1,950 matches
-
asupra acestei transformări a jocului în contrariul său, asupra perturbărilor antrenate de supravegherea ludică. În cele din urmă, ea nu este câtuși de puțin inocentă. Shakespeare va recurge pentru a doua oară la același procedeu în Nevestele vesele din Windsor. Aroganței demnitarului politic Malvolio îi corespunde aici lăudăroșenia erotică a lui Falstaff, prins și el în plasa adversarilor săi, care, pentru a-i mai da peste nas, se folosesc de un dispozitiv de supraveghere astfel conceput încât să ducă negreșit la
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
reducere, prin intermediul unui efort propriu de conștientizare, a unui „Eu” orgolios și hipertrofiat la măsura unor sentimente firești și normale, are loc în cazul regelui Lear. Caracterul acestui rege era — ne spune W. Shakespeare — puternic atins de morbul trufiei, înfumurării, aroganței: el considera că regalitatea este un bun doar al său, care trebuia să-l reprezinte numai pe el. Această hipertrofie a personalității, întreținută și de lingușirile frecvente ale curtenilor săi, îl pune în imposibilitate de a mai aprecia corect realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
pandantele ei obișnuite, solitudinea, o solitudine care foarte rar exersează umilința ("Zorile ne găsesc însingurați/ c-un morman de foi înnegrite" sau "Cu grădina Ghetsemani topită în suflet/ O ODISEE A SINGURĂTĂȚII VEI SCRIE"), căci în orice moment îi preferă aroganța divers justificată: "El a ajuns să privească lumea prin mai multe răni deodată/ ochiul lui rece se împrietenise deja cu întunericul/ și se obișnuise cu întrebările morții./ Adesea trecea pe străzi și gândurile lui trezeau un cimitir de tăcere./ Își
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în care lume-ai dispărut?/ În loc de copil mi-ai născut poezia". Sau, și mai clar, feminitatea aptă să dea viață devine însăși Viața: "dacă există un dumnezeu/ nu poate fi decât femeie", conchide vocea dubitativă din Dacă există un Dumnezeu. Aroganța celui care se plasează pe o poziție de egalitate cu divinitatea este, într-un astfel de context, evidentă. Începând cu Lanseta cea mai lungă din lume, poetul pare "hotărât să nu mai intru-n dialog/decât cu dumnezeu". Dar evidența
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
realitățile și nevoile poporului și o formă nonadministrativă de autoritate, proaspătă, directă, legitimată de vechimea serviciilor și de permanența îndatoririlor, rămîne totuși primordial imperativul reabilitării morale, al întoarcerii la "inocența" pierdută. Față de "moravurile corupte ale acestui timp, în opoziție cu aroganța glumelor mondene apreciate de secolul care se încheiase, se face apel la vorbe și gînduri serioase, la rigoarea ținutei și a comportamentului. În contradicție cu complicațiile mincinoase ale societății actuale se află, într-un fel mai general, și "simplitatea" armonioasă
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
pe musulmanii și evreii care nu se convertiseră, ceea ce avea să impună pentru multă vreme creștinismul ca unică religie a Europei. Doar evreii i-au supraviețuit, ici și colo, în mici ghetouri mereu amenințate. Creștinismul triumfător s-a închis cu aroganță în el însuși, urmărind și suprimînd ezitările și ereziile. Monopolul creștin asupra oricărei credințe și asupra oricărui mod de gîndire avea să domnească în Europa medievală. Recucerirea creștină s-a oprit la Gibraltar, netrecînd dincolo de Europa. Cruciadele (1095-1270) eșuaseră deja
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
va fi percepută ca fiind din ce în ce mai satisfăcătoare. Către 1800 apare termenul "europenism", care desemnează preferința pentru ceea ce este propriu-zis european. Apoi, către 1830, verbul "a europeniza" dezvăluie credința că Europa adusese lumii cea mai înaltă civilizație. Se afirmă astfel cu aroganță un complex de superioritate european în raport cu orice altă civilizație. Nu numai civilizațiile extra-europene sînt considerate înapoiate, ci și rasele non-europene sînt privite ca inferioare. Spre finele secolului al XIX-lea, cînd au loc ultimele colonizări și Europa își impune hegemonia
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ideea de Progres, ideea de Știință, ideea de Civilizație, ideea de Rațiune. Aceste crize comunică unele cu altele și se alimentează unele pe altele. Începem să ne dăm seama de perversiunile și delirurile născute din Rațiune. Începem să ne pierdem aroganța eurocentristă acum cînd declinul ne face să înțelegem ce a însemnat apogeul nostru, și începem să privim cu alți ochi celelalte culturi. Are loc un reflux al mitului rațiunii, un reflux al deificării rațiunii, un reflux al raționalizărilor care se
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
