2,985 matches
-
locuitori ai Timișoarei. Au fost ani de umilințe suspiciune și teamă, de enormă încordare și tensiune psihică. În plus s-au adăugat drastice măsuri de restricționare a bunurilor de consum, motivate de cerința trimiterii lor în URSS, potrivit Convenției de Armistițiu. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Timișoara se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (81,36%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (4,87%), sârbi
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
pace separat a provocat căderea frontului estic, lăsând România singură împotriva puterilor centrale. Fusese luată în considerare chiar opțiunea ca armata română să se refugieze în Rusia, pentru a fi transportată de flota britanică pe frontul de vest. După semnarea Armistițiului de la Focșani cu Puterile Centrale la 26 noiembrie 1917, relațiile dintre Regina Maria pe de o parte, regele Ferdinand, Ion I.C. Brătianu și Barbu Știrbey se deteriorează, ca urmare a situării pe poziții divergente privind acțiunea viitoare. Maria consideră armistițiul
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
Armistițiului de la Focșani cu Puterile Centrale la 26 noiembrie 1917, relațiile dintre Regina Maria pe de o parte, regele Ferdinand, Ion I.C. Brătianu și Barbu Știrbey se deteriorează, ca urmare a situării pe poziții divergente privind acțiunea viitoare. Maria consideră armistițiul un angrenaj în care România și-a prins mâna, în vreme ce Brătianu și Știrbey îl consideră o manevră diplomatică menită să câștige timp. Evoluțiile viitoare vor confirma punctul de vedere al reginei, din acel moment Puterile Centrale nefăcând altceva să „strângă
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
inițial, nu s-a implicat efectiv în politica României, a fost atras să colaboreze cu liderii partidelor opoziționiste. La 23 august 1944 Regele Mihai și-a dat acordul pentru înlăturarea prin forță a mareșalului Antonescu dacă acesta va refuza semnarea armistițiului cu Națiunile Unite. În urma refuzului net al lui lui Antonescu, la 23 august 1944, Regele Mihai l-a destituit și l-a arestat (deoarece Antonescu a fost numit prim-ministru prin Decret-Regal al lui Carol al II-lea a fost
22 decembrie () [Corola-website/Science/296780_a_298109]
-
însă, nu au împiedicat o ocupație sovietică, rapidă, nici capturarea de către URSS a circa 130.000 de militari români, duși, ulterior, în prizonierat în Uniunea Sovietică, unde mulți au pierit în lagăre de muncă forțată. La 12 septembrie, România semnează Armistițiul cu Națiunile Unite, asumându-și obligația de a contribui cu 38 de divizii la efortul de luptă antihitlerist. La 25 octombrie, sunt eliberate ultimele localități românești: Carei și Satu-Mare. România participă la eliberarea Ungariei și Cehoslovaciei, mobilizând pentru aceasta cca.
22 decembrie () [Corola-website/Science/296780_a_298109]
-
au pătruns pe teritoriul României, regele Mihai a decis să salveze ce se mai putea salva și a înfăptuit lovitura de stat de la 23 august 1944: arestarea lui Antonescu și restaurarea Constituției din 1923. Uniunea Sovietică a tergiversat semnarea unui armistițiu în septembrie 1944 până a ocupat întreaga țară, începând procesul de impunere a sistemului său politic asupra noului satelit. Lipsit de sprijinul Marii Britanii și Statelor Unite ale Americii, cu situația Transilvaniei ca mijloc de șantaj al rușilor, regele a fost obligat în februarie
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
prim-ministru, generalul locotenent Constantin Sănătescu, l-a încredințat pe Antonescu comuniștilor, care l-au predat sovieticilor la 1 septembrie 1944. Într-un apel radiodifuzat către națiune și armată, Mihai a proclamat loialitatea României față de Aliați, a acceptat un pretins armistițiu oferit de aceștia, a ordonat încetarea focului împotriva Aliaților și a declarat război Germaniei. Acestea, însă, nu au împiedicat o ocupație sovietică, rapidă, nici capturarea de către URSS a circa 130.000 de militari români, duși ulterior în prizonierat în Uniunea
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
a declarat război Germaniei. Acestea, însă, nu au împiedicat o ocupație sovietică, rapidă, nici capturarea de către URSS a circa 130.000 de militari români, duși ulterior în prizonierat în Uniunea Sovietică, unde mulți au pierit în lagăre de muncă forțată. Armistițiul cu Aliații a fost semnat trei săptămâni mai târziu, la 12 septembrie 1944, „în termeni impuși aproape în întregime de Uniunea Sovietică”, ca o consecință, între altele, și a faptului că aceasta își desfășurase forțele armate pe tot teritoriul României
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
cu o mare însemnătate istorică. La picioarele sale se află Mormântul Soldatului Necunoscut din Primul Război Mondial; sistemul ce alimentează flacăra care îl comemorează a fost pentru prima dată folosit aici. Soldatul Necunoscut este comemorat la fiecare 11 noiembrie, ziua armistițiului semnat între Franța și Germania în 1918.
