6,399 matches
-
sticlesc ca în haită devorând tipare sintactice (sp)arte mâini diafane de poeți coli nude lumi imunde scheletul cuvintelor este bine articulat se poate preschimba oricând într-o pisică languroasă miorlăind vers(atil) într-un lup bântuind insomniacii cu ghere ascuțite colți atavici sihastru al nopților eretice ființă diurnă cu blana amirosind a sânge dezarticulat cuvintele au mândria lor pachidermică se scriu doar tăvălite prin sânge în nopțile stihiale când din blana lor udă picură (s)tropii poeziei eres Referință Bibliografică
(LYCAN)TROP de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376414_a_377743]
-
început ziua, cu rostul ucis! Un timp curbat strâmb... mă tăvălește prin jungla istoriei: ba sunt călăul neînduplecat ridicând securea ce se transformă în telecomandă, ba sunt soldatul perfect, aruncând napalm; părul îmi crește brusc și alerg cu o creanguță ascuțită, după o pradă nenorocită, un soi de cruciați mă păstoresc, pentru crezul meu liber și creștin, o altfel de inchiziție îmi rupe foile, dintr-o biblie veche, ruginită. Alerg printre plopii fără soț, ca să mă odihnesc ca un cosaș, sau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
Am început ziua, cu rostul ucis!Un timp curbat strâmb...mă tăvălește prin jungla istoriei:ba sunt călăul neînduplecat ridicând securea ce se transformă în telecomandă,ba sunt soldatul perfect, aruncând napalm;părul îmi crește bruscși alerg cu o creanguță ascuțită,după o pradă nenorocită,un soi de cruciați mă păstoresc,pentru crezul meu liber și creștin,o altfel de inchiziție îmi rupe foile,dintr-o biblie veche, ruginită.Alerg printre plopii fără soț,ca să mă odihnesc ca un cosaș,sau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
în picioare strigară: Smârc, Smârc, adică un fel de „hail” și rămaseră așa până când primiră ordin să ia loc. Comandantul Suprem era impunător. Trupul său masiv acoperit cu solzi de un verde putred impunea respect iar ghearele negre ori dinții ascuțiți se asortau perfect la ochii reci cu trei rânduri de pleoape și cu firea sa de o cruzime legendară chiar printre acești oșteni lipsiți de orice fel de sentiment. Era considerat, după împărat firește, de întreaga lor civilizație, reptila perfectă
DULUŢONUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376486_a_377815]
-
involuție). Cu toate acestea, alte părți ale corpului nu se schimbă, sau nu au fost descoperite modificări până în prezent (neutralitate / indeterminare). 3 Exemplul de evoluție și involuție al balenelor Balenele au evoluat, în ceea ce privește dinții lor, de la dinți butuci, la dinți ascuțiți. Apoi, balenele au involuat de la dinți ascuțiți, la dinți conici neascuțiți. 4 Exemplul pinguinului Pinguinul din Galápagos (Spheniscus mendiculus) s-a diferențiat de pinguinul Humboldt, reducându-și dimensiunea la 35 cm înălțime (adaptare prin involuție) pentru a fi în măsură
INVOLUȚIE de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376544_a_377873]
-
corpului nu se schimbă, sau nu au fost descoperite modificări până în prezent (neutralitate / indeterminare). 3 Exemplul de evoluție și involuție al balenelor Balenele au evoluat, în ceea ce privește dinții lor, de la dinți butuci, la dinți ascuțiți. Apoi, balenele au involuat de la dinți ascuțiți, la dinți conici neascuțiți. 4 Exemplul pinguinului Pinguinul din Galápagos (Spheniscus mendiculus) s-a diferențiat de pinguinul Humboldt, reducându-și dimensiunea la 35 cm înălțime (adaptare prin involuție) pentru a fi în măsură să rămână răcoros în soarele ecuatorial. 5
INVOLUȚIE de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376544_a_377873]
-
Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 2061 din 22 august 2016 Toate Articolele Autorului deschideți porțile să intre belșugul ce ne sară viața preapământească diminețile și serile însingurate de gândurile-meseni lăsați să intre cântăreții dansatorii și chiar tristețile cu ciorchinii lor ascunși - o parte lumină și două nu știu ce să intre și călătoriile pământ îndoit cu lacrimi mers amestecat cu adâncirea de sine nu ne vom rătăci mergând cu inima ci cu ochii și iarăși spun deschideți porțile să vedeți lumea. dacă lumea
HAVEIL HAVULIM HACOIL HAVEIL de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/376554_a_377883]
-
Sunt păsări mari: mai mult de un metru lungime între vârfurile aripilor. Trăiesc 30-40 ani; dar se cunosc și cazuri de albatroși care ajung la 70-80 ani. Locuiesc în insule mici, în Antarctica. Se hrănesc noaptea, pe mare. Ciocul este ascuțit și lung (20 cm). În apă, aripile lor sunt problematice pentru ei. Pentru înmulțire, fac doar un ou, pe care-l clocesc. Incubația este de trei luni. În luna iunie, puiul iese din ou. Părinții au grijă de pui câteva
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (6) – CRĂCIUN ÎN ANTARCTICA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376543_a_377872]
-
număr, adesea succesive, ca și când, în înțelegerea tacită dintre ele, și-ar căuta perechea în cele următoare, în care monotonia ia locul a tot ce e cu putință, iar alteori, printre perdelele de ceață ce încearcă a se lăsa peste colțurile ascuțite ale gândirii, ies la iveală, răzbătând timid, cioburi strălucind de spontaneitate, care ating culmi de infinit în doar câteva secunde uimitor de efemere, ale lumii muritoare... Însă acele zile sunt fără soț, și se ating parcă plutind, peste timp... La
PLIMBARE PE STRĂZILE SUFLETULUI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375833_a_377162]
-
iar degetele adună grămezi de suspine, rostogolindu-le peste fluturii agonizanți ai iluziilor, zădărnicite de neputință și dezolare. Câtă tristețe!... Câtă descurajare!... Cât dor!... Răsuflarea se întretaie și apoi se oprește sporadic sub presiunea timpului inamic. Creierul geme cu fulgere ascuțite, brăzdând întunericul durerii, de curcubee sângerii. Ochii se închid, goliți de lumină și plâng în tăcere sub pleoapele ermetice. Citește mai mult Privesc pagina albă ce așteaptă nedumerită dezmierdarea cuvintelor, dar acestea rătăcesc amestecate prin golul minții, risipite de torentul
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
iar degetele adună grămezi de suspine, rostogolindu-le peste fluturii agonizanți ai iluziilor, zădărnicite de neputință și dezolare. Câtă tristețe!... Câtă descurajare!... Cât dor!... Răsuflarea se întretaie și apoi se oprește sporadic sub presiunea timpului inamic. Creierul geme cu fulgere ascuțite, brăzdând întunericul durerii, de curcubee sângerii. Ochii se închid, goliți de lumină și plâng în tăcere sub pleoapele ermetice.... VII. DILEME ( FRAGMENT 34), de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017. Carlos disimulase degajare și naturalețe
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
de-a lungul lui, privind cum apa care se strecura printre pietrele mari, făcea mici golfulețe în care, printre razele de soare ce se scăldau în undele ei, se strecurau iuți și umbrele negricioase ale guvizilor. Cu chiote tot mai ascuțite, copiii săreau printre pietrele digului, aplecându-se, iscodind tot mai febril, însoțiți în joaca lor de șuieratul subțirel al vântului și plescăitul molcom al apei, simțind că sunt pe cale să descopere acea misterioasă ființă, al cărei miros umed, greu și
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