aceea că nu lasă nici un dubiu asupra voinței lor de a stăpâni. Voință stranie, căci se plasează în succesiunea unei dictaturi abominabile, care a avut darul să nască o enormă sete de libertate. Cine se îndoiește, să ia seama la aroganța afișată de putere a doua zi, chiar, după alegeri. Aproape că nu mai avea nevoie de zâmbetele cu care până ieri umplea micul ecran, presa, afișele. Aproape că renunțase la obișnuita ipocrizie "democratică", iar unele măsuri de eliminare a celor
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pentru cei hotărâți să nu mai îngăduie perpetuarea sistemului totalitar. Aceștia au dorit să intre în dialog cu guvernul, însă dialogul le-a fost refuzat sistematic. Nici greva foamei, practicată de câteva zeci de tineri, îndelung, n-a impresionat puterea. Aroganța și cinismul s-au putut desluși mereu în atitudinea ei. Oriunde în lumea civilizată, un protest atât de puternic ar fi dus la tratative, dacă nu la demisia imediată a guvernului. La București, gestul zecilor de mii de protestatari n-
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
uitând că întâia și cea mai gravă sursă de instabilitate e puterea însăși, din moment ce n-a reușit a dobândi creditul societății și nici n-a tras din aceasta concluzia firească, aceea a demisiei. Până acum, ea s-a prevalat cu aroganță de hotărârea electoratului, prefăcându-se a nu ști cum s-a obținut acea hotărâre. A luat măsuri defensive, mai aspre chiar decât pe vremea odiosului și a sinistrei. Președintele și-a adjudecat, fără jenă, toate atributele pe care le avea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
orice alt om de pe planetă ar fi făcut o treabă mai bună decît tine. Totuși, dacă îi ceri lămuriri, îți va răspunde: „Ți-am spus «Bravo!». Nu înțeleg de ce te simți ofensat”. E încrezut, mieros și foarte plin de sine. Aroganța lui devine insuportabilă în momentul în care îți este clar că nimic nu o justifică - nu are nici un motiv să se simtă superior celorlalți. în relația cu un șef Disprețuitor, apare tentația de a-i „dovedi” că nu ești atît
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
de interacțiune dintre două niveluri ierarhice este un semn de slăbiciune. Pun un preț extrem de mare pe statutul lor și pe statutul celor din jur. De obicei nu recurg la abuzuri și sînt rezonabili; îi caracterizează un amestec enervant de aroganță și dispreț. Strategia cea mai eficientă pentru a face față unui șef dificil Rege sau Regină o reprezintă elementele abordării PRIMA, prezentate în capitolele anterioare. Atitudinii lor de superioritate înlesnește planarea sub radar și pot fi ignorați relativ ușor, printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
abordării PRIMA, prezentate în capitolele anterioare. Atitudinii lor de superioritate înlesnește planarea sub radar și pot fi ignorați relativ ușor, printr-o recontextualizare adecvată. Totuși, ambele metode sînt mai dificil de aplicat dacă printre punctele tale sensibile se numără cumva aroganța. E posibil să-ți dai seama că singura alternativă rămîne căutarea unui alt loc de muncă. Orice s-ar întîmpla, rezistă tentației - uneori copleșitoare - de a-i „pune la locul lor” sau de a le da peste nas. Această abordare
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
Dar acel pragmatism despre care Anne Wyvekens (2003) spune inspirat că permite "o viziune dinamică a bunei practici, mai realistă, mai modestă, dar, dacă vrem, mai exigentă decât modalitatea rețetei". Realizând această sinteză, mă voi strădui să nu sufăr de "aroganța franceză" despre care cei care participă la discuțiile internaționale știu că formează fondul criticilor aduse modului nostru de a folosi rațiunea științifică. Pe scurt, această carta va încerca să nu sufere nici de "complexul lui Astérix" știința franceză asaltată în
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
o contrabalansare și relansare a umanului. Înglobând și aceste perspective, postumanismul nu marchează sfârșitul propriu-zis al umanului și al umanității, ci modificarea anumitor moduri de a concepe ceea ce este uman și critica anumitor viziuni umaniste (antropocentriste, patriarhale, naționalisteă care întrețin aroganța și iluzia superiorității umane asupra naturii, a altor specii sau a tehnologiei. Postumanul este un construct discursiv în cultura digitală, dar și o realitate contingentă, o identitate mediată tehnologic și o corporalitate concretă. Ne ocupăm de ambele accepții ale postumanului
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
biodezastrului întrevăzută de acești critici este socotită a începe concomitent cu controlul asupra genomului uman, caz în care riscurile și pericolele depășesc beneficiile, la nivel atât ontologic-cognitiv, cât și social-politic. Considerând homo sapiens drept vârful dezvoltării speciilor inteligente, nu fără aroganța care plasează umanul în centrul universului, acești critici doresc oprirea evoluției biologic-cognitive în punctul actual, în scopul evitării riscurilor inerente proceselor evolutive. Criticii își pun speranța în continuarea existenței umane în limitele biologiei, fără intervenția tehnoștiințelor, fără upgradare și fără