Arcul de Triumf din Paris () [Corola-website/Science/296809_a_298138]
-
ani, forțele irakiene au făcut succese, dar apoi în 1982 s-au retras în Irak, transformând războiul rapid într-unul de uzură. Irakul începe din nou să câștige (fiind sprijinit de SUA sub Ronald Reagan), iar Khomeini în final acceptă armistițiu în 1988. Saddam s-a trezit după război cu o datorie de aproximativ 75 miliarde dolari, în mare parte datorată Kuweitului și Americii. Saddam a făcut presiuni asupra Kuweit-ului pentru ca acesta din urmă să ierte datoria Irakului către Kuweit (aprox.
Saddam Hussein () [Corola-website/Science/296813_a_298142]
-
Adunarea Națională Provizorie a Austriei Germane” ("Provisorische Nationalversammlung für Deutschösterreich"). La 30 octombrie, adunarea a înființat statul Austria Germană, numind un guvern, denumit "Staatsrat". Acest nou guvern a fost invitat de împărat să ia parte la decizia de semnare a armistițiului cu Italia, dar nu a participat; astfel, responsabilitatea sfârșitului războiului prin armistițiul semnat la 3 noiembrie 1918 a căzut exclusiv în mâinile împăratului și ale guvernului acestuia. La 11 noiembrie, împăratul, sfătuit de miniștrii vechiului și noului guvern, a declarat
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
octombrie, adunarea a înființat statul Austria Germană, numind un guvern, denumit "Staatsrat". Acest nou guvern a fost invitat de împărat să ia parte la decizia de semnare a armistițiului cu Italia, dar nu a participat; astfel, responsabilitatea sfârșitului războiului prin armistițiul semnat la 3 noiembrie 1918 a căzut exclusiv în mâinile împăratului și ale guvernului acestuia. La 11 noiembrie, împăratul, sfătuit de miniștrii vechiului și noului guvern, a declarat că nu va mai lua parte la afacerile de stat; la 12
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
la Câmpulung. Consecințele evenimentelor de la 23 august 1944 s-au repercutat și asupra IAR Brașov. Unitățile armatei sovietice au impus uzinei brașovene confiscarea materialului aeronautic importat din Germania și executarea de reparații autovehicule în contul articolului 10 din Convenția de Armistițiu încheiată la 12 septembrie 1944. Aceste abuzuri au produs pierderi financiare care însumau la nivelul anului 1946 peste o jumătate de miliard lei. Nota Subsecretariatului de Stat al Aerului nr. 1431/C secret din 30 septembrie 1944 indica reducerea producției
Industria Aeronautică Română () [Corola-website/Science/300099_a_301428]
-
acest post i-a fost dat lui , post pe care l-a deținut până la sfârșitul războiului. În ultimul an de război a fost numit general-colonel. După pierderea războiului, Arz von Straussenburg a fost trimis în judecată pe motiv că după armistițiu ar fi dat ordinul de încetare a focului prea devreme pe frontul italian, ceea ce ar fi dus la un numar de 850.000 de soldați austrieci în prizonierat de război în Italia. N-a fost însă condamnat. S-a căsătorit
Arthur Arz von Straussenburg () [Corola-website/Science/300117_a_301446]
-
german, împreună cu liderul guvernului austro-ungar, i-au cerut președintelui american încetarea războiului. Însă răspunsul a întârziat două săptămâni și a fost unul nefavorabil prin care se cerea capitularea și implementarea unor schimbări profunde. Pe 11 noiembrie 1918 a fost semnat armistițiul. Germania s-a prăbușit din interior printr-o disoluție. Mișcarea a pornit din orașul Kiel unde era amplasată flota de război, ce a primit ordin de a ieși în larg și a provoca flota britanică, însă s-a dovedit a
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
de pe urm căreia au profitat forțele politice de stânga și pe 7 noiembrie socialistul independent Kurt Eisner a proclamat în Bavaria o Republica a Sfaturilor după model sovietic. Stânga socialistă era însă divizată între Partidul Social Democrat German-SPD, care solicită armistițiul, eliberarea deținuților politici și abdicarea Kaiserului și Organizația Radicală Spartakus-USDP, ce propuneau o revoluție bolșevică. Pe 9 noiembrie, revoluția s-a extins la Berlin și socialistul Scheidemann a proclamat Republica în timp ce spartakistul Liebknecht a proclamat Republica Socialistă. Împăratul Wilhelm al
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
protest împotriva structurilor solidificate și a Decretelor de urgență din 1968. În 1969 a venit o nouă coaliție formată din PSD și PLD (Partidul Liber Democrat), condusă de Willy Brandt, care a promis modernizarea țării. A dus o politică de armistițiu cu estul, deși a fost criticat de UCD. În timpul guvernării lui Helmut Schmidt, a început criza economică. Climatul intern a fost dominat de acte de terorism ale grupării Armata Roșie. Pe plan extern, Schmidt a vizitat RDG și a participat
