5,079 matches
-
foc. Oliver și Braic se Întâlniseră de câteva ori În timp ce se plimbau prin curte, foșnindu-și pașii printre frunzele căzute pe alee. Braic ocolea chiștoacele de la distanță, temându-se deopotrivă de apă și de foc. Fața lui era pe jumătate arsă, iar mâinile acoperite de cicatrici. Omul-paie avea oroare de singurătate și de oglinzi, care aveau proprietatea de a-l multiplica În mii și mii de exemplare, transformându-l Într-un stog de fân sau Într-un acoperiș strâmb, alunecat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
imperiali și crizanteme albe ca zăpada. Ajungând Înapoi În salon, Lawrence se apropie prudent de patul său acoperit de o pătură În carouri galbene și negre și dădu să așeze pe marginea lui; observând-l Însă cu atenție, sări ca ars. Sub pătură se mișca o formă. Dând ușurel așternutul la o parte, masterandul o descoperi, Înfășurată În cearșaful său pătat de rugină, pe distinsa doamna Bernic sau femeia-sicriu, cea care obișnuia, la miezul nopții, să stea Întinsă la podea, În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Original deodorant. Fabergé PARIS.” Acum tunica avea culoare verde, având imprimată o flacără pe ea. Noimann scoase o țigară din pachet și Încercă s-o aprindă, Însă, apropiindu-și prea mult fața de flacăra bengală, se alese c-o sprânceană arsă. Și acum locul Îl frigea. Ce-ar fi zis omul Braic văzându-l În această postură? Instinctul de conservare al omului de paie Braic Îl determina să se ascundă În valiză, unde, din pricina Înghesuielii, lua foc. Ce-l făcea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nu Înțelegeau ce. De ce, bre, nea Antoane? - Întrebă cel de lângă vatră. — Păi, ai pus porumb În boască să-ți iasă țuica mai tare! — Io, bre, să-io sară ochii... — Ai, mă, nu te mai jura, nu vezi că miroase a mămăligă arsă? Cei de pe margine râd. Al dracu’, moș Anton, pe toate le știe! Gavrilă intră și el cu figura Încă buimacă de somn, dar suficient de montată pentru ca toți să-i observe și furia. — Ce-i mă Tudore, tu-ți paștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Iar smoală. Orașul Plouă. Plouă și în case, plouă peste inimi gârbovite, arse. Frig este ‘năuntru, frig e și afară. Gândul împresoară iubiri îndrăcite visări încâlcite ziduri coșcovite deprimantă stare diurn calapod reverii pictate clonă zbuciumată. Totul se transformă-n moină-ofticoasă și-aș merge-n pădure într-un parpalac, ferit de dileme parca
Iar smoal?. Ora?ul by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83719_a_85044]
-
Smoală Plouă, plouă peste case alterate, degradate, suprapuse degerate, îmbuteliate abator de oameni, tristeți plictisite întuneric șters, timp întins în hăuri gust de ebonită arsă mohoreală pală, șantiere scurse prăpăstii murdare peste municipiu, oase învelite, dichiseală stinsă... Cenușii sunt toate : vise, descompuneri, frunze răvășite culori fără nume urme de iubire îndoit e vântul zboară peste inimi asfalt, smoală, plumb - umbre chinuite.
Smoal? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83717_a_85042]
-
Hoțescul zel mă arde, tip, Roșesc în mine sori torizi Când brațele liane-ntinzi, De îmi ascunzi grotescul chip; Mai jos, focar, vulcan încins, Deasupra, norii lava-și varsă; De care foc inima-mi arsă, În albie-ți mi s-a prelins? E dinadins? E-ntâmplător? De ce e-un crater tot întinsul Și numai eu, acelasi, insul, Zbucnind vulcanic, arzător? Scânteie, poate-ntâmplătoare, De-ajuns, a fost o nimicire Să-mi cotropești cu-mpătimire, Paraginea-mi
DE-AJUNS by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83779_a_85104]
-
vor putea îngenunchia, destrăma și birui voința noastră „pavăză” dăruită nouă de Dumnezeu. Înverșunaților, „înăbușiți” fiara din voi! IATĂ-MĂ LA MARGINE Iată-mă la margine, Țarna mi-i paragină, Nici o stea nu mai răsare, Clipa trecerii mă doare. Vise arse, vise arse, Strânsu-s-au cuțit în oase, Sfredelesc la geam trecutul, De mă doare ca și cnutul Căci nu pot le-afla cuvântul Câte-au fost, au! câte-au fost, Câte și fără de rost! Numai însetatul poate Scormonind prin vremi și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
îngenunchia, destrăma și birui voința noastră „pavăză” dăruită nouă de Dumnezeu. Înverșunaților, „înăbușiți” fiara din voi! IATĂ-MĂ LA MARGINE Iată-mă la margine, Țarna mi-i paragină, Nici o stea nu mai răsare, Clipa trecerii mă doare. Vise arse, vise arse, Strânsu-s-au cuțit în oase, Sfredelesc la geam trecutul, De mă doare ca și cnutul Căci nu pot le-afla cuvântul Câte-au fost, au! câte-au fost, Câte și fără de rost! Numai însetatul poate Scormonind prin vremi și fapte Prin
