2,333 matches
-
să plătească o taxă pentru mărfuri, numită acșiș, atunci când intrau în târg. - 1860-1870 - s-a construit la Lespezi prima fabrică de sticlă pentru geamuri din România;1892 - târgul Lespezi; - 1895 - s-a construit podul peste Siret „Principesa Maria”, cu trei arcade din fier forjat și nituit, sistem Anghel Saligny; - 1894 - era târgușor pe moșia Sirețel, comuna Lespezi și număra 323 de case, 441 de capi de familie și 1537 de suflete (742 B și 795 F), 300 israeliți. Avea 311 contribuabili
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
o nuanță profană în dezlănțuirea sălbatică în care se amestecau strigăte și zăngănit de ferestre, sunete de pași grei și scârțâitul grinzilor de lemn. Cutremur. ― Cutremur! auzi Abatele strigătul lui Aloim pe coridor. Mormăind o rugăciune, Radoslav se adăposti sub arcada de piatră cenușie care despărțea formal biroul său în două încăperi perfect egale. Privi cu atenție la ușă gîndindu-se că, pentru cineva ceva mai naiv decât el, fața primului om care avea să pătrundă în cabinet ar fi putut constitui
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se vor răzbuna cu siguranță pe noi. Tu ieri îmi promiseseși că... — Firește. Stai liniștit, n-am uitat, îl asigură Sebastianus, răspunzând cu un semn la salutul gărzilor și pășind cu pas hotărât în atrium. Trecând printr-o poartă cu arcadă, o apucară pe un coridor și apoi pătrunseră în loggia vechiului peristil, în a cărui grădină, invadată de buruieni și părăsită cu totul, stăteau în așteptare, angajați în mici conciliabule ori dormind lungiți pe jos, înveliți în pături aspre, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
buruieni și părăsită cu totul, stăteau în așteptare, angajați în mici conciliabule ori dormind lungiți pe jos, înveliți în pături aspre, o mulțime de slujitori și scutieri ai delegaților încă găzduiți în palat. La pașii lor, ce răsunau sec sub arcade, se adăugaseră acum cei ai lui Vitalius, care, venit în fugă din marea piață, îi urma în tăcere, gata să îndeplinească ordinele. Sebastianus, observând că sosise, i se adresă fără a se opri din mers: — Urc un moment la Gundovek
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din Arelate, întreruptă ici și colo, cu un efect plăcut la vedere, de coroanele verzi în permanență ale pinilor maritimi, ce împodobeau peste tot piețe și grădini. Deasupra tuturor clădirilor se reliefau, impunătoare, masa calcaroasă a Arenei, Acoperișurile Forului și arcadele suprapuse ale apeductului. Pe Rhon, ce curgea pe sub zidurile din stânga sa, pluteau ambarcațiuni cu vele, iar strigătele marinarilor îi ajungeau la urechi, prin aerul incredibil de limpede, cu o sonoritate stranie: amestecate cu ordinele seci ale centurionilor din curte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-se leneș din brațele lui Emerentianus. Pe oriunde trec, soldații fac aproape chiar mai multe stricăciuni decât barbarii. Important e că ce era mai rău a trecut. De altfel... Se întrerupse, privind spre una dintre cele două mari deschizături cu arcadă ce făceau legătura între sala tricliniului și peristilul. — Dar... ia uitați-vă! Ce lucește acolo? Hippolita aruncă o privire distrată și ridică din umeri: — Crepusculul, nu? — Crepusculul, la răsărit? obiectă Claudianus privind, la rândul său, printre coloane. Toți își îndreptară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fiind vremurile, era greu de atribuit autorității militare. După ce ocoliră colțul Catedralei, traversară un mic spațiu liber ce o despărțea de un edificiu impunător, construit cu siguranță în perioada primului Imperiu, a cărui intrare principală, cu o poartă mare și arcadă, dădea în piață. Rutilius însă trecu pe lângă un grup de milițieni ce jucau zaruri pe treptele curții edificiului și se îndreptă hotărât către intrarea secundară: o ușă păzită de doi voluntari pe jumătate adormiți, care mai degrabă se sprijineau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și să-l aștepte afară. îl ținu, în schimb, pe Dubritius, fiindcă acesta putea să i-l descrie pe trădător lui Anianus. La scurtă vreme, fură introduși amândoi și ajunseră în fața episcopului de Aureliana. 13 Trecând printr-o ușă cu arcadă, Sebastianus și Dubritius se găsiră într-o încăpere slab luminată, care - gândi prefectul - părea a fi un birou sau, judecând după mulțimea de cărți și a codicelor de pergament aliniate ori adunate în cilindri de piele pe rafturile a două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ar fi mângâiat!”. Ca și gestul, în teatru se exagerează mimica facială. Fardul îi ajută pe actori să-și sublinieze expresivitatea figurii. Mulți regizori, când montează Faust de Goethe, cer grimerului un machiaj special pentru Mefistofeles: o sprânceană bine ridicată, arcadele bine marcate, sugerând șiretenia malefică a demonului. în teatrul clasic chinezesc, machiajul foarte gros e o adevărată mască mobilă purtată de actori direct pe piele și desemnează identitatea eroilor, conform unui cod tradițional. Pentru actorii antici masca exprimă identitatea personajelor
