele tăioase de februarie, Îndulcite de un soare pal, sînt rare și nu te Încălzește decît flacăra roșie de la soba cu gaz care fumegă undeva sub arborele de cauciuc cu frunze Îngălbenite. În plus, am fost singurul lor client cît m-am Învîrtit pe acolo. Fata cea ursuză stătea dincolo de tejghea, aplecată reviste săptămînale, iar proprietarul, cu o față buhăită de parcă deasupra prinsese o răceală zdravănă, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Ar fi o crâncenă ironie la adresa faptului că nici să tușim nu putem fără citate, dar și că noi recunoaștem legitimitatea epistemică a altor surse de cunoaștere decât cea canonică academic. O reabilitare a „trivialului”. Doar la origini Trivia însemna Arborele vieții și se află la originea simbolică a altor forme trinitare ale sacrului. Eh, dar asta era pe vremea când sacrul mai era și femeiesc, nu doar așa cum a fost el confiscat cu vremea, doar de către nepurtătorii și nedătătorii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
umeri. septembrie 2002 Cronica unei singurătăți alese Jurnal bloomingtonian 16 Septembrie, 2003 Nu știu precis de ce, dar eu m-am integrat mereu spontan în SUA și destul de greoi, cu excepția Engleterei, în Europa. Poate fiindcă nu vin dintr-un neam cu arbore genealogic cunoscut și nici nu îmi plac entitățile metafizic-colectiviste. În lumea asta americană, cu rădăcini proaspete și oameni de peste tot, nu mă simt nici străină, nici intrusă. Și am mereu sentimentul că sunt o persoană, nu un trib. Că ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
închipuiam că va fi flacăra tinereții mele. Dar tresării ca dintr-un vis: îmi răsărise înaintea ochilor icoana vânătorului, amărâtă și aspră... Înainte-mi, până în depărtări nemăsurate, în perdele de neguri, se întindea Bărăganul drept, fără o ridicătură, fără un arbore. Călăream singur subt un cer nemărginit, cu dragostea și cu neliniștea; un vânt slab îmi mângâia și-mi răcorea fața. Un canton, undeva departe, sună de două ori trist, prelung, în nemărginire. Și cele dintăi raze ale răsăritului fulgerară spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ziua primei întâlniri, Nur a stăruit să mergem să vizităm grădina interzisă. — I se spune astfel, mi-a explicat ea, pentru că este înconjurată de ziduri înalte, iar sultanul a interzis vizitarea ei spre a ocroti o minune a naturii: unicul arbore din lume care produce balsam, adevărata rășină parfumată. O monedă de argint strecurată în palma paznicului ne-a îngăduit să pătrundem înăuntru. Aplecată deasupra arborelui de balsam, Nur își dădu vălul la o parte și stătu astfel vreme îndelungată, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înalte, iar sultanul a interzis vizitarea ei spre a ocroti o minune a naturii: unicul arbore din lume care produce balsam, adevărata rășină parfumată. O monedă de argint strecurată în palma paznicului ne-a îngăduit să pătrundem înăuntru. Aplecată deasupra arborelui de balsam, Nur își dădu vălul la o parte și stătu astfel vreme îndelungată, fără să se miște, fascinată, visătoare. Repetă, parcă doar pentru ea însăși: — În lumea întreagă nu există decât tulpina asta. E atât de subțire, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
astfel vreme îndelungată, fără să se miște, fascinată, visătoare. Repetă, parcă doar pentru ea însăși: — În lumea întreagă nu există decât tulpina asta. E atât de subțire, atât de firavă, și cu toate astea atât de prețioasă! În ochii mei, arborele părea cu totul obișnuit. Frunzele lui semănau cu cele ale viței-de-vie, dar în mic. Era plantat chiar în mijlocul unui izvor. — Se zice că dacă ar fi udat cu altă apă, s-ar usca imediat. Mi s-a părut emoționată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe fereastră în timp ce autobuzul își continua drumul, îl văzură pe Sampath alergând spre sălbăticie, spre o livadă ce se zărea pe coasta dealului. Alerga cu un sentiment acut al urgenței. Peste tufișuri, printre buruieni. În fața sa zări un copac, un arbore străvechi, cu tăcerea prinsă între crengi ca o rugăciune. Ajunse la baza lui și fără să facă vreo pauză, începu să se cațere cu febrilitate. Se avânta din creangă-n creangă. Ridicându-se, deranja frunzele moarte și carcasele goale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