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
întindea văzând cu ochii. Hangița plângea mocnit, frecându-i fruntea și mâna sănătoasă... Privea la chipul lui, care încet-încet devenea pământiu. Atunci si-a apropiat urechea de pieptul lotrului, dar nu a simțit nici un semn de viață... A sărit ca arsă și a alergat la grajd plângând: „Petruță! Petruțăăă! Hai! Hai că o murit! O murit!!! Doamneee... Dumnezeule Mare... Nu mă pedepsi așa de tareeee!” „Poate trăiește încă și te-ai speriat matale”. Băiatul a alergat înainte, să se convingă... A
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mai vină cine știe cine peste noi și... - a încercat să-și spună părerea Dumitru, dar crâșmarul i-a luat-o înainte: ― Nu trebuie să aștepți pe nimeni altul, domnule, că s-au găsit deja. ― Cine, mă rog frumos? - a sărit ca ars Dumitru. ― Bulgarii. ― Da’ aistora ce le-o mai trecut prin cap să ceară? ― Păi, nici mai mult, nici mai puțin decât Cadrilaterul... ― Și cine o mai rămas să deie buzna peste noi? ― Mă tem că nemții își ascut colții. Da
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o cameră de 6 pe 8 în fix o oră. Danny se așeză să citească, ridicându-și picioarele pe pupitrul de la recepție, stația de comunicare dată încet de tot. Hans Maslick tocmai divaga despre tehnica prelevării amprentelor în cazul degetelor arse, despre soluțiile chimice necesare recoltării de țesut cicatrizat fără ca pielea să fie perforată sub nivelul contuziei. Maslick își perfectase tehnica în urma consecințelor catastrofale ale unui incendiu izbucnit într-o închisoare din Dusseldorf, în 1931. Avea la îndemână o bază de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
specimene pentru prelevarea amprentelor; iar în apropiere se afla o uzină chimică și un tânăr asistent de laborator dispus să colaboreze cu el. Împreună au rezolvat dilema: soluțiile caustice ardeau mult prea profund, cele mai puțin concentrate nu penetrau pielea arsă. Pe măsură ce citea, Danny își nota simbolurile chimice într-un carnet; se imagina asistentul lui Maslick, muncind cot la cot cu marele criminalist, care îl îmbrățișa părintește ori de câte ori făcea câte o supoziție logică strălucită. Nu trecu mult și începu să traducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
într-un carnet; se imagina asistentul lui Maslick, muncind cot la cot cu marele criminalist, care îl îmbrățișa părintește ori de câte ori făcea câte o supoziție logică strălucită. Nu trecu mult și începu să traducă în limbajul textului de specialitate cazul copiilor arși din cauza prelungitorului, luând în mintea lui amprentele degetelor minuscule, confruntându-le cu datele maternității, amprentele luate ca măsură de precauție în eventualitatea că noii-născuți erau schimbați— „Șefu’, avem un caz grav”. Danny își ridică privirea. Hosford, un agent în uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Danny scoase degetul tăiat din frigider, îl mânji cu tuș, apoi îl rulă pe hârtie. Se potrivea perfect cu degetul mijlociu din setul de amprente al necunoscutului. Tăietura era zdrențuită chiar deasupra încheieturii și fusese cauterizată - avea porțiuni de carne arsă. Danny verifică reșoul din camera mare. Bingo: piele friptă lipită de plită. Asasinul se străduise să conserve degetul, ceea ce l-ar fi șocat pe indiferent cine ar fi descoperit carnajul. Sau poate că plănuia să revină cu o nouă victimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
descris? A fost partener cu Marty și la spargerile din ’43 și ’44? Bordoni zise: — Domnule, a fost o conversație de două minute și habar n-aveam că Marty făcea așa ceva și înainte. — A pomenit de vreun partener cu fața arsă sau plină de cicatrici? La ora asta trebuie să aibă vreo douăș’cinci, treizeci de ani. — Nu. Marty era întotdeauna foarte secretos. La Q. eram singurul lui amic. Și am fost surprins când am aflat că are un partener mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe un vagabond pe nume Chester Brown, cântăreț de jazz. Îl cunoștea pe Marty de la începutul anilor ’40 și mi-a declarat că în perioada aceea obișnuia să dea spargeri în case. Brown a mai menționat un tânăr cu fața arsă, care ar fi fost acolitul lui Goines, dar nu cred că se potrivește în scenariul nostru. Așa că adăugați „posibil