1,947 matches
-
acela are "vocație" pentru politică". Prefața lui Raymond Aron, scrisă la cincizeci de ani după susținerea conferințelor privind vocația în știință și în politică este una cu totul favorabilă gîndirii sociologului german, confirmîndu-i și remarcîndu-i actualitatea. Cîteva fraze, care confirmă aserțiunea lui Winston Churchill ("... Nimeni nu pretinde că democrația este perfectă sau atotînțeleaptă. Într-adevăr, s-a spus că democrația este cea mai rea formă de guvernămînt; exceptînd toate celelalte forme care au fost încercate din timp în timp") din prefața
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
p. 407, București, 2008. 74 Dacian Dună, "Raport de cercetare - Grant: Securitatea europeană în contextual globalizării relațiilor internaționale", în Revista de Politică Științei și Scientometrie, Număr Special 2005, ISSN - 1582-1218, Universitatea "Babeș-Bolyai", Cluj-Napoca, p. 3. 75 Realismul politic își formulează aserțiunile în încercarea de a atrage atenția asupra potențialului conflictual existent în cadrul relațiilor internaționale; Hans J. Morgenthau este cel mai important reprezentant al realismului politic. 76 Contribuția definitorie a neorealismului este folosirea sistematică a economiei ca model explicativ pentru disciplină relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
care sfârșesc Într-o fundătură. Pe de altă parte, e la fel de greu de susținut o asemenea teză, câtă vreme ea lucrează cu generalitățile. Întotdeauna va exista o excepție care se va sustrage realității și regulii instituite de către aceasta. Deși evidența aserțiunii lui Stone pare a se impune de la sine, la o a doua privire nuanțările devin nu doar necesare, ci și obligatorii. Și asta nu doar pentru că jurnalul intim (ca subspecie a autobiograficului) rezumă o viață, ci pentru că este un caz
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mai puțin relevante În cazul scriitorilor decât În cele ale sinucigașilor. El se străduiește să demonstreze că rata sinuciderii e stabilită, În principal, de „cauze sociale”, iar contribuția subiectivă, personală, individuală ar fi cu totul neglijabilă. Firește, o astfel de aserțiune poate fi lesne amendată, iar autorul ei declarat de-o irecuperabilă naivitate: sinuciderile au, aproape Întotdeauna, cauze personale. Or, a admite teoria lui Durkheim ar Însemna că sinucigașul Își ia viața din motive care Îi rămân, În mod esențial, străine
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Nimeni nu poate exprima inexprimabilul. Ci doar să dai sentimentul că, dincolo de spus sau prin spus, există ceva ce nu poate fi exprimat. Nu poți să-l decodezi pe Dumnezeu, care rămâne mereu ascuns...2 A fi de acord cu aserțiunea lui Reboul Înseamnă a accepta ruptura În sânul tradiției deja menționate și care continuă să se prezinte ca un bloc compact. Intimul și intimismul sunt grade ale acceptării unei conjuncturi existențiale care l-a Împins pe scriitor la o soluție
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
privațiunea binelui, datorită acestei situații că Dumnezeu cunoaște binele, el cunoaște și răul, așa cum întunericul se cunoaște prin intermediul luminii" [1997:243]. Concret vorbind, acel "la început" asociat cu puterea creatoare a Cuvîntului de care pomenește textul Facerii în prima sa aserțiune și, mai apoi, în Evanghelia lui Ioan a fost un început particular, propriu unei anume existențe a Marelui Univers: lumea cosmică din care Pămîntul însuși face parte. În realitate, putem gîndi așa cum am încercat să o facem într-un alt
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
termeni, de trecerea de la natură la cultură și de la cultură la natură. Poate în acest circuit se ascunde semnificația profetică a sentinței lui André Malraux: "Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc!" Să ne amintim una din aserțiunile fundamentale ale existențialismului, pe care J. P. Sartre o formula în următorii termeni: "Sîntem condamnați să fim liberi!". Deducem de aici, printre altele, faptul că sîntem condamnați să alegem între adevăr și minciună, respectiv faptul că nu pentru adevăr a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
vor identifica cu marele Spirit Colectiv, așa cum orientalii cred că li se va întîmpla. Aceste diferite dar în același complementare imagini asupra lumii pot să acredize dar și să infirme, totodată, esența proverbului libanez "Lumea este o minciună" sau esențiala aserțiune a filosofiei vedice: "Lumea este iluzie (Maya)". Acestui punct de vedere i se potrivește de minune un alt proverb, grecesc, care conchide: Dacă lumea este o minciună, Dumnezeu vrea ca oamenii să mușamalizeze lucrurile" [Barnes, 1994:75]. * În consecință, cu privire la
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
