2,138 matches
-
Anselm din Laon , o autoritate a vremii. După un timp Abélard rămâne dezamăgit de nepotrivirea între faima și calitățile reale ale lui Anselm („dacă veneai la el mânat de îndoială asupra vreunui subiect, plecai și mai nelămurit” - constată Abélard în autobiografia sa, insistând malițios, poate și cu un anumit tâlc, că nu era în stare nici să aprindă o candelă: „reușea să umple casa de fum fără să obțină nici o iluminare”). Pentru a-l înfrunta, Abélard începe să scrie niște glose
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
de acolo se arată recalcitranți, încercând chiar să-l otrăvească și să-l stranguleze . Pleacă din nou la Paracletus, unde o întâlnește pe Heloise. Stau un timp împreună, lucru scandalos, Abélard trebuind din nou să plece. Începe să-și scrie autobiografia, Historia calamitatum. Peste câțiva ani începe o altă polemică majoră, dusă până la conflict, cu Bernard de Clairvaux. Acesta îl acuză pe Abélard, la Conciliul de la Sens, în 1141, de erezie. Motivele acestei acuzații sunt mai multe, cel mai important, se
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
și Heloise, trupul său fiind așezat alături de cel al lui Abélard. Opera sa poate fi împărțită în trei mari categorii: poezii și scrisori, texte logice, respectiv texte teologice. În plus, el a mai scris Historia calamitatum („Istoria nenorocirilor mele”), o autobiografie. Scrierile logice includ: "Introductiones parvulorum" (1114), constând în glose despre Porfir, Aristotel, Boethius; "Logica "ingredientibus"" sau Glosele de la Milano (1120), constând în comentarii la Aristotel și Porfir; "Logica "nostrorum petitioni"" sau Glosele de la Lunel (1124), un comentariu foarte amplu al
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
sandalele mele”. Printre cele mai vechi imagini ale perioadei dinastice sunt picturile purtătorului-de-sandale al faraonului, și pentru oficialul Weni al dinastiei a șasea. Acest post era se pare o treaptă importantă într-o carieră splendidă, menționată de doua ori in autobiografia sa. ""Sandalele erau foarte strâns și frumos împletite din papură, și de obicei cu tălpi din piele. Un mic mănunchi de papură era răsucit în jur cu o legătură din papură, care la fiecare tură pătrundea prin marginea mănunchiului precedent
Vestimentația Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302843_a_304172]
-
Marx a primit numele de "Groucho", datorită dispoziției sale mereu schimbătoare. Unii biografi au crezut că acest nume vine de la o "grouch bag" pe care acesta o purta în tinerețe. Totuși, Groucho a negat acest lucru în capitolul 6 al autobiografiei sale, "Groucho și cu mine": Arthur a fost poreclit "Harpo", pentru că avea obiceiul de a cânta la harpă, iar Leonard a primit numele de "Chico" (pronunțat „Chick-o”), din cauza afinității sale pentru femei („chicks”, puicuțe). În autobiografia sa, "Harpo vorbește!" , Harpo
Frații Marx () [Corola-website/Science/303395_a_304724]
-
în capitolul 6 al autobiografiei sale, "Groucho și cu mine": Arthur a fost poreclit "Harpo", pentru că avea obiceiul de a cânta la harpă, iar Leonard a primit numele de "Chico" (pronunțat „Chick-o”), din cauza afinității sale pentru femei („chicks”, puicuțe). În autobiografia sa, "Harpo vorbește!" , Harpo precizează că Milton a devenit "Gummo" deoarece "„he crept about the theater like a gumshoe detective”", iar Herbert s-a numit Zeppo pentru abilitățile sale atletice și pentru că putea să facă tracțiuni la bară precum Zippo
Frații Marx () [Corola-website/Science/303395_a_304724]
-
de radio Nova FM Lugoj, tipografiile Fed Print din București și Lugoj. În plus, familia Drăgan deține și bunuri imobiliare valoroase. De asemenea, a publicat și trei volume în domeniul cercetărilor de marketing și anume: A mai publicat și două autobiografii: Apărută într-o prima ediție în 1986 și a II-a ediție în 1990 și reeditată în 1991 la Fundatia Europeană Drăgan.