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
și din luna de miere. Aș vrea să i le arăt când mai crește ca să-i cunoască și vocea. M-am bucurat că am casetele astea. Chiar și eu am început să uit cum arăta. Avea o față deosebită, cu arcadele proeminente. La început simțeam în degete fiecare părticică a feței lui, însă treptat această senzație dispare... Vă rog să mă iertați... Așa... fără trup... chiar și amintirile celor dragi dispar. Fără trup... Vreau să o învăț pe Asuka să schieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
veacul? Mă învîrt și eu pe unde pot, mă fac că lucrez, mi au dat în primire Academia, Casa Scriitorilor, Muzeul de Artă Populară, toată zona aia, dar la ora asta sînt în retragere, zice, dar ce-ați pățit la arcadă, unde v-ați zgîriat? se interesează. Nicăieri, e un fleac, o nimica toată, îi răspunde, ghinion curat, spune ducîndu-și degetul arătător la tîmplă, dîndu-și în sfîrșit seama că se află din nou într-o postură ridicolă, că avusese degeaba acea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
care datorită ție am ajuns s-o cunosc ca pe propriile buzunare, cu muzeele, gările, parcurile, dar mai ales cu crîșmele ei. Îți mai aduci aminte de localul nostru preferat? în traducere liberă cred că s-ar numi Bolta sau Arcada dacă nu mă-nșel, muream să dau buzna acolo ținîndu-te la braț, îmi plăcea că eram priviți ca o pereche ciudată în decorul adunăturii ăleia pestrițe care indiferent de temperatura de afară era îmbrăcată parcă cu aceleași haine groase de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
luat-o din degetele tremurânde. — Dacă se Întoarce Herr Haupthändler, lași telefonul să sune o dată și apoi pui receptorul În furcă. Clar? — Da, domnule, zise el, Înghițind cu zgomot. Apartamentul lui Haupthändler era impresionant, cu camerele pe două nivele, cu arcade la uși și pardoseala din lemn lucios acoperită cu covoare orientale groase. Totul era ordonat și bine lustruit Într-o asemenea măsură, Încât apartamentul nici nu părea locuit. În dormitor erau două paturi mari identice, o măsuță de toaletă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
e un braț al lacului Zhong-nan-hai, cu iarbă de apă verde. Pești cu cap ca de câine se strâng sub frunzele de lotus. Pe partea stângă, tocmai a fost terminată o nouă grădină de legume. La capătul grădinii e o arcadă din piatră, acoperită cu iederă. Pe sub iederă e o cărare care duce la Grădina Nemișcării, unde este reședința lui Jiang Ching. Grădina Nemișcării este protejată de Grădina Recoltei, dar separată de ea. În ochii publicului, trăim împreună. Însă cărarea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vrea să se schimbe în niște sandale din bumbac. Nu mă bat, îi explic el. Micul Dragon mi i-a lărgit. Sala Pinilor a fost cândva o curte mare cu copaci seculari. Pe laturile de est, vest și nord sunt arcade. Și, de asemenea, stâlpi din piatră, minunat sculptați. Cuplul pășește încet printre copaci. Se află acum pe aleea imperială centrală, care merge paralel cu lacul. Este aleea pe care obișnuiau să se plimbe împăratul Hsien Feng și împărăteasa Tzu Hsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cap. Pe țeastă existau anumite linii despre care învățase de la Daniel, iar ea i le arătase lui Robert. Meridiane. Chestii tari, dacă le găseai. Petreceau ore întregi în aer liber, la Cottonmill Lake, sub copacii scheletici, căutându-le - presiune asupra arcadelor, o cărare care urca până în creștetul capului și care, dacă era apăsată cu putere, îți putea ascuți la maximum simțurile. Când nimerea liniile lui Robert, el se lăsa pe spate, striga „Wasabi!“ și-și lua pulsul. Nopțile se făcură prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dus la un cinematograf erotic. Am auzit cum îi povestea lui Pietro. Cinematografele erotice erau în Piazza della Repubblica. În mijlocul pieței apa țâșnea din fântână, iar în săli țâșnea pe ecran. Asta nu-i de la mine, e de la Pietro. Sub arcadele din Piazza della Repubblica, bărbații iuțeau pasul, cuprinși dintr-o dată de grabă. Treceau de intrarea în cinematograf, apoi făceau cale-ntoarsă, ca și cum și-ar fi amintit de ceva. Lucrul de care își amintiseră îi făcea să intre în cinematograf. Nu priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
debandada. Am grăbit pasul ca să o pot urma pe Lisa, care-și pusese cei mai joși pantofi pentru această ocazie. Planificarea i-a intrat în sânge. Începu să plouă. Desigur că începu să plouă. Am dat colțul și am văzut arcadele galbene primitoare ale unui McDonalds. Am atins-o ușor pe Lisa pe braț și i-am zis: —Să intrăm și să așteptăm să se oprească ploaia. Să bem un ceai sau ceva. Nu pot să beau ceai! se răsti Lisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
era vorba de ceva emoțional. A tras de gulerul cămășii ca și cum era prea strâmt pentru gâtul lui, cu un gest scurt, de frustrare și s-a întors pentru o ultimă privire în jur. Privirea lui s-a îndreptat precar către arcadă, iar eu m-am aplecat în același timp, cu inima bătând; cât de penibil era să fii prins chircindu-te după o mașinărie de jocuri. Dar umerii lui căzuți spuneau că deja renunțase. Dezolat, a plecat mai departe. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fascinat spre Alexandru Mavrocordat. Era convins că nu văzuse niciodată un bărbat mai frumos ca acesta. Ochii mari, migdalați, cu albul transparent, având acea culoare care dă o blândețe neobișnuită, fără să știi cum să-i numești, negri sau căprui, arcada frumos desenată, accentuată de sprâncenele subțiri, barba și mustața frezate scurt, mătăsoase deși cărunte, dădeau o impresie de tinerețe subliniată de senzualitatea buzelor cărnoase. Admirația pe care o reflecta atitudinea prințului era atât de evidentă, încât demnitarul sultanului se simți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
i se stinseră, admirând silueta zveltă a bisericii; da, într-adevăr răposata nevastă-sa avea dreptate, lucrul pare neterminat, îi trebuie un zid de jur-împrejur ca la cetăți, ca la hanul mânăstirii Sfântul Gheorghe. Un zid puternic, cu poartă pe sub arcada unui turn de clopotniță sau mai degrabă alături unui turn înalt și puternic, din piatră de râu intercalată cu brâuri de cărămidă arsă, un turn înalt, cu clopotniță și ceas, Turnul Colței... Chirurgul spitalului se apropie de sania domniei sale; din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
partea superioară, soarele de mai lumina incandescent roca prețioasă pusă în valoare de încăperea ce se desfășura vastă, nici un fel de mobilier nesupărând desăvârșirea ornamentală a pardoselii și a pereților pictați cu motive florale pe fond roz auriu. Trecând pe sub arcade boltite și prin uși mici arcuite cu lemnul aurit, au ieșit în cerdacul de răsărit. Dintr-o aruncătură de ochi spre dreapta spătarul văzu, dincolo de grădina de trandafiri, ținută de grădinarul francez anume adus, și care acum erau toți înfloriți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și de la Oncești la Hurezi a tot mers dobitocul și știe potecile. — La Snagov? Prințul întoarse capul și-l privi pe ieromonah, i se păru deodată că fața lui trasă cu ochii ascunși în găvanele lor, cu sprâncenele urmând subțire arcada, cu barba albă, rară, s-a desprins din fresca de pe zidul pronaosului bisericii mânăstirii. Gherasim, și el, se uita la prinț și, pe fața care prin slăbiciunea ei dădea impresia că este construită doar din linii verticale, înflori un zâmbet
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
late, șerpuiește subțire prin defileu, jalonată ici-acolo de trunchiurile rupte ale copacilor acolo unde militarii germani încercaseră să facă mai mult spațiu pentru autovehiculele lor. La capătul trecătorii, un colț de stâncă prelung, acoperit cu vegetație pitică, formează o arcadă naturală din piatră, ca o poartă uriașă ce sugruma ieșirea. Exact acolo își amplasase Karel Hrozny, comandantul grupului de partizani, aruncătorul de grenade. Un loc numai bun ca în cazul unei ambuscade să distrugi vehiculul din frunte și astfel să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cumva în semicerc, Karel cercetează metru cu metru terenul cu ajutorul unui binoclu. Nu zărește nimic ce ar putea să-l îngrijoreze. Peste tot unde se uită doar munți înalți, parcă de netrecut, pante abrupte, văgăuni înșelătoare. Revine cu binoclul la arcada uriașă. Nimic nu dă de bănuit că acolo așteaptă oameni înarmați, cu ochii țintă pe obiectiv. Înainte de război fusese un asiduu cercetător al limbilor vechi, dar acum spiritul lui universitar rămase pierdut undeva în ceața timpului. Tocmai de aceea urăște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]