1,924 matches
-
am fost aruncat? Ți-au povestit-o iscoadele tale? Flăcările iadului dau căldură, te fac să te sufoci. Aici ai impresia că nu te sufoci? De patru ani nu mai văd lumina soarelui. Câte-o sclipire de zori sau de asfințit scapă de supravegherea temnicerilor amintindu-mi că nu sunt îngropat de viu; încolo, la ce bun să mă plâng? Nu-mi duc lipsă de prieteni: gândacii dorm cu mine, își aleg un loc unde să se aciuiască, să-și facă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
unui singur motiv ne trimit la Desnos. Panteismul, metamorfozările, metempsihozele stau sub impresia vagului și a stărilor muzicale, dizolvându-se de foarte multe ori în gratuitate. "Vom pribegi într-o sămânță poate/ sau într-o proră sângerând spre zare,/ în asfințitul care trist se surpă peste un sfârșit de sărbătoare "Va pribegi astfel în iarba care țipă,/ în prundul străfulgerat de scântei/ în timp, ca-ntr-o oglindă/." În nopțile Albionului" rămâne liric, deși motivele sunt livrești: sunt evocați Ulisse, T.
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de-a stelele", E. P. L., 1963; "Stampe", Editura Tineretului, 1964; "Pe înaltele reliefuri", E. S. P. L. A.,1967; "Poezii", Editura Tineretului,1967; "Elegii", E. P. L., 1968; "Turn cu ceas", editura Dacia, 1971; "Zeii asediați", editura Albatros, 1972. 8 "În roșii asfințituri te irosești fecund,/ Silabisire calmă de spații vegetale/ Mari pogorâri de aștri și fumuri lungi ascund/ Petrecerea, sub larmă, a ciclurilor tale." Poetul vorbește egal și monoton despre harta țării, despre apele Dunării, despre naștere și iubire, despre istorie: "Mă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
presupunerile ei după știința semnelor și după experiența sa morală, intuitivă acționand în funcție de acestea. Primele semne răuprevestitoare sunt visele: unul care a "împuns-o în inimă", i-1 arată "pe Nechifor Lipan călare cu spatele întors cătră ea, trecând spre asfințit o revărsare de ape", iar altă dată 1-a visat rău, "trecând călare o apă neagră... era cu fața încolo". Alt semn este glasul lui Lipan venit din memoria ei afectivă (procedeu artistic), dar "nu putea să-i vadă chipul
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
roman postbelic își duce iubita, o prințesă rusă emigrantă, de la cea dintîi plimbare, în Cișmigiu ca să-i arate „cuștile cu lebede, și toți plopii, teii, sălciile și platanii”9). Pentru contemplativul Bacovia, decorul din „Amurg antic” e reconfortant: în lumina asfințitului, elementele lui componente emană o grandoare a decadenței, subliniată prin culorile „De sineală, de aur, de sînge”. în timp ce alți poeți, privind un havuz, văd doar zbuciumul apei, șuvița retezată și întoarsă în locul de unde a țîșnit, autorul Plumbului e impresionat de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
spus-o - decît în arhive. Ca băcăuan prin adopție, de-a lungul a peste patru decenii, abia de două ori am avut senzația clară că mă aflu în interiorul spațiului bacovian: într-un septembrie, la capătul străzii Trotuș, cînd, privind spre asfințit, mi s-a părut că m-am rătăcit într-un pustiu vegetal, încremenit și fără orizont, iar a doua oară, într-o iarnă, în parc, după o furtună de zăpadă, cînd copacii erau ca-n „Decor”, albi și negri, și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ochi de poet. Plăcerea de a admira frumosul din natură i-a rămas statornică pentru toată viața. În această privință, Slavici, trăind cu el împreună, l-a observat, la Viena și la București: "Luna ivită pe cîmpul senin al cerului, asfințitul soarelui, farmecele zorilor de zi, liniștea sărbă torească a nopții de vară, viscolirea zilelor de iarnă, furtuna ori vederile ce se desfășoară în fața celui urcat în luminoasa culme de munte, acestea îl făceau să-și îndrepteze în afară luarea aminte
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
februarie 1886232. Pentru a preciza iubitei moarte cînd să se ridice "din noaptea veșnicei uitări" și unde anume să se întîlnească cu ea, poetul a scris, tot atunci, poezia, care a rămas între postume, cu titlul Să fie sara-n asfințit: "Să fie sara-n asfințit Și noaptea să înceapă; Răsae luna liniștit Și tremurînd în apă Și să împrăștie scîntei Cărărilor din crînguri În ploaia florilor de tei Să stăm în umbră singuri. Și capul meu de grije plin De
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
iubitei moarte cînd să se ridice "din noaptea veșnicei uitări" și unde anume să se întîlnească cu ea, poetul a scris, tot atunci, poezia, care a rămas între postume, cu titlul Să fie sara-n asfințit: "Să fie sara-n asfințit Și noaptea să înceapă; Răsae luna liniștit Și tremurînd în apă Și să împrăștie scîntei Cărărilor din crînguri În ploaia florilor de tei Să stăm în umbră singuri. Și capul meu de grije plin De brațul tău se culce, Sub