de vânturi și apele mării, se ridicau deja castele cu pereții bine întăriți cu scoici, rod al unei munci perseverente de câteva ore. Din spuma valurilor, pe ale căror creste soarele aluneca ca pe un tobogan, se ridicau cu țipete ascuțite, pescărușii. În depărtare, flancată de stâncile digului, Dunărea înainta în mare și câte un vapor trecea prin șenalul navigabil, fluturându-și a bun rămas stindardele colorate ca pe niște batiste. Aici, pe această plajă pe jumătate sălbatecă, timpul părea să
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
de nopțile astea tot mai albe, dar și acolo știu că este ceva care duce sigur la o reînflorire periodică a dorinței de a trăi aici. Știu că atât cât trăiesc tu ești ca un fluture legat de o piatră ascuțită pe care o tot șlefuiești cu zborul promis a-mi fi eliberare. Abia aștept acel moment în care ceea ce apasă nu va mai exista decât în amintirea celor care vor mai rămâne aici, iar eu cu tine vom putea vizita
AŢA ZMEULUI DE FUM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375957_a_377286]
-
labirint prin care te poți rătăci cu ușurință. La fiecare răscruce era de pază câte un căpcăun “Cap Pătrat”, niște namile păroase, cu capul cubic, cu patru fețe pătrate, iar pe fiecare față un ochi bulbucat cu sprânceană în unghi ascuțit, nas borcănat, gură mare cu dinți rari și ascuțiți ca niște colți și cu fălci ca niște foale. Erau rași în cap pentru că părul dat pe spate le-ar fi intrat pe fața opusă. - Noi suntem paznicii cuptoarelor solare! se
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
fiecare răscruce era de pază câte un căpcăun “Cap Pătrat”, niște namile păroase, cu capul cubic, cu patru fețe pătrate, iar pe fiecare față un ochi bulbucat cu sprânceană în unghi ascuțit, nas borcănat, gură mare cu dinți rari și ascuțiți ca niște colți și cu fălci ca niște foale. Erau rași în cap pentru că părul dat pe spate le-ar fi intrat pe fața opusă. - Noi suntem paznicii cuptoarelor solare! se făleau ei. - De cine le păziți? i-a întrebat
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
2015. Din degete ies vorbe, se ceartă între ele, Sunt pescăruși din suflet ce vin de peste zări, Se-aștern posterității prin cuiburi de nuiele, Privesc prin ochi eterici învolburate mări. Din lumi mult prea subtile, revin spre vindecare, Săgeți prea ascuțite cicatrizează gândul, Se zbat pe traiectorii în oarba încercare De-a oferi soluții găsite pe de-a rândul. Sublime introspecții pătrunse de-oboseală Revin în nemurire, ca-n veșnic început, Le posedăm esența, le-așternem cu sfială, Amprenta lor plonjează
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
mult Din degete ies vorbe, se ceartă între ele,Sunt pescăruși din suflet ce vin de peste zări,Se-aștern posterității prin cuiburi de nuiele,Privesc prin ochi eterici învolburate mări.Din lumi mult prea subtile, revin spre vindecare,Săgeți prea ascuțite cicatrizează gândul,Se zbat pe traiectorii în oarba încercareDe-a oferi soluții găsite pe de-a rândul.Sublime introspecții pătrunse de-obosealăRevin în nemurire, ca-n veșnic început,Le posedăm esența, le-așternem cu sfială,Amprenta lor plonjează din zbor
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
lui. „ Măcar să văd dacă sunt bine .” Scoate telefonul și formează numărul. Răspunde greu ,fiindcă picioarele nu o mai duc atât de repede ca altădată. - Alo,cine este ? - Sunt Mihai...băiatul tău .... - Cine ?! Eu n-am niciun băiat. La revedere ! Sunetul ascuțit al tonului îi străpunge sufletul și-i disecă inimă în mii de bucățele. „Probabil ,cândva, o să plătesc pentru toate astea .” Un oftat prelung îi scapă de undeva, de dinăuntru și îi țâșnește afară, aruncâdu-se voit în fața mașinii galbene,pline de