un instrument inedit de caracterizare a omului însuși, a stilului lui de a fi: "Spune-mi ce și cum, cînd și unde, de ce și pe cine minți, ca să-ți spun cine ești". Iată o interesantă formă de a introduce celebra aserțiune a lui Buffon: "Le style c'est l'homme même". Or, măcar acum la încheierea unui al doilea mileniu, ar trebui să putem spune că ne cunoaștem ceva mai bine decît în urmă cu peste două mii de ani, cînd Socrate
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
altă încercare (hermeneutică sau/și semiotică) venită din afara limbii ebraice și a pregătirii teologice, precum în cazul propriei noastre exegeze, nu poate fi ferită de o inerentă doză de subiectivism, de "eroare" sau de "mistificare", chiar dacă pentru a-și justifica aserțiunile face apel la textele sacre ale "dogmaticii". Abordarea sacrului scenariu biblic cu mijloacele cercetării profane (analitice, raționale) ar putea fi considerată de mulți drept o "erezie", întrucît amestecă mai mult sau mai puțin conștient precum în scenariul păcatului originar binele
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de anumite probleme (Nichols, Schwarts, 2001). Terapia narativă de familie, abordare dominantă în terapia de familie contemporană, este interesată de impactul pe care diversele probleme cu care se confruntă societatea îl au asupra familiei, terapeuții narativi nemaifiind de acord cu aserțiunile conform cărora problemele aparțin indivizilor (așa cum afirmau psihanaliștii) sau familiilor (așa cum consideră terapeuții sistemici - Freedman, Combs, 1996). Terapeuții narativi îi ajută pe oameni să se separe de discursurile dominante, adesea toxice, existente în societate, internalizate de către aceștia și care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
științifică ar trebui studiate la fel ca orice tip de sistem de credințe"56 și că și "(...) cunoașterea, la fel ca orice altă instituție social, este produsul unei acțiuni collective orientată spre scopuri"57. Și totuși, nu doar astfel de aserțiuni sunt în măsură să dea seama despre orientarea ideologică a cunoașterii în societatea noastră. Revenind la maniera în care am definit ideologia încă de la începutul acestei lucrări, ca sistem de credințe împărtășite la nivelul societății și care configurează anumite strategii
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
a stării de natură, cărora li se vor adăuga altele două (piața liberă și statul minimal), precum și o distincție fondatoare (cea dintre sfera publică și sfera privată) Toate aceste principii filosofice fac din ideologia politică liberală o sumă coerentă de aserțiuni. Astfel, se poate spune că libertatea politică, fundamentată de contractul social pe care îl "semnează" oamenii din starea de natură dă naștere libertății economice (concurenței libere pe piață). În aceste condiții politice și economice, intervenția statului ar trebui să fie
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
a pledat și John Horton, atunci când a evidențiat că la baza ideii legitimității se află "recunoașterea obligației celor ce exercită puterea politică de a o justifica cumva [tuturor] subiecților ei și a faptului că această justificare trebuie să meargă dincolo de aserțiunea că cei dintâi îi constrâng pe cei din urmă doar pentru că au la dispoziție mijloacele pentru a face acest lucru" (John Horton, "Political Legitimacy, Justice and Consent", în Critical Review of International Social and Political Philosophy 15, 2 (2012), p.
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
un parcurs spiritual ce evoluează „de la etnic la cultural”, iar mai apoi „de la cultural la ethos”, descriind tipurile de conștiință națională - istorică, organică, socială, spirituală (axiologică) și ontologică - în raport cu motivul originii, al statului și al destinului românesc. Exemplificarea și analiza aserțiunilor teoretice se modulează, ca și la Blaga, pe trunchiul creației folclorice și al tradiției anonime, tinzând să sistematizeze „letopisețul metafizic” în trei cronici - cea a Firii, a Cugetului și a Exilului; în conformitate cu ele, „povestind în-ființarea omului ursit la gospodăria sa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
realității. În concepția lui, filosofia narativistă a istoriei este construită pe șase teze fundamentale care arată că istoriile narative sunt interpretări ale trecutului, că deosebirea dintre cercetarea istorică și interpretarea narativă stă în faptul că prima este o suită de aserțiuni individuale, în timp ce a doua este un set de propoziții organizate sub forma unei narațiuni, că narativismul acordă o importanță majoră interpretării faptelor istorice, și este un demers constructivist interesat de interpretarea fenomenelor istorice și că propozițiile narative descriu trecutul și
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
