4,072 matches
-
păr și barbă de mușchi și ferigi, plouă mereu, muntele se năruie, se îngroapă în noroi, bălți acum peste tot, bălți și iar bălți, când răsare în sfârșit din nou soarele, totul mișună de săbioară și nuferi și nenumăratele făpturi argintii ale bălții, pești, anghile, brotaci, țipari, șerpi inelați, gâze verzi și albastre, păsări cu plisc ascuțit și glasuri adânci, chemându-se peste ape și din păduri, apoi trec și pădurile jilave cu poporul lor pestriț, rămân doar câteva ochiuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vară când or răsări buruienile, istoria se oglindește mai departe în geografia patriei. Femeia care învârte în mămăligă trage ceaunul de pe foc, apucă găleata de zoaie și crăpând ușa, o zvârle în șănțulețul de scurgere săpat printre câteva lespezi. Firișorul argintiu de gheață de pe fundul șanțului e înecat de viitura care pornește la vale câteva capace de plastic, ghemotoace de praf cu fire de beteală, coji de ouă, firimituri. Nu mai vine tac-tu, zice femeia. Du-te tu Iliuță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
întâlnim? De la telefon se poate vedea prin ferestruica băii - ușa nu se mai poate închide de mult - că afară s-a întunecat. Vizavi într-un geam neluminat de la etajul opt răsare sfidând geometria orașului de blocuri turn și lamă colțul argintiu al lunii noi. Iulia își aduce aminte că la musulmani oamenii ies în ulițe să zărească cornul lunii noi și cel care o dibuie primul se socotește norocos. Oare văzută în oglindă dintr-o cazemată unde ca să afli cerul liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
orice viață, dar fusese refuzat cu atâta răceală încât, o clipă, s-a simțit ca împăratul Cioc-de-sturz. Nu, n-avea chef de rolul ăsta. S-o ia toate alea. Și-o găsi ea nașul pân’ la urmă. Cele patru sedanuri argintii se învârtesc și se răsucesc prin toate hârtoapele din centru și după multe manevre, opresc în fața sediului Ministerului de Externe. Thoughtful ca întotdeauna, ministrul a pus trei aurolaci din zonă să dea la lopată și să degajeze curtea de omătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Dubla spirală? ─ Ai dreptate. „Măsoară o milă dintr-o parte în alta Degeba își caută loc să se-ascundă Astfel bocindu-se și periscopându-se Se târăște pe coasta întunecată a lunii. A cercetat fiece deget din ea. Și cred Că argintiul ei e argintul salivei de melc.” Mi se face pielea de găină, zice Arion. Și mie, zice delfinul. La care încep din nou să râdă amândoi, fiindcă pietrele nu au simțul tragicului la fel de dezvoltat ca, în ordine crescătoare, arborii, melcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de cârpe și ciubote, cotoare de gogoșari, lămpi stricate, hârtii încremenite, sticlesc în culori stinse. Totul e prins în țărâna-mamă și sudat de ger, un gorgan ici acoperit de zăpadă, dincolo cu dinți de gheață, mai încolo șuvițe de noroi argintiu, un munte care curge. Într-o râpă se ițesc doi plopi, unul mare, celălalt mai mic, amândoi negri; mai departe o macara a înțepenit lângă câteva blocuri neterminate; cerul e verde și adânc; un stol de ciori despică privirea, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de gânduri. Hainele îmi fuseseră făcute ferfeniță în bătaia pe care o primisem. Așadar din resursele gospodăriei lui Jones mi s-au dat alte haine. Părintele Keeley mi-a dat o pereche de pantaloni negri lucioși, dr. Jones o cămașă argintie, cămașă care făcuse cândva parte din uniforma unei defuncte mișcări fasciste americane numită destul de pe șleau „Cămășile Argintii“. Și Fuehrer-ul negru mi-a dat o canadiană portocalie mică de tot, care mă făcea să arăt ca maimuțele flașnetarilor. Iar Resi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Jones mi s-au dat alte haine. Părintele Keeley mi-a dat o pereche de pantaloni negri lucioși, dr. Jones o cămașă argintie, cămașă care făcuse cândva parte din uniforma unei defuncte mișcări fasciste americane numită destul de pe șleau „Cămășile Argintii“. Și Fuehrer-ul negru mi-a dat o canadiană portocalie mică de tot, care mă făcea să arăt ca maimuțele flașnetarilor. Iar Resi Noth și George Kraft îmi țineau companie plini de afecțiune - nu se mulțumeau doar să mă îngrijească, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
