2,148 matches
-
mă Încurajase să scriu romanul. Dar dacă, În cartea Un tip oarecare, pusesem mai mult din mine Însumi În personajul analistului decît În acela al naratorului? Nimeni nu se gîndise la aspectul ăsta, deoarece toată lumea ținea morțiș să fie o autobiografie. O conversație cu tata Îmi lipsea tot mai serios. Dacă altcineva decît mine ar fi publicat Un tip oarecare, aș fi putut să-i spun: „Ai văzut articolul lui cutare despre romanul ăla? Confundă viața amărîtului de autor cu aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
teama și prudența noastră... Astfel se așază tăcerea la antipodul vieții. De câte ori îmi vine-n minte cuvîntul: rătăcire, de atâtea ori am revelația omului. Și tot de atâtea ori, parcă au ațipit munții pe fruntea mea... Suso ne spune, în autobiografia sa, că și-a gravat numele lui Isus, cu un stil metalic, în dreptul inimii. Sângele n-a curs în zadar, căci după o vreme descoperă o lumină în acele litere, pe care le acoperă ca să nu le zărească nimeni. - Ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vecinătatea ei. Iată de ce, pentru omul separat de imediat prin infinit, speranțe nu mai pot renaște decât la marginea prăpastiei. De și-ar așeza Dumnezeu fruntea pe umărul meu ce bine ne-ar sta nouă așa, singuri și nemângâiați... O autobiografie trebuie să se adreseze lui Dumnezeu, și nu oamenilor. Natura însăși îți dă un certificat de deces când te povestești muritorilor. Nefericirea de a nu fi destul de nefericit... Să nu mai poți trăi decât deasupra sau sub spirit, în extaz
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
așteaptă să-i dezlegăm de fericire... Cele două tipuri de filozofi: cei ce gândesc asupra ideilor și cei ce gândesc asupra lor înșiși. Deosebirea dintre silogism și nefericire... Pentru un filozof obiectiv, numai ideile au biografie; pentru unul subiectiv, numai autobiografia are idei. Ești predestinat să trăiești în preajma categoriilor sau în preajma ta. În felul ultim, filozofia este meditația poetică a nefericirii. Oricâte pretenții am avea, în fond nu putem cere vieții mai mult de permisiunea singurătății. Îi oferim astfel prilejul de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Nu vorbesc numai de Rusia bolșevică, ci și de Rusia în genere, ca fenomen uman și ca destin istoric. Există un adevărat "complex rusesc", de a cărui eliberare se va îngriji viitorul, căci până acum a constituit un capitol din autobiografia fiecărui individ al ultimelor decenii. Mesianismul se naște dintr-o forță lăuntrică a unui popor; dar, în dezvoltarea lui, el nu întărește mai puțin forțele acelui popor, așa încît exercită o acțiune vitalizantă; un tonic născut în organism, pentru trebuințele
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ochilor”, la ,,Hard rock”, ,,Vivaldi”, ,,Belstemul de duminică”, ,,Rămurosul plisc de cuc” etc., sau la premonitoria ,, Când vom pleca?”; o fac totuși pentru ,,Suflet de primăvară”, poezie admirabila care mi-a oferit prilejul de a-l cunoaște mai bine, prin autobiografie, pe Malin. Dragă Sandu, nu fac nici o analiză; mi-ar fi plăcut eventual s-o facem Împreună, bucurându-ne de mai mari lărgimi. Tu le cunoști valoarea prea bine că eu să mai pot relevă lucruri noi, iar eu nu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
celui care a trecut prin multe, dar care nu răspunde la rău prin rău. Marjane Satrapi, ale cărei celebre cărți de benzi desenate cu același titlu au stat la baza acestui lungmetraj, a găsit tonul cel mai potrivit pentru o autobiografie aflată la ani-lumină de patetism, „răutăcisme“ și remușcări. Copilăria, adolescența și tinerețea acestei iraniene confruntate cu intoleranța de acasă și pe urmă cu cea din exil sunt ușor de suprapus peste ce-a trăit fiecare spectator la viața lui. Desenele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
document primar creat prin colaborarea cercetătorului și a respondentului, ci și un instrument secundar de studiu pentru alți cercetători care folosesc povestirea pentru informații narative sau date specifice. Povestirea vieții, așa cum este descrisă aici, ia de obicei forma unei scurte autobiografii, cu o persoană care o ghidează pe cealaltă pe parcursul relatării propriei povești cu cuvintele sale, deși în unele cazuri poate deveni o autobiografie asistată standard. Cei mai mulți cercetători ar trebui să fie capabili să identifice în acest tip de documente un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
informații narative sau date specifice. Povestirea vieții, așa cum este descrisă aici, ia de obicei forma unei scurte autobiografii, cu o persoană care o ghidează pe cealaltă pe parcursul relatării propriei povești cu cuvintele sale, deși în unele cazuri poate deveni o autobiografie asistată standard. Cei mai mulți cercetători ar trebui să fie capabili să identifice în acest tip de documente un anumit număr de informații, indiferent de aria de cercetare și de subiectele pe care le studiază. Narațiunile la persoana întâi au, față de alte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