Iosif Constantin Drăgan () [Corola-website/Science/303408_a_304737]
-
doliu, fără ca cineva din jurul ei să fi murit recent. Julien va descoperi ulterior că ea purta doliu după un strămoș mort în secolul al XVI-lea... Opera lui Stendhal este profund inspirată din propria sa viață, romanele lui constituind o autobiografie ideală a scriitorului. Julien Sorel, Lucien Leuwen, Fabrice del Dongo sunt cei care Stendhal ar fi visat să fie. Există trei tipuri de opere autobiografice la Stendhal: pe de o parte, Stendhal a scris timp de ani și ani un
Stendhal () [Corola-website/Science/302439_a_303768]
-
de alta, marile opere autobiografice intitulate "Viața lui Henri Brulard" și "Amintirile unui egoist". Acestea urmăresc aceeași idee ca "Jurnalul", dar și ideea "Confesiunilor" lui Rousseau, aceea a autocunoașterii, dar se deosebesc de "Jurnal" fiind scrise a posteriori. În sfârșit, autobiografia ia o formă originală la Stendhal: îi plăcea să scrie pe marginea cărților, (sau chiar a romanelor sale, dar de manieră criptică) sau pe obiecte de îmbrăcăminte (de exemplu pe o curea în "Viața lui Henri Brulard"). Opera autobiografică la
Stendhal () [Corola-website/Science/302439_a_303768]
-
de exemplu pe o curea în "Viața lui Henri Brulard"). Opera autobiografică la Stendhal nu se deosebește atât de scopul urmărit (Rousseau urmărind aceeași idee) decât prin importanța pe care o dobândește, exprimându-se la fel de bine prin romane ca prin autobiografii propriu-zise, și chiar critica de artă la Stendhal ia forma unei autobiografii.
Stendhal () [Corola-website/Science/302439_a_303768]
-
la Stendhal nu se deosebește atât de scopul urmărit (Rousseau urmărind aceeași idee) decât prin importanța pe care o dobândește, exprimându-se la fel de bine prin romane ca prin autobiografii propriu-zise, și chiar critica de artă la Stendhal ia forma unei autobiografii.
Stendhal () [Corola-website/Science/302439_a_303768]
-
sub numele de Pius al-II-lea, care a participat ca secretar al episcopului de Siena la conciliul de la Basel. Fiind un adept al luptei anti-otomane, opera sa istorică are un caracter memorialistic. A scris mai multe lucrări, printre care: "Comentarii" - o autobiografie în 13 cărți, precum și o mică istorie a Boemiei și împăratului Frederic al-III-lea; o istorie a conciliului de la Basel și o istorie a Europei. Niccolò Machiavelli (1469 -1527 ), un diplomat, funcționar public, filozof, om politic și scriitor italian, a scris
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
de ficțiune. Astfel, eseul său despre roman, "The Art of Fiction", este una dintre acele strălucite scrieri care indică puterea sa critică de analiză. Fiind un scriitor extraordinar de productiv, James a scris și publicat cărți semnificative de călătorie, biografii, autobiografii, cărți de ficțiune și de critică de artă, alături de romanele, nuvelele și eseurile sale de critică literară.
Henry James () [Corola-website/Science/298970_a_300299]
-
din New York, cu Thomas Schippers. Întotdeauna el a cântat cu o brățară din piele, pentru a-i sprijini ligamentele din încheietura mâinii sale, deoarece a prezentat dureri după ce a fost torturat în închisoare. În ""Cannons and Flowers"" (Tunuri și Flori) - autobiografia sa, Cziffra relatează povestea lui de viață până în 1977, anul în care a înființat "Fundația Cziffra", amplasată în Frambourg. Fiul lui Cziffra, György Cziffra Jr., a fost un dirijor profesionist și a participat la mai multe concerte și înregistrări cu
György Cziffra () [Corola-website/Science/304481_a_305810]
-
au fost excepționale. Dacă ș-ar fi dorit, ar fi putut deveni pictor. Dar încă din 1911, el se întoarce de data aceasta definitiv, la vechea lui pasiune, poezia. Tot în 1911 îl cunoaște pe David Burliuk pe care în autobiografia sa IA SAM (Eu însumi) îl numește “adevăratul meu profesor”. In 1912 debutează în almanahul O palmă gustului public cu poeziile Noci (Noaptea) și Utro (Dimineața), semnând totodată și manifestul colectiv al noii mișcări futuriste (întreaga creație maiakovskiană va purta
Vladimir Maiakovski () [Corola-website/Science/304503_a_305832]
-
Leigh fiind descrisă de către tabloidul britanic "The Times" astfel: "„frumoasă, la modă și cu prezență de spirit, ea este doamnă în fiecare situație”". În 1960, ea și Olivier au divorțat, iar Olivier s-a căsătorit cu actrița Joan Plowright. În autobiografia sa, el comenta anii de probleme pe care i-a avut din pricina bolii lui Leigh, scriind că, "„în ciuda firii sale monstroase, depresiv maniace, ea și-a păstrat calmul și o atitudine distantă, care nu dezvăluia starea ei mentală proastă, dar
Vivien Leigh () [Corola-website/Science/304475_a_305804]
-