fost profesor, titular al catedrei de anatomie descriptivă, la Facultatea de Medicină a Universității ieșene din anul 1913. În 1919, a plecat la București, lăsând în urma sa ,, o școală de anatomie în cea mai modernă accepțiune a timpului”, bazată pe aserțiunea ,,anatomia, știință a formelor vii”, fixată pentru prima dată pe frontispiciul sălii de disecție la Iași. Tot la Iași a cunoscut-o pe Marta, viitoarea sa soție, soră a cunoscutului om politic Grigore Trancu Iași, prima femeie chirurg din România
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
a noastră, în care discursurile conducătorilor, atunci cînd nu sunt grotești sau isterice, sunt de cele mai multe ori hilare și agramate, iar ce ne ține în fața televizorului sau a vreunui ziar nu e nicidecum interesul noțional sau farmecul retoric al respectivelor aserțiuni, ci fascinația ușor morbidă exer citată de prostie și netrebnicie... Ei bine, în spațiul hexagonal, lucrurile stau altfel și nu fiindcă, vezi Doamne, politica de acolo ar fi presărată cu îngerași, ci pentru că, în general, ca să ajungi în sferele de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pînă la a-l opri pe stradă, cum a procedat un distins domn care i-a declarat peremptoriu: "Dumneavoastră știți ce înseamnă să o aștepți pe femeia pe care o iubești"! Identificarea e triplă aici; nu mai este vorba de aserțiunea flaubertiană, pe jumătate ironică, "Madame Bovary sunt eu", e fuziunea completă autor-narator-naratar într-un intens "da, da, Gabriel / Elisabeth sunt eu și sunteți dvs.". La Houellebecq (care, de altfel, nu e deloc avar cu declarațiile contradictorii și răsunătoare, dovadă a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
De aici, acest joc neîntrerupt între observațiile casante, așa-zis obiective, exterioare, și prea-plinul eului lăcrămos, nevrotic, dar autopersiflant. De atîta negare a acestei lumi, ca și a celeilalte -, o intensă jubilație se ivește în scrierile cioraniene, care debordează de aserțiuni pardoxale, fără a se imobiliza însă într-un impas al gîndirii. Orice s-ar spune, Cioran nu e niciodată cu spatele la zid, căci chiar și pesimismul său exemplar este combătut de ceea ce am numi fondul său românesc de toleranță și apetență
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un alt nivel de realitate, legitimată și definită de conceptul terțului inclus. Gîndirea contemporană nu se mai poate lipsi de acest principiu epistemologic, spre care conduc și ultimele descoperiri științifice, dar și semnalele imaginarului, niciodată satisfăcut sau conținut într-o aserțiune monovalentă. Cioran nu ar fi deschis, probabil, niciodată cutia lui Schrödinger, s-ar fi mulțumit să gloseze în jurul motanului, un mort-viu, la fel ca el... Și, la urma urmei, ce ar mai fi de adăugat despre un om care se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un publicist de geniu. Joseph Schumpeter îl numește "cel mai strălucit jurnalist economic dintotdeauna". Pentru scopul introducerii volumului de față, care conține câteva dintre cele mai de succes scrieri ale sale pentru publicul larg, putem să ne limităm la această aserțiune. Am putea chiar accepta evaluarea dură a lui Schumpeter privindu-l pe Bastiat, că "nu a fost un teoretician", fără a-i diminua în mod serious statura. Este adevărat că atunci când, la sfârșitul carierei sale publicistice extrem de scurte, acesta a
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
puțin dacă nu se merge până la a se afirma că Jacques Bonhomme nu ar fi făcut nimic cu aceste monede de o sută de parale pe care le-a câștigat cinstit și pe care impozitul i le-a răpit, o aserțiune absurdă, căci dacă și-a dat osteneala să le câștige înseamnă că spera să aibă satisfacția de a se servi de ele. Și-ar fi refăcut împrejmuirile grădinii sale și nu mai poate să le refacă, este ceea ce nu se
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
disprețul dreptului, este ca și cum ați spune: "Comunismul, sau spolierea, condamnat de justiție, poate fi totuși admis ca expedient". Și conveniți că o astfel de mărturisire este plină de pericole. Fără a căuta să rezolv aici problema economică, permiteți-mi o aserțiune. Afirm că am supus calculului aritmetic avantajele și neajunsurile protecției doar din punct de vedere al avuției și că las deoparte orice considerație de ordin superior. Afirm, în plus, că am ajuns la acest rezultat: că orice măsură restrictivă produce
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
morală a chestiunii, Comuniștilor de toate nuanțele? Și apoi, domnule, un spirit atât de luminat ca dumneavoastră ar putea oare admite ipoteza unui antagonism radical între Util și Just? Vreți să vă vorbesc franc? Decât să vă hazardați cu o aserțiune atât de subversivă, atât de lipsită de pietate, aș vrea să spuneți mai degrabă: "Iată o chestiune specială în care, la prima vedere, mi se pare că Utilitatea și Justiția intră în conflict. M-aș bucura ca toți oamenii care
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]