tremure. Dar erau obosiți după ce vânduseră lapte toată dimineața și se frecară la ochi înainte să se uite încă o dată, ca să nu se înșele. Însă autobuzul lăsase deja în urmă copacul lui Sampath și totul era iar ca de obicei. Arborele în care se cățărase Sampath era un arbore de guava. Un arbore de guava mai mare și impunătoare decât toți cei pe care-i văzuse vreodată. Creștea în livada care aparținuse fostului Judecător Districtual din Shahkot, înainte ca guvernul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dimineața și se frecară la ochi înainte să se uite încă o dată, ca să nu se înșele. Însă autobuzul lăsase deja în urmă copacul lui Sampath și totul era iar ca de obicei. Arborele în care se cățărase Sampath era un arbore de guava. Un arbore de guava mai mare și impunătoare decât toți cei pe care-i văzuse vreodată. Creștea în livada care aparținuse fostului Judecător Districtual din Shahkot, înainte ca guvernul să declare pământul ca parte a zonei rezervate pădurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
la ochi înainte să se uite încă o dată, ca să nu se înșele. Însă autobuzul lăsase deja în urmă copacul lui Sampath și totul era iar ca de obicei. Arborele în care se cățărase Sampath era un arbore de guava. Un arbore de guava mai mare și impunătoare decât toți cei pe care-i văzuse vreodată. Creștea în livada care aparținuse fostului Judecător Districtual din Shahkot, înainte ca guvernul să declare pământul ca parte a zonei rezervate pădurilor naționale. Ascuns între ramurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ar fi putut-o mânca vreodată... Da, era, în cele din urmă, în locul în care trebuia să fie. Oboseala îl acoperi ca un val și, închizând ochii, căzu într-un somn adânc, cuibărit în locul de unde se despărțeau două crengi din arborele de guava. 7 În ziua în care fiul lor se mută într-un copac, familia Chawla, îngrijorată și disperată, se postă în fața secției de poliție din localitate. Luă loc pe banca de sub trandafirul galben agățător premiat al secției și așteptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
se buluciră și ei afară din autobuz într-o grămadă murdară și haotică. Oricum trebuiau să ia o pauză de prânz și una mai intimă în spatele unui tufiș. Având în fața sa potențiala mireasă, ca pe un dar, grupul înaintă către arborele de guave. Sampath avusese dintotdeauna o slăbiciune pentru doamna de pe eticheta flaconului cu ulei de cocos pentru păr. Petrecuse o perioadă de timp destul de considerabilă gândindu-se la zâmbetul ei misterios de pe raftul din baie. Ghemuindu-se pe grătarul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
părul o să vă crească la fel de des și de mare ca iarba după ploaia Cherrapunjee. Cu ochii măriți din cauza a ceea ce văzuseră, plini de importanță din pricina veștilor pe care le aduceau, pelerinii porniră înapoi spre Shahkot. Era un bărbat sus în arborele de guava, un bărbat remarcabil. Știa tot soiul de lucruri. Bandiții îl șantajau pe bietul domn Singh. Un spirit rău se cuibărise în stomacul doamnei Chopra. Ratan Sinha folosise un ulei de păr special care nu avusese nici un efect. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
câteva zile mai târziu, în săptămâna aceea, când veștile ajunseseră până la biroul local de știri și fuseseră considerate demne de atenție. „S-a anunțat că, abandonându-și îndatoririle de la oficiul poștal din Shahkot, un funcționar s-a stabilit într-un arbore mare de guava. Conform speculațiilor oamenilor din popor, natura sa spirituală e una neobișnuită, iar comportamentele sale puerile sunt puse pe seama unei înțelepciuni de nepătruns.