te pocnește calul. Aproape că leșină. Se prăbuși pe vine, chiar în ușă, cu ochii holbați la insul care se și cocoțase pe tejgheaua unde-și întinsese mai adineauri cureaua. Stătea într-un picior, chinuindu-se să-și scoată cizma argintie. - Ce te holbezi!, se răsti insul, trăgând de cizmă, balansându-se pe tejghea. Gentimir rămăsese țintuit în ușa dinspre sălița lui cu calapoade, încălțări, tinichele cu pap, clei, smoală, perii, sfori de tot felul, cutiuțe cu ținte de lemn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Servieta i-a dat-o Andromandei, care a scos din ea un macat argintiu, părea țesut din razele lunii care nu mai răsărise, și i-a învelit pe cei doi care se drăgosteau pe apa neagră. Andromanda i-a vegheat și le-a șoptit descântece. A chemat întruna norișorii care învăluiau gromovnicul ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
descoperi o mulțime de defecte de care, se vede treaba, uitase cu totul în ceața lungului său somn, iar suma acestora îi provocă o mare rușine. În fotoliul ei, Margareta încrucișase brațele și picioarele și se uita supărată la ecranul argintiu al televizorului. Înregistrarea se sfârșise de mult, ultimele imagini ale filmului tremuraseră și oamenii dispăruseră, lăsând în loc agitația fâsâitoare a puricilor. Samuel auzea sunetul electronic, ascuțit și egal, completat de respirația ei care creștea și cobora. Înțelese că deocamdată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de hârtie sau gume peste bănci, totuși vacarmul glasurilor înăbușite devine insuportabil, de parcă aș avea în față 30 de oale sub presiune săltând și agitându-se pe foc. Nu mai au brațe și capete, trupurile li se transformă în capace argintii și în recipiente de pe care aburii și zeama curg fără oprire. Nu-i blamez, îi înțeleg, și eu am fost așa odată. Pe vremea mea obișnuiam să punem ace în scaunul capitonat al profesorului, dar asta e altă poveste. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
am întâlnit cu zece ani înainte de începerea războiului, acasă la Mintzi. Fusesem invitați la cină. Soția mea se îmbrăcase cu o rochie decoltată și renunțase la penele de struț cu care își împodobea hainele sau pălăriile, optând pentru niște mărgele argintii ce scoteau un sunet foarte plăcut. Ploua. Țin minte că am ajuns cu o oarecare întârziere, iar Mintzi nu ne-a mai adresat nici un „heil” cu mâna ridicată, cum obișnuia. Ne-a salutat cu afectare în franceză, amestecându-se imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
acest timp, îi observam pe amândoi. Gelozia îmi dădea târcoale, mai ales că soția mea își întinsese mult bărbia în față, în vreme ce Adler se retrăsese ușor. A urmat (trebuia să mă aștept la ceva în genul ăsta) jucatul cu mărgelele argintii deasupra decolteului. Kristine, aparent cu inocență, cu un gest pe care i-l cunoșteam bine, a început să frământe mătăniile, scoțând sunetul acela plăcut care te făcea, nu știu de ce, să înghiți în sec. Căpitanul n-a rămas indiferent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
una din cele mai promițătoare facultăți din țară. Stătuseră una lângă alta în timpul examenului și făcuseră schimb de informații, lucru care le-a unit și mai mult, căci în vreme ce toată lumea din jur, la sfârșitul testului, își pufăia țigările pe culoarul argintiu și lucios, zâmbind protocolar (deși gândul că omul din fața ta ți-ar putea sufla locul era omniprezent și chinuitor), ele două se simțeau într-adevăr bine, fără a se preface. Bancurile pe care și le-au spus și amintirile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de plastic - aproape o mie de lire - și, după ce mi-am revenit din uimire, l-am întrebat dacă aș putea să refolosesc o parte din ea atunci când decorul va fi demontat. Reciclare creativă. Voiam să o vopsesc cu spray-ul argintiu și s-o agăț printre mobile, chiar să fac găuri prin care să trag iedera astfel încât să pară că a crescut din ele. Pietrele de mormânt erau înfipte într-un covor gros de iarbă, tunsă și îngrijită impecabil, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se prefăcea că-i sucește gâtul unei găini. Muncise din greu la respectivul așa-zis echipament, de câteva ore, mergând până la a șterpeli câteva fire de iederă dintr-un colț al cicloramei pentru mine, a le picta cu sprayul în argintiu și a face găuri în structura mobilului, prin care să le trecem. În mod clar, era inutil să i se explice lui Marie că-i cerusem o părere din punct de vedere estetic. Pe aceea mi-o oferi Sally, puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