FRAGMENT DIN ROMANUL ÎN LUCRU de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376048_a_377377]
-
nu arată bine succesul ce e aia? reușita? gloria? vorbe goale nimic nu întrece anticiparea unei revelații așteptarea ei, speranța, îndoiala apoi vine căderea nimic nu se întâmplă.. aș vrea să fiu un samurai totul să fie tăcere și privire ascuțită ca elocvența tăișului de sabie apoi cele 15 silabe ale eternului. -------------------------------------- Adrian GRAUENFELS Rishon LeZion, Israel 4 Martie 2015 Referință Bibliografică: Adrian GRAUENFELS - STAREA TÂRZIE A POEZIEI / Adrian Grauenfels : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1524, Anul V, 04 martie
STAREA TÂRZIE A POEZIEI de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376102_a_377431]
-
a trăit la nivel subuman din moment ce n-au existat „parentologii” care să spună mamelor și taților cum să fie ceea ce ei doar credeau că sunt - părinți. Datorită armoniei dintre logică, intuiție și realitatea vie, pe de o parte, și simțul ascuțit pentru utilizarea limbii române, pe de altă parte, cunoscutul ieromonah Savatie Baștovoi dă și prin această carte o lecție de gândire sănătoasă, demascând șubrezenia premiselor din care este țesută corectitudinea politică. Prin structura atent construită a cărții, el pare (din
ANTIPARENTING, IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376592_a_377921]
-
avea în schimb protecție de la Înalta Poartă, iar birurile vor fi plătite de sărăntoci! Auzind acestea, Ursuz decise să le dea o mână de ajutor. Trecu prin perete desfășurându-și mantia neagră ca niște aripi uriașe, cu gheare lungi și ascuțite. Rânji arătându-și caninii lungi și îngălbeniți de atâta sânge și cu o voce răgușită rosti: - Dacă aveți nevoie de ajutor, apoi eu sunt cel pe care-l așteptați! - Văleuuu, ăsta-i diavolul! - exclamară în cor îngroziți. - Nu vă temeți
III. UN VAMPIR UNELTITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376638_a_377967]
-
nr. 2330 din 18 mai 2017 Toate Articolele Autorului CAP. IV Afară soarele dogorea puternic. Trecuse doar o săptămână din luna august și vremea era mai caldă decât în luna lui Cuptor, cum îi mai spuneau bătrânii lui iulie. Săgețile ascuțite ale soarelui se strecurau printre umbrelele cu acoperiș din stuf, montate pe plajă ca niște adevărate ciuperci răsărite din nisipul auriu. Razele se înfigeau fără milă în trupul fragil al Daliei, ce dormita pe șezlongul de sub umbreluță. Nu avea curajul
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376626_a_377955]
-
ce-nnoată în pârâu. Scârțâie carele pe haturi, Ducând la moară snopi de grâu. O ciocârlie înfioară, Bolta senină, fără nori, Cu triluri parcă de vioară, Ce-n suflete trezesc fiori. Apoi, alt vis. Foșnet de frunză, Sub vânt de toamnă ascuțit. Începe frigul să pătrunză, Un greier leneș, zgribulit. Pe care-l știu. Cântat-a vara, Fără să-i pese de urmări. Acum își ține strâns vioara, Și rătăcește pe cărări. Iar peste el încep să cadă, În liniște de nefiresc
VIS DE IARNĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376697_a_378026]
-
tristă să-mi readuc aminte copilărind prin file glasul cald și iarba din munți din gând din piatră cum îmi șoptea odată că-mi este legământ de-a fi o veșnicie scurtată de orgolii omul și piatra spartă în vârfuri ascuțite ale unei cruci de câte ori amarul pătrunde-ntreaga fire rămâne-un fir de iarbă să mângâie răscruci de frunză arsă vie întoarsă reîntoarsă în mugurul de viață pe care-l numesc gând curată rugă crește în mine-acum și-n pasul cel
SATIR SAU ÎNGER de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376718_a_378047]