relațiile sociale, apartenența la grup și interacțiunile din cadrul acestuia (Bertaux, 1981; Linde, 1993). În educație, povestirea vieții a fost folosită ca o nouă manieră de cunoaștere și învățare (Witherell, Noddings, 1991). Cercetătorii din domeniul literar și profesorii de engleză folosesc autobiografiile în timpul orelor și în propriile studii ca texte prin intermediul cărora să analizeze probleme legate de design, stil, conținut, teme literare și adevăruri personale (Olney, 1980). Istoricii descoperă, prin folosirea istoriei orale, că povestirile vieții reprezintă o sursă importantă pentru descifrarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
poveștilor pe care le spunem despre ele și că povestirile reprezintă modul nostru propriu de a organiza, a interpreta și a da semnificație experiențelor proprii, menținând continuitatea între acestea. De asemenea, gerontologul James Birren (Birren, Birren, 1995) folosește de mult autobiografia ghidată (o variație a formei povestirii vieții: narațiunea autobiografică scrisă de cel care a experimentat-o) ca material pentru cercetări din domeniul psihologiei și științelor sociale. El a descoperit că aceste autobiografii îi pot furniza cercetătorului numeroase informații despre modul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
James Birren (Birren, Birren, 1995) folosește de mult autobiografia ghidată (o variație a formei povestirii vieții: narațiunea autobiografică scrisă de cel care a experimentat-o) ca material pentru cercetări din domeniul psihologiei și științelor sociale. El a descoperit că aceste autobiografii îi pot furniza cercetătorului numeroase informații despre modul cum au fost trăite viețile, cum au fost interpretate evenimentele în diferite etape ale vieții și în diferite epoci istorice și cum folosește cineva strategii de adaptare pentru a reconcilia și a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
-i apoi întrebări empatice specifice, cum ar fi: ce credințe sau viziuni asupra lumii sunt exprimate în povestire? Este planul transcendent explicit? În ce fel comunitatea joacă vreun rol în cadrul acestei vieți trăite profund? În ce fel putem compara această autobiografie spirituală cu viețile liderilor spirituali clasici (Comstock, 1995)? Cercetătorii interesați de întreaga viață sau de anumitge părți ale acesteia vor găsi în astfel de povestiri ceea ce este cel mai valoros pentru o persoană. Ceea ce includ oamenii într-o povestire a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
cum sunt scrierile autobiografice, deoarece indivizii ajung la esența a ceea ce sunt ei înșiși, expunând ceea ce este cel mai important pentru ei. Prin povestirea vieții aceștia își transmit adevărurile lor personale. O experiență similară cu povestirea vieții sau scrierea propriei autobiografii, este intervievarea cuiva care-și relatează viața. A asista pe cineva în efortul personal sacru al relatării propriei vieții poate fi una dintre cele mai plăcute și mai pline de satisfacții experiențe interpersonale în care am putea fi implicați și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
toți să fim ascultați cu fascinație și amuzament. A ajuta oamenii să-și spună povestea vieții prin intermediul interviului și al înregistrării pe casetă poate fi o cale mai directă sau o manieră convenabilă de a obține același rezultat ca și autobiografia, dacă indivizii nu sunt obișnuiți cu scrisul sau au o inhibiție față de scriere. Transcrierea interviului poate fi folosită ca o schiță inițială de cineva care intenționează să meargă înapoi pe firul acesteia și să mai elimine, să adauge ori să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
cam tot ce putem gestiona în intervalul restrictiv al unui curs. În orice caz, unele interviuri de tip povestirea vieții se extind până la câteva zeci de ore. Această durată a interviului sfârșeste prin a-l transforma mai degrabă într-o autobiografie extinsă asistată. Am făcut un astfel de interviu foarte lung în scopul realizării autobiografiei unui toboșar african, Babatunde Olatunji. Interviurile s-au desfășurat de-a lungul unei perioade de trei ani, în funcție de cum am reușit să ne potrivim programele, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
unele interviuri de tip povestirea vieții se extind până la câteva zeci de ore. Această durată a interviului sfârșeste prin a-l transforma mai degrabă într-o autobiografie extinsă asistată. Am făcut un astfel de interviu foarte lung în scopul realizării autobiografiei unui toboșar african, Babatunde Olatunji. Interviurile s-au desfășurat de-a lungul unei perioade de trei ani, în funcție de cum am reușit să ne potrivim programele, să acordăm timp pentru transcriere și revizuirea fiecărei secțiuni sau a fiecărui capitol au fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
fiecărei secțiuni sau a fiecărui capitol au fost acceptate. Această durată se aproprie mai mult de cerințele unor studii extinse bazate pe istoria vieții (Bertaux, 1981; Klockers, 1974). Pentru o povestire a vieții extinsă, apropiată ca profunzime și trăire de autobiografie, o astfel de serie de interviuri este recomandată. Când timpul nu este un factor esențial, pot ajunge două sau mai multe ședințe de intervievare de trei-cinci ore. Potențialele beneficii ale împărtășirii povestirii vieții Unele persoane sunt dispuse să-și relateze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
veți dori să aprofundați. Spre exemplu, dacă sunteți interesat de rolul persoanei în istoria locală, puteți dezvolta această temă focalizându-vă pe ceea ce s-a întâmplat în lumea sau comunitatea sa. Dacă veți dori să asistați pe cineva în relatarea autobiografiei sale spirituale, puteți dezvolta această arie tematică acordând atenție gândurilor, sentimentelor și semnificațiilor vieții sale. Abordarea generală sugerată aici presupune o trecere în revistă a întrebărilor pentru a vă familiariza, mai întâi cu ele; apoi, gândiți-vă la persoana aleasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
The Gift of Stories: Practical an Spiritual Applications of Autobiography, Life Stories an Personal Mythmaking (1995) și coautor al volumului The Teenage World: Adolescent Self-Image in ten Countries (1988). Este autor al multor articole, având ca principală arie de interes autobiografia și povestea vieții. Cu ajutorul studenților săi, a realizat o arhivă cu peste 300 de povești ale vieții la Center for the Study of Lives din cadrul Universității din Southern Maine. Denumit adesea și „călătoria eroului”, monomitul se referă la călătoriile sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
să-mi fac prieteni, asta-i tot. Nu vreau să găsesc cu tot dinadinsul dezamăgirea. — Ia uite la el! „Nimănui nu-i place singurătatea. Nu vreau să fiu dezamăgit!“ se maimuțări ea. Cred că sunt idei tocmai bune pentru o autobiografie. — Mulțumesc, am răspuns, sec. — Îți place culoarea verde? — De ce mă întrebi? — Pentru că porți un tricou verde. — Nu în mod special. Mă îmbrac cu orice. — „Nu în mod special. Mă îmbrac cu orice, „repetă ea din vârful limbii. Zău că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și venită dinspre viitorul cititor. Pentru el, pentru cititor, se pun întrebări și se dau răspunsuri. Dialogul cu lumea începe de când ne naștem. Dialogul înseamnă fuga de izolare. Avea dreptate Mircea Iorgulescu când, în 1987, afirma: "Toată lumea scrie memorii, confesiuni, autobiografii, poartă convorbiri sau dă interviuri; și toată lumea citește memorii, amintiri, confesiuni, autobiografii, convorbiri, interviuri. Genul memorialistic, dacă i se poate spune așa, este probabil genul dominant al acestui sfârșit de veac". Pornind de la considerentele de mai sus, scriitorii cuprinși în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și se dau răspunsuri. Dialogul cu lumea începe de când ne naștem. Dialogul înseamnă fuga de izolare. Avea dreptate Mircea Iorgulescu când, în 1987, afirma: "Toată lumea scrie memorii, confesiuni, autobiografii, poartă convorbiri sau dă interviuri; și toată lumea citește memorii, amintiri, confesiuni, autobiografii, convorbiri, interviuri. Genul memorialistic, dacă i se poate spune așa, este probabil genul dominant al acestui sfârșit de veac". Pornind de la considerentele de mai sus, scriitorii cuprinși în această carte vor fi cunoscuți nu numai prin limbajul spontan-emotiv folosit, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Omul de teatru, publicistul și prozatorul din Urât mai trăiți, domnilor! construiesc, în fond, un model (existențial și ficțional) de feminitate [...] Electra, Antigona și Gelsomina se adună, toate, într-o "intelectuală antipatică", zice, cochetînd, Carmen Mihalache în finalul schiței de autobiografie din Decupaje, feminitatea care se exprimă în comentariile critice sau în proza din Urât mai trăiți, domnilor! (titlu cam "sectar", nu-i așa?) este, în fond, posesivă, dulce fermecătoare; ca și cartea scrisă cu talent și cu o pasiune contaminantă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
cum să intuiesc eu procesele cerebrale ale unui câine, cum să intru eu Într-o lume poate mai mult olfactivă decât vizuală? Dezorientat, m-am repliat În sinea mea și m-am gândit că nu-mi rămânea altă soluție decât autobiografia. Dar și aici apărea un labirint. Cine sunt eu? Cel de azi - amețitor, cel de ieri - uitat, cel de mâine - imprevizibil? Ce altceva e mai impalpabil ca sufletul? Dacă mă urmăresc, ca să scriu, urmărirea mă modifică; dacă mă las În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]