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
a fost reinstaurarea ordinei. Din fericire pentru moscoviți, cei mai importanți inamici al lor, Uniunea statală polono-lituaniană și Suedia, erau implicați într-un conlict bilateral, ceea ce a permis rușilor să facă pace cu suedezii în 1617 și să semneze un armistițiu cu polonezii în 1619. Decât să-și mai riște viețile și averile în noi războaie civile, "boierii" au ales calea cooperării cu noua putere, care a reușit astfel să desăvârșească munca de centralizare birocratică. Statul astfel centralizat a avut nevoie
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
britanice aveau să fie evacuate. La 30 noiembrie, la Paris, a fost semnat tratatul preliminar de pace dintre Marea Britanie și SUA. La 20 ianuarie 1783, au fost purtate negocierile Angliei cu Franța și Spania, ceea ce a dus la încheierea unui armistițiu general. La 3 septembrie 1783, a fost semnat tratatul de pace, fiind semnat și tratatul de pace dintre Anglia și America. După 1783, SUA funcționa pe baza primei constituții, deși era una criticată pentru ineficientă. Se consideră o națiune slabă
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
orașul. Însă Hera, care dorește cu ardoare victoria aheilor, îi cere Atenei să îi împingă pe troieni să nu-și respecte jurămintele de pace. Atena îl convinge atunci pe Pandare să tragă în Menelau cu o săgeată, pentru a distruge armistițiul, ceea ce de altfel se și întâmplă. Revizuindu-și trupele, Agamemnon îi îndeamnă la luptă pe cei mai mari comandanți ai săi — Idomeneus, cei doi Aiax (Aiax fiul lui Telamon și Ajax fiul lui Oileu), Nestor, Ulise și Diomede — și luptele
Iliada () [Corola-website/Science/300831_a_302160]
-
1944, Declarația care cuprindea obiective ca: În ziua de 23 august 1944 , orele 16, maresalul Ion Antonescu a fost invitat la palat pentru a expune suveranului planurile sale. În urma expunerii și în urma refuzului lui Ion Antonescu de a accepta încheeierea armistițiului și condițiile impuse de Aliați, fără stirea germanilor, Regele s-a adresat lui Ion Antonescu cu formula: "Domnule mareșal, am ascultat expunerea dumneavostră, nu sunt de acord cu propunerile, consider situația foarte gravă, deoarece pune în pericol chiar existența neamului
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
plictiseală, de Gaulle organiza pentru prietenii săi exilați unele conferințe în care el vorbea de spre situația războiului din moment. Dar totodată el încearcă să evadeze de cinci ori, și toate tentativele au fost cu eșec. El este eliberat după armistițiul de la 11 noiembrie 1918 și îi regăsește pe ai săi în decembrie. De acești doi ani și jumătate el va păstra o amintire amară, socotindu-se o stafie, un soldat inutil, care nu a servit la nimic bun în acest
Charles de Gaulle () [Corola-website/Science/296736_a_298065]
-
textul care urma a fi citit de către de Gaulle. Vechii artizani ai Acordului de la München, al căror exponent era ministrul afacerilor externe, lordul Halifax, doreau să menajeze guvernul Pétain și să aștepte să vadă dacă acesta va semna efectiv un armistițiu. Winston Churchill, care optase dintotdeauna pentru o politică fermă față de Hitler și față de continuarea luptei, a trebuit să-și pună autoritatea în joc. De Gaulle a putut în cele din urmă să citească textul pe care l-a propus, dar
Charles de Gaulle () [Corola-website/Science/296736_a_298065]
-
pe Nistru. Atunci a primit clasa a II-a a Ordinului Mihai Viteazul, precum si Frunzele de Stejar la Crucea de Cavaler. Ofensiva Frontului 3 Ucrainean a început pe 20 august, iar trupele sale au trebuit să se retragă. După anunțarea armistițiului a încercat să-și ducă armata cât mai departe posibil de sovietici și să evite pe cât posibil confruntarea cu ei. Dar nu a reusit decât parțial, iar o mare parte a Armatei 3 a fost încercuită. Aproape 130000 de soldați
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Piłsudski i-a îmbunătățită mult reputația în rândul polonezilor, dintre care mulți au început să-l considere cel mai hotărât lider polonez, dispus să se lupte cu "toate" puterilor care divizaseră Polonia. La 8 noiembrie 1918, cu trei zile înainte de Armistițiu, Piłsudski și colegul său, colonelul , au fost eliberați de germani de la Magdeburg și, în curând—ca și Vladimir Lenin înaintea lor—au fost urcați într-un tren privat, către capitala țării lor, Germania aflată în colaps sperând ca Piłsudski să
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]