întinsă pe podea. Încercase să meargă la baie, dar din moment ce plămânii ei se umpluseră cu lichid s-a prăbușit fără putere. Merivale l-a contactat pe Olivier, care era tratat pentru cancer de prostată într-un spital din apropiere. În autobiografia sa, Olivier descria „teama sa amarnică” când a plecat imediat spre locuința lui Leigh, pentru a o găsi pe Leigh întinsă pe pat. Olivier „a stat și s-a rugat pentru iertarea tuturor răutăților care interveniseră înte ei”, înainte de a
Vivien Leigh () [Corola-website/Science/304475_a_305804]
-
demonstrat de asemenea că Spielberg s-a inspirat din scenariul lui Ray. La elaborarea lui "E.T." Spielberg a fost influențat de divorțul părinților din timpul copilăriei sale. Gary Arnold de la "The Washington Post" a numit acest film „în esență o autobiografie spirituală, un portret al producătorului de film ca un copil obișnuit din suburbii, deosebit prin imaginația sa înflăcărată și mistică.” Se fac mai multe referiri la copilăria lui Spielberg: Elliott se preface că este bolnav ținându-și termometrul lipit de
E.T. Extraterestrul () [Corola-website/Science/304486_a_305815]
-
rol principal. Diaghilev a murit la doar câteva luni după aceea. În 1929 Prokofiev a compus Divertimento, Op. 43 și a revizuit Sinfonietta, Op. 5/48, o lucrare începută pe vremea când era student la Conservator. Prokofiev a scris în autobiografia sa că nu înțelegea de ce Sinfonietta era atât de rar interptetată, deși Simfonia "Clasica" era interpretată peste tot. Mai târziu în acel an și-a accidentat ușor mâinile în urma unui accident de mașină, care l-a împiedicat să interpreteze la
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
poarte pe stradă, în restaurante, trenuri, hoteluri etc. NKVD-ul i-a întocmit acte false, pe numele de "Vasile Ștefănescu" și l-a trimis în misiune în România, pentru a strânge informații privind mișcările de trupe sau situația economică. Într--o autobiografie din 1944, Nicolschi declara: "„În luna mai 1941 am plecat cu o misiune în România. Când am fost prins, ca să--mi pot ascunde trecutul și misiunea, mi--am schimbat numele în Nicolschi Alexandru Sergheevici, originar din Tiraspol. Sub acest nume am
Alexandru Nicolschi () [Corola-website/Science/304574_a_305903]
-
Biblioteca Ioan Petru Culianu, care va conține toate scrierile ilustrului om de știință român, "Ideea europeană", "A treia Europă", "Studii media" sau "Studii de gen", dar și "Chic", prima colecție de "chicklit" din România sau "Ego. Grafii", colecție care găzduiește autobiografii românești sau străine. Cele mai căutate domenii sînt "Literatură", "Psihologie", "Pedagogie", "Limbi străine" sau "Informatică și Calculatoare". Campanii precum „Votează literatura tînără”, premiul anual pentru debut „Ioan Petru Culianu” sau relansarea editurii "Cartea Românească" au propulsat editura în topul instituțiilor
Editura Polirom () [Corola-website/Science/303593_a_304922]
-
cu suma maximă permisă (salariul pe două săptămâni - 50 000 lire sterline pe vremea aceea) și l-a lăsat în afara lotului pentru meciul crucial cu rivalii de la Leeds United. Mai târziu l-a criticat pe Beckham pentru acest incident în autobiografia sa, spunând că “n-a fost corect față de coechipierii săi”. David a avut un sezon bun la Manchester United, care a câștigat campionatul la o diferență mare de puncte față de urmăritoarele sale. Punctul culminant al abuzului suporterilor englezi a fost
David Beckham () [Corola-website/Science/304167_a_305496]
-
Heinrich Himmler. Comandanții complexului au fost SS-Obersturmbannführer Rudolf Höß (sau Hoess) până în vara anului 1943, iar după aceea Arthur Liebehenschel și Richard Baer. Höß a oferit o descriere detaliată a activităților din lagăr în timpul interogărilor sale de după război și în autobiografia sa. El a fost spânzurat în 1947 în fața intrării crematoriului de la Auschwitz I. Auschwitz-Birkenau a fost un lagăr de concentrare nazist din Polonia, care în timpul celui de -al Doilea Război Mondial a avut un rol de distrugere în rândul populației
Lagărul de concentrare Auschwitz () [Corola-website/Science/304173_a_305502]
-
care l-au schițat preoții Mălăieni. Între 1864 și 1871 este preot în Leșu Ioan Chita. Era fiul preotului Ioan Chita din Mintiu, la rândul său fiu al preotului Ilie Chita din Prislop. De la Ioan Chita, tatăl, a rămas o autobiografie în care există câteva referiri la fiul său, preot în Leșu. Preotul Ioan Chita din Leșu s-a născut în anul 1833. A studiat la școala bistrițeană a minoriților, apoi la gimnaziul din Cluj și la Blaj, “unde absolvând cursul
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
secretara sa Florence Dugdale, care era cu 40 de ani mai tânără și pe care a cunoscut-o în 1905, Hardy a rămas preocupat de decesul subit al Emmei, încercând să-și învingă remușcarea compunând poezii. Scriitorul Robert Graves, în autobiografia sa "Goodbye to All That", își amintește de întâlnirea cu Hardy la Dorset la începutul anilor 1920. Hardy a fost o gazdă primitoare pentru Graves și proaspăta lui soție, și l-a încurajat pe tânărul autor în domeniul scrisului. Viața
Thomas Hardy () [Corola-website/Science/304257_a_305586]