spărgător” la portretul victimei, iar eu vă voi spune ce urmează să facem. Sergent Shortell, vei da telefoane pentru a obține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de lansare. Dar atacă iar, folosindu-se de cuvântul „naivitate”. — Vorbim aici de trei oameni asasinați. Căsăpiți cu niște futute de bețe zoot, cu ochii smulși din orbite, cu intestinele mușcate. Vorbim despre șantaj, spargeri, jazz și tipi cu fețe arse, iar dumneata crezi că mă poți jigni numindu-mă naiv? Crezi că... Danny se opri când văzu falca lui Gordean încleștându-se. Omul se zgâia la podea. Danny se întrebă dacă atinsese cumva vreun punct sensibil sau pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
copiilor. Dudley se puse în fața lui. Eisler închise ușa și spuse: — Mă cheamă Nathan Eisler. Dar se pare că știați deja. Mal se gândi: Nu trebuie să fim drăguți și să scoatem remarci de genul „Mi-a plăcut filmul dumneavoastră Ars cu fierul roșu”. — Atunci știți de suntem aici. Eisler încuie ușa și se așeză pe scaunul rămas liber. — Cățeaua e din nou în călduri, în ciuda zvonurilor că ar fi pierdut sarcina. Dudley zise: — Nu aveți voie să spuneți nimănui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
urâțenia lui de sex, de unde și crestătura făcută lui Augie Duarte de la obraz până la maxilar și ștremeleagul ieșindu-i din gură. O intuiție puternică, pur instinctuală, dar pe care o simte solidă: EL îl cunoaște pe puștiul hoț cu fața arsă, prea tânăr ca să fie asasinul. EL se simțea inspirat sau excitat sexual de diformitatea lui - de unde și crestăturile făcute pe față. La toate secțiile de poliție din oraș se verificau atacurile cu bețe zoot și se comparau stilurile de operare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
42, vara procesului de la Sleepy Lagoon, când bețele zoot fuseseră utilizate cel mai intens. Interpretarea lui Cormier: un puști din vecini. Salt la Joredco. Au angajat tineri zilieri fără ocupație, pentru care nu există documente de angajare. Puștiul cu fața arsă era alb, iar toți angajații de pe lista liceelor erau mexicani și japonezi, cu excepția retardatului mintal, care nu conta. Poate că lucrătorii cu care discutase nu-l întâlniseră niciodată pe puști, pentru că fusese angajat acolo doar pentru scurt timp, poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lucrătorii cu care discutase nu-l întâlniseră niciodată pe puști, pentru că fusese angajat acolo doar pentru scurt timp, poate că uitaseră de el sau poate că pur și simplu nu-l băgaseră în seamă. Salt în prezent. Puștiul cu fața arsă era un hoț: Chester Brown „Apă de Gură” spusese că ar fi jefuit case împreună cu Goines prin ’43-’44 și că avea fața bandajată. Dacă el furase wolverina aia a lui Thomas Cormier la vreo optsprezece luni după vara aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nu-i dădeau pace. Asasinul era între două vârste și trebuia să aibă legătură cu hoțul adorator de wolverine - un tânăr care ieșise la iveală în urma investigației de azi. Chester Brown pretindea că Marty Goines și complicele lui cu fața arsă pătrunseseră prin efracție în case din San Fernando Valley în 1943 și 1944. Probabil că secțiile de poliție de acolo dețineau rapoarte legate de aceste jafuri. Putea să le verifice mai târziu, după ce va scutura un anumit mașinist comunist. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și data nașterii celor interogați și doar jumătate includeau și adresele lor - în majoritatea cazurilor hoteluri ieftine. Cinci dintre bărbați ar fi acum între două vârste și puteau fi EL. Ceilalți trei erau tineri și puteau fi puștiul cu fața arsă, dar înainte de accident, sau - dacă el era doar un element colateral - puștiul lui Thomas Cormier, iubitorul de wolverine. Danny băgă fișele în buzunar, se urcă în mașină și opri la primul telefon public. Îl sună pe Jack Shortell la secția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fetele din Comitet au fost de părere că era foarte chipeș. Arăta exact ca Reynolds, ba chiar mai frumușel. Noile indicii băteau, cioc, cioc, cioc, într-o ușă care însă mai avea mult până să se deschidă. Fratele cu fața arsă al lui Loftis îl reinstală pe actor în postura de posibil EL, însă îi contrazicea intuiția lui, cum că asasinul fusese inspirat de desfigurarea tânărului. Se potrivea totuși cu ideea că vizitatorul wolverinelor și Față Arsă erau una și aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]