miezul nopții, la fel de întunecat, de rece și de distant ca hăul, cu mobilele atârnând asemenea unor planete ciudate, care păreau cu atât mai ciudate în lumina slabă a lunii. Helen, în rolul Titania, apăru tolănită pe o grămadă de frunze argintii. Costumele lui Sophie erau uimitoare; Helen semăna cu Crăiasa zăpezilor din poveste, gata să înfigă un ac de gheață în inima oricui era îndeajuns de nebun s-o iubească. Purta o perucă atât de deschisă la culoare încât părea aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
uimitoare; Helen semăna cu Crăiasa zăpezilor din poveste, gata să înfigă un ac de gheață în inima oricui era îndeajuns de nebun s-o iubească. Purta o perucă atât de deschisă la culoare încât părea aproape platinată, împletită cu fire argintii; purta o coroniță delicată, model Slim Barrett 1, din frunze și din diamante. Bill, în rolul lui Bottom, purta capul de măgar, singura piesă de costumație pe care și-o pusese, și aștepta ca MM să dea semnul de început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
niște stele; în prim plan, pluteau mobilele, cu lucirea de un albastru metalic a platinei, radiind lumină în jur aproape ca un halou, și care nu păreau nici animale, nici minerale, ci un straniu hibrid al ambelor. Fâșii de iederă argintie erau înfășurate în jurul lor și prin ele, astfel că păreau niște meteori care căzuseră într-o pădure fermecată și se prinseseră în mreje. E minunat, zise Janey, încă ținându-mă strâns de mână, în timp ce luminile se schimbară devenind mai bogate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la sfat. Unul dintre ei tot arunca priviri către grupul nostru. —Sam? zise Ben, aplecându-se și ridicând ceva de pe podea. Cred că ți-a scăpat ceva. Își întinse palma către mine. Pe ea se afla o agrafă de păr, argintie, cu o steluță de diamant la capăt. Era o bijuterie micuță și foarte drăguță și-mi dădeam seama foarte bine de ce credea că este a mea; si eu aveam câteva asemănătoare. Doar că nu era. MM era singura femeie, în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
exagerat care amenința să mă năpădească. — Te simți bine? mă întrebă Hugo, înțelegător. Te întreb pentru că ești gata să te apuce o criză. — Sunt bine, zisei eu, revenindu-mi. Mă gândeam doar la ce pantofi să-mi pun. Sandalele alea argintii pe care le-ai luat de la magazinul de mâna a doua pe de Upper Street, săptămâna trecută, zise Hugo simplu. Alea model anii cincizeci. Și prinde-ți părul în așa fel încât să nu-ți cadă tot până la sfârșit. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
era în plin proces de aprofundare a cunoașterii reciproce; Hugo traversa deja gazonul, cu costumul lui de culoare deschisă pe post de far, uitându-se peste umăr, să vadă dacă îl urmez. În lumina lunii, părul său blond căpăta inflexiuni argintii. Grădina era frumos aranjată. Se auzea fântâna arteziană în miniatura de pe peretele din spate și zgomotul apei revărsându-se peste marginile vasului de piatră de dedesubt. Bătea un vânt ușor printre copaci, iar la dreapta mea se zărea o tufă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
făcut-o. Voiam să știu exact la ce crede ea că duce așa ceva. Bineînțeles că nu i-am făcut nimic lui Violet! protestă Tabitha. La o privire mai atentă, am observat că-și dăduse cu mascara pe gene, care erau argintii la vârf. Era foarte impresionant. Nu asta am vrut să zic, continuă ea, doar că îmi pare foarte rău că săraca Violet a fost prinsă în toate chestiile astea. —Săraca Violet, spuse persoana în chestiune, ridicându-se, cam nesigură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
străluceau și lângă farfuria sa se afla un șervețel de olandă călcat Într-atât Încât stătea docil sub formă de dreptunghi. Signora Ruffolo turnă două cești de cafea, așeză una În fața lui Brunetti și apoi puse lângă farfuria sa bolul argintiu de zahăr. Folosind cleștișori argintii, puse unul peste altul șase fursecuri, fiecare de mărimea unei caise, pe farfuria lui, apoi folosi aceiași cleștișori să pună alături de ele patru prăjituri Înfășurate În folie. El Își turnă zahăr În cafea și sorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]