“ Iată-l - un articol modest care îl aducea pe Sampath în atenția lumii întregi, odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ridicată de reparatorul de umbrele, care tocmai se pregătea să îi folosească părțile componente, când domnul Chawla îl convinse s-o curețe, s-o cârpească și să-i repare spițele. O dată aranjată cât de cât, fu și ea suită în arborele de guava. Deși un pic șubredă, era suficient de mare ca să-l apere pe Sampath și patul său de ploaie și de soare. Și, în ciuda faptului că îi păliseră culorile, dungile sale galbene și verzi și țesătura striată încă îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sens, fiindcă dintotdeauna familia fusese una curată. Da, orice alte defecte ar fi avut, nimeni n-ar fi putut spune că erau murdari, și erau deciși să nu dea nimănui nici un motiv să facă asta, chiar dacă Sampath era sus în arborele de guava. Dura o oră sau chiar mai mult până să termine pregătirile pentru baia lui. Îmbrăcat cu perechea sa de chiloți cu dungi, Sampath stătea pe patul său de sfoară, iar cuverturile și pernele atârnau pe crengile mai îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Pentru un mic comision, olarul începu să livreze seturi noi la intervale regulate. Instalat astfel în livadă, neputând încă să creadă modul miraculos în care se aranjaseră lucrurile, Sampath ajunse să țină ceea ce deveni cunoscut sub numele de Predica din Arborele de Guava, când răspundea întrebărilor formulate de oameni cu atâta farmec și înțelepciune încât acestea rămaseră pe veci elementul său distinctiv. Era vorba de un farmec și o înțelepciune misterioase, desigur, dar evidente tuturor care veneau, în număr din ce în ce mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care se ridicau și cădeau peste el se reflecta delicat pe chipul lui, iar ochii săi oglindeau liniștea dealurilor din depărtare. 9 — Și cursul meu de dactilografiat? își întrebă Pinky tatăl într-o dimineață, la scurt timp după Predica din Arborele de Guava, când devenise evident, după părerea ei, că nimănui nu îi păsa că viața din Shahkot a lui Pinky Chawla fusese atât de neplăcut întreruptă de mutarea lui Sampath pe coasta dealului. Totul fusese foarte bine timp de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
alteori cu țintă precisă în sus pe coasta dealului, dovedind cam tot atâta preocupare pentru menținerea drumului cât o albină. Kulfi începuse să se simtă puțin plictisită de ceea ce găsise până atunci în pădure. Căută sub o piatră, lângă un arbore cu lalele, de-a lungul unui pârâu. Avea nevoie de un ingredient nou, își zise, adulmecând aerul, ceva incitant și proaspăt, care să o inspire să facă o mâncare nedescoperită până atunci, o invenție nouă. Privi către cer. Gătise deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
simțea deosebit de iritabilă, nemulțumită și mânioasă. Poate era de vină doar lipsa de somn. În timp ce aștepta, lovea marginea drumului cu un băț. Să fi venit și Sampath, ar fi avut pe cineva cu care să vorbească... Dar Sampath stătea în arborele de guava, închis într-o nemișcare absolută, asemeni unei fosile surprinse într-un moment de liniște în chihlimbar. Paznicii fuseseră lăsați liberi de data asta, astfel ca maimuțele să nu fie deranjate în acestă ultimă noapte a lor în livadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
întâmple în ziua următoare, iar fiorul dispăru la fel de repede cum apăruse. Orele se scurgeau una după alta. Trecu de miezul nopții. Era luni, ultima zi de aprilie, și în livadă totul era liniștit. Familia dormea și maimuțele stăteau tăcute în arborele de guava. Erau mai multe moduri de a se gândi la întuneric. Se putea tăia în el, își zise Sampath, își închise ochii strâns și se înveli în cuvertură. Sau putea să lase toate șoaptele, toate nuanțele lui de violet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
gol. — Sampath. Vocea domnului Chawla se transformă într-un țipăt care răsună pe toată coasta dealului și-i strânse inima. Cele mai negre temeri ale sale se adeveriseră. — Sampath, se văicări el, Sampath, unde ești? Unde ești? Ammaji alergă la arborele de guava în timp ce, pe deasupra capului ei, maimuțele săreau iarăși în el. Crengile sale se mișcau ca marea, cu trosnituri asurzitoare și bulbuci de apă verde. Maimuțele chicoteau și bolboroseau, se frecau la ochi, îi deschideau larg și îi mijeau. — Baba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]