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
reci Simțirile străbate-mi; Revarsă liniște de veci Pe noaptea mea de patimi Și deasupra mea rămîi, Durerile de-mi curmă Și fii iubirea mea de-ntîi Și visul meu din urmă."233 Așadar, ne aflăm tot la Ipotești, sara în asfințit, cu răsărit de lună, pe malul lacului și sub ploaia florilor de tei, ca și-n alte poezii legate de adolescența și de prima lui iubire, pe care o vrea să fie și visul său din urmă. Am reprodus poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mai lesne că strofele: 1, 2, 3, 5 și 6, cu mici modificări, au trecut definitiv în Luceafărul. Iată, de exemplu, cum Hyperion, din cer, vede pe Cătălin și pe fata de Împărat în grădina palatului: "Căci este sara-n asfințit Și noaptea o să-nceapă Răsare luna liniștit Și tremură din apă Și umple cu-ale ei scîntei Cărările din crînguri, Sub șirul lung de mîndri tei, Ședeau doi tineri singuri... Miroase florile-argintii Și cad o dulce ploaie, Pe creștetele-a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
limpezi" la porțile cetății (Răsuflarea femeii), pescarul ce "ridică spre păsările apei păgânul năvod/ învins de speranță se întoarce și se roagă,/ mai sărac decât străbunii săi,/ mai sărac decât umbra din zare,/ bătrân și cu mâinile goale,/ proiectat în asfințitul de soare,/ lumină de purpură caldă" (Păgânul năvod), orbul care "clatină-n mână/ toiagul de ceară topită" pentru a întârzia dansul fatal al Viperei cârne, în sfârșit, Cel Dintâi, "așezat anume la porți", care "se-ntrupează,/ plutește-n văzduh, se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Simt coborând în mine o oboseală plăcută/ picioarele mi se fac ca de plumb,/ pleoapele așijderea"; "când sunt un hopa-mitică bătrân/ când o păpușă melancolică,/ cu toga mototolită și săbiuța de lemn scoasă din teacă" Larissa; a se vedea și Asfințit, Zile, Cameră tapetată cu pași, Portret al artistului la bătrânețe). Privite, acum, prin lentila aburită a acestei oboseli care își asociază, firesc, lentoarea mișcărilor, apatia, plictisul, iar la un alt nivel, chiar și reducția motorului po(i)etic, spațiile daniloviene
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
însumi/ în Marele Întuneric,/ unde Răsăritul și Apusul erau doi frați siamezi/ Un fel de soare negru mă locuia/ Un fel de pasăre augustă a neantului (...)// Într-o arenă fără gladiatori/ într-un câmp cu flori sălbatice,/ străpuns de lăncile asfințitului// Astfel mă amintesc:/ incongruent, bălăcindu-mă în congruențe,/ nufăr al muțeniei,/ custode al scrierilor apocrife,/ hidalgo al speranței". Biologicul, organicul pur este scena acelorași lupte; ca într-o arenă internă, spațiu de dezvoltare și interacțiune surdă a funcțiilor fiziologice, organele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de la cel mai ilustru dintre rivalii lui Eugène Sue, de la AlexAndré Dumas. Primele pagini din Joseph Balsamo ne poartă departe de zilele cenușii, de misterele Parisului din vremea lui Ludovic Filip. În Germania, în 1770, sub lumina tristă a unui asfințit de primăvară, în mijlocul acelor masive forestiere întunecate de pe malul stîng al Rinului, un călător misterios este introdus în imensa sală subterană a unui castel părăsit. Acolo erau adunați zeci de oameni mascați, în fața lor călătorul acceptă să se supună unor
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
din urmă iese Vasile al Moașii, om dur, simbol al violenței politice care pătrunde în viața tradițională a satului. Satul autentic, satul adunărilor liniștite și al dialogurilor socratice, pe scurt - civilizația moromețiană nu mai poate supraviețui. Simbolul acestei civilizații în asfințit, Ilie Moromete, are, după un moment de revitalizare (dragostea pentru Fica), o agonie lentă, lipsită de măreție. Fără cai, el este purtat în roabă de nepotul Sande și, după un timp, moare spunând doctorului: „Domnule, eu totdeauna am dus o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
schimbate, senzațiile necunoscute, ai fost smuls din viața obișnuită. Și cînd umbra a acoperit această vale cu apă curgătoare, cînd ochiul nu mai distinge nici lucrurile unele de altele, nici depărtările; cînd vîntul de seară a ridicat valurile, atunci, pe la asfințit, capătul lacului stă singur luminat de-o palidă licăreală; dar tot ceea ce munții înconjură nu-i decît un hău de nedeslușit; și în sînul beznelor și al tăcerii auzi, de la o mie de picioare mai jos, frămîntarea acelor valuri într-
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