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
care se produce acest proces trebuie să fie orientate în direcțiile umane ale eticii și ale grijii pentru celălalt. Postumanismul este pe jumătate umanism, un umanism slăbit, care acceptă faptul că ființa umană nu își mai poate menține puritatea și aroganța și pe jumătate o postdirecție (postbiologie, postevoluție etc.Ă care recuperează în noi dimensiuni ceea ce este uman, de la senzorialitate și afectivitate la cunoaștere și socialitate. Securizarea umanului în cadrul postumanismului nu este însă un proces închis, ci unul permeabil și tolerant
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Iisus a plecat la eseni dar și cei de după, au fost pentru iudei și neiudeii din regiune, anii miilor de victime răstigni- te pe cruce, anii unor împilări înfiorătoare din partea teocrației mozaice, a romani-lor, ai samavolniciei monarhilor/tetrarhilor iudei, ai aroganței și venalității preoți-lor, ai fanatismului religios și măcelurilor repetate. După moartea lui Irod(37-4 î.e.n.) Sanhedrinul a hotărît ca regatul iudeu să fie cîrmuit de împăratul romanilor care a împărțit țara în patru regențe sau tetrarhii, conduse de moștenitorii direcți
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
fără excepție remarcabile, au suscitat uneori contestări sau supraevaluări, deopotrivă nejustificate, sau au fost cvasiignorate din rațiuni în afara literaturii („cariera” sau gesticulația publică a scriitorului, episoade biografice, „ideologia” reală sau presupusă, jactanța lui proverbială, suspiciunea de egolatrie și acuzația de aroganță constituite ca reacție la discursul lui publicistic, considerat a fi singular și prea răspicat ș.a.). Totuși, reproșurile care i s-au adus, încercările de „demolare”, chiar, n-au contestat palierul valoric și gradul de importanță foarte înalt al scrisului lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
trecutului", preferînd izolarea de "cei care i-ar fi putut leza mîndria." Bineînțeles, se adaugă și ceea ce intuise T. Vianu ("un instinct aristocratic care îl ținea departe de toate formele zgomotoase ale publicității") și constatase pe viu Cella Dealavrancea armura aroganței pe care o îmbracă încă din tinerețe gheața aroganței atît de potrivnică relațiilor de prietenie și de familie: Ne uluia știința lui în privința blazoanelor tuturor familiilor nobile din Europa [...] ...grăia cu tremur în glas: "Eu cobor din ilustra familie a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
putut leza mîndria." Bineînțeles, se adaugă și ceea ce intuise T. Vianu ("un instinct aristocratic care îl ținea departe de toate formele zgomotoase ale publicității") și constatase pe viu Cella Dealavrancea armura aroganței pe care o îmbracă încă din tinerețe gheața aroganței atît de potrivnică relațiilor de prietenie și de familie: Ne uluia știința lui în privința blazoanelor tuturor familiilor nobile din Europa [...] ...grăia cu tremur în glas: "Eu cobor din ilustra familie a conților italieni Cavacioni"... n-am să mă însor decît
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
sta și asculta poveștile lui despre eșecuri, pericole și probleme ce se pot naște din afacerile de familie, ar fi suficient să vă sperie de moarte. Morala este să lăsați deoparte egoismul și să vă păziți de lăcomie, mândrie și aroganță, forțe care vă pot destrăma afacerea. Aveți nevoie de o atitudine cooperantă și de considerație pentru ceilalți pentru a o face să funcționeze, și se poate. +++ TEMĂ Dacă faceți parte dintr-o afacere de familie, nu excludeți un ajutor din
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
est bien autre: vous diriez deux femmes" (Physiologie de la toilette). 396 În realitate, Worth inventatorul defileurilor, al manechinelor, al țesăturilor lucioase și al ornamentelor grațioase care personalizează toaletă. Creațiile sale feerice și facturile importante care le însoțesc sunt celebre prin aroganță lor. Cele mai vestite Pariziene fac coadă în anticamera să. Mai mult decât orice poet sau pictor, Charles Worth, stilist renumit din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, reușește să creeze aură modei și să o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
desfășurate în limbile „minoritare” despre care vorbeam în prima secțiune cu sondajele în engleză. De pildă, respondenții negri au, ca și concetățenii lor albi, o părere bună de ansamblu despre Statele Unite, în spiritul unui discurs public optimist și autosatisfăcut până la aroganța de a se pretinde model. În același timp, negrii socotesc că în Statele Unite nu ți se poate face dreptate (81% din cei întrebați!), albii sunt favorizați în justiție în raport cu non-albii (54%), CIA aduce droguri în țară pentru a-i distruge
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]