6,853 matches
-
A. Mutzenbecher). Pe lângă acestea: Credința și simbolul credinței (De fide et symbolo), un rezumat fidel al discursului pe care Augustin, preot hirotonisit de puțină vreme, l-a rostit înaintea episcopilor participanți la conciliul din Cartagina în octombrie 393. Opera este axată pe respingerea tuturor obiecțiilor ereticilor în privința fiecărui nivel al simbolului creștin; un scurt tratat despre Lupta creștinului (De agone Christiano), care constă în lupta cu demonul care trebuie dusă întru respectul credinței și al preceptelor morale. Texte: CSEL 41, 1900
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că predicatorul trebuie să-i povățuiască pe ascultători, să placă acestora și să-i instruiască; însă este și rezultatul unei neîntrerupte activități de propovăduire în sânul comunității. Și, în orice caz, nu e de crezut că aceste predici ar fi axate exclusiv pe probleme de etică practică; chiar dacă într-un stil diferit, aici sunt propuse și explicate și doctrine fundamentale ale filosofiei augustiniene ce sunt apoi discutate cu metode mai științifice în alte opere (de exemplu, în aceea despre Trinitate), cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
A ajuns până la noi o culegere de zece poeme de dimensiuni diferite, unele cu caracter ocazional, cum sunt epitalamurile, suasoriae, versuri în cinstea maestrului Felicianus, sau chiar poeme epice de dimensiuni reduse (cele denumite în literatura păgână epilli), în general axate pe subiecte mitologice: Hylas (Hylas), Răpirea Elenei (De raptu Helenae), Medeia (Medea). Această culegere nu are un titlu de a cărei autenticitate să fim siguri: de obicei, este intitulată Poezii romane (Romulea), dar, în realitate, acest titlu este valabil doar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de „cântările” din: Ieșirea (Moise, înainte de traversarea Mării Roșii), Deuteronom (Moise, înainte de a muri), Plângeri, Daniel (plângerea lui Azaria), Isaia (plângerea lui Iezechia), Avdie, apocrifa „rugăciune a lui Manase”, Iona, Cartea Judecătorilor (cântarea Deborei). Comentariul are scopuri morale și e axat pe exegeza alegorică. Lui Verecundus îi sunt atribuite și Extrasele din Actele conciliului din Calcedon (Excerptiones de gestis Chalcedonensis concilii). b) Opere poetice Isidor din Sevilia amintește printre operele lui Verecundus și „două poeme, din care primul vorbește despre înviere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
quaedam sacrae Scripturae) și în Întrebări privind Vechiul Testament (Quaestiones in Vetus Testamentum). c) Doctrina creștină În sfera dogmaticii și a moralei creștine, partea cea mai semnificativă este reluarea doctrinei augustiniene a harului și a liberului arbitru și a temelor ascetice axate pe convertire și pocăință, derivate din tezele lui Cassian. Doctrinele etice ale lui Isidor sunt adunate în cele trei cărți de Maxime (Sententiarum libri tres) care, potrivit unor studii recente, trebuie plasate în ultimii ani de viață ai scriitorului, adică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și fragmente diverse în coptă, arabă și etiopiană, în general de autenticitate îndoielnică sau pur și simplu neautentice. Dintre cele 22 de omilii editate de Migne (care a utilizat rezultatele cercetărilor lui Mai) se disting unele pronunțate la Efes și axate pe teologia întrupării și pe mariologie: e vorba de numerele 1, 2, 4 (pronunțată între 23 și 27 iunie 431 cu ocazia aderării la conciliul chirilian a șapte episcopi care anterior fuseseră partizanii lui Nestorios, a devenit una din cele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
așa cum se vede din scrierile sale și din cele ale celorlalți polemiști din epocă, fiecare grupare își declara fidelitatea față de moștenirea lăsată de Chiril din Alexandria a cărui perspectivă fundamentală, de altfel, pare mai apropiată de cea a monofiziților, fiind axată pe caracterul predominant absolut al Logosului divin. Oricum, în prima jumătate a secolului al VI-lea, calcedonienilor li se părea că există un spațiu pentru o reconciliere care să nu fie impusă de sus așa cum se întâmplase cu Henotikon-ul, ci
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Sozomen, aceea într-un mod mai complex (vom vedea curând), s-ar încadra în acea activitate culturală rezultată în urma pregătirii acelui Codex. Chiar încheierea operei ar putea avea legătură cu acesta, pentru că ultima carte din Codex Theodosianus, a șaisprezecea, era axată pe religie, ortodoxie și erezie și, ca atare, în ochii istoricului, marca sfârșitul oficial, se poate spune, al conflictelor și al luptelor religioase din perioada precedentă. Istoria bisericească a lui Socrate ne face să înțelegem că el nutrea simpatii pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
evenimentele din sfera istoriei civile a Orientului și a Occidentului, în afară de istoria Bisericii, narațiunea lui Evagrie rămâne oarecum dihotomică, oscilând între cele două subiecte tratate, în timp ce cărțile a patra, a cincea și a șasea sunt mai omogene și conținutul e axat pe istoria civilă. Relatarea este cam prolixă, fără îndoială amplă și senină, însă stilul e agreabil și tinde spre un ton arhaizant pentru că idealul stilistic al autorului e Tucidide; în consecință, selecția lexicală e foarte îngrijită; Fotie remarcase și el
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de manuscrise și o singură referire la Ioan Hrisostomul. Și mai puțin ne-a rămas din Notele la prima Epistolă a lui Petru care este o relatare a unei discuții pe care Amoniu a avut-o cu un anume Cezar axate pe predica lui Cristos printre morți; în acest fragment apar trimiteri superficiale la 1 Petr. 3,19, dar nu e un motiv suficient pentru a spune că face parte dintr-un comentariu. Bibliografie. Ediții: PG 85, 1361-1826; O. Bardenhewer, op. cit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anterior. Titlurile și subiectele acestor catene anonime pot fi găsite în repertoriile specifice. Se bucură de un succes tot mai mare mai degrabă o altă formă literară care era practicată deja de multă vreme, aceea a „Întrebărilor și a Răspunsurilor” axate pe probleme cu conținut religios, în general dogmatic și exegetic. Și acest gen literar va ocupa un loc fundamental în sistemul cultural bizantin. Exegeza