duel. Știind că fiecare din aceste descrieri de peisaj este asociată unuia din aceste episoade, precizați pe ce indicii vă bazați pentru a opera punerea în relație: tema descrierii, situarea temporală (momentul zilei, anotimpul), conținutul expresiv al asimilărilor metaforice. Văpaia asfințitului se potolea cu încetul, iar munții deveneau negri pe cerul roșu, întunecat. O umbră, un început de noapte cu licăriri de jăratic în spuză, pătrundea în odaie, colorînd mobilele, pereții, ungherele cu tonuri de cerneală și purpură. Oglinda căminului, răsfrîngînd
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
contracții și dilatări regulate cu o perioadă de 4 zile. Venus este cea mai apropiată planetă de Pământ. Ea stralucește puternic pe cer, fiind numit în popor Luceafarul de seară și de dimineață. Se poate vedea circa 3 ore după asfințit sau înaintea răsăritului. Venus are aproape dimensiunile Pământului cu un diametru de 12100 km. Se învarte în jurul Soarelui la o distanță de circa 110 milioane de Km. Rotația în jurul propriei sale axe este foarte lentă, dureaza 243 de zile și
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
PROBA TEORETICĂ Ursul. Pentru un observator de la Polul Nord, asfintițul are loc o dată pe an, în apropiere de echinocțiul de toamnă. Pentru observatorul de la Polul Nord unghiul dintre ecliptică și orizont este egal cu e = 23,5 0 . Cât despre prelungirea observării asfințitului, ursul poate folosi efectul depresiei orizontului fizic, dacă se ridică pe picioarele de pe spate. PROBA PRACTICĂ 7.1. Găsește intervalul de valori pentru Z m în care este posibil să folosești formula (1) cu o precizie de 1‘’ 7.2
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
câtuși de puțin să însemne anatemizarea și anularea unei practici care odinioară de exemplu, în Evul Mediu era ridicată la rangul de știință. În mediul rural românesc actual persoanele în vârstă încă mai calculează timpul lucrărilor agricole după astre. Unora asfințitul le mai spune și azi dacă va fi vreme bună sau rea a doua zi. La fel se poate vorbi și despre nopțile cu lună. Despre reprezentările cerului și stelelor în credințele țăranului român există o literatură bogată. Folosind un
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
în cosmos fiind obsesia cu care citește literaturile lumii. Epos și logos. 25 de studii și interpretări (1981) tratează despre Comparațiile Iliadei, Marea homerică, Zeița și eroul (relația dintre Atena și Ulise), Elena, Casandra, Xenofon din Efes, Cununa palatină, Între asfințit și eternitate: Despărțirea de sine a Eladei, Platon, Lucian din Samosata, Ovidiu, Emilio Cecchi, Virginia Woolf ș.a. Cea mai realizată lucrare de exegeză este Catedrala de lumini. Homer, Dante, Shakespeare (1997). C. pornește de la un aplicat studiu asupra lui Ahile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
ales implicit, și asupra poeziei, așa încât cartea definește lumea și arta argheziană în ansamblul lor. SCRIERI: Creație și viață, București, 1978; Vârstele lui Proteu, București, 1984; Vedere dinspre Eyub, București, 1986; Barocul în proza lui Arghezi, București, 1988; Gânduri în asfințit, București, 1999. Ediții: Traian Chelariu, Teatru, pref. edit., București, 1976; G. M. Cantacuzino, Izvoare și popasuri, introd. edit., București, 1977; N. Iorga, Istoria românilor prin călători, introd. edit., București, 1981; Mihail Fărcășanu, Frunzele nu mai sunt aceleași, introd. edit., București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285373_a_286702]
-
București, [1940]; ed. pref. Aurel Martin, București, 1969; Cloșca cu pui, București, [1941]; Acasă, București, [1947]; ed. pref. George Gibescu, București, 1972; Ursitul, București, 1970; Căminul, București, 1971; Poveste cu „ocei”, cu ilustrații de Marcela Cordescu, București, 1975; Șoapte întru asfințit, București, 1981. Traduceri: Feodor Knorre, Mama, București, 1952 (în colaborare cu Ioana Irimescu); S.P. Podiacev, Scrisoarea, București, 1952 (în colaborare cu Irina Andreescu), Nuvele și povestiri, I-II, București, 1957 (în colaborare cu Sergiu Dan și Irina Andreescu); A. S. Serafimovici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
Ilisei, 80 de toamne, CRC, 1977, 42; Grigore Ilisei, Fericita durere, CRC, 1979, 7; Grigore Ilisei, Vraja evocării, CRC, 1980, 11; Sânziana Pop, „Un prieten pentru eternitate”. De vorbă cu Ștefana Velisar Teodoreanu, LCF, 1980, 44; Ileana Berlogea, „Șoapte întru asfințit”, RL, 1981, 4; Zaharia Sângeorzan, „Șoapte întru asfințit”, CRC, 1981, 50; Ileana Berlogea, Ștefana Velisar Teodoreanu la 85 de ani, CNT, 1982, 43; Profira Sadoveanu, Ștefana Velisar Teodoreanu - 85 de ani, RL, 1982, 43; Fănuș Băileșteanu, Șoapte pentru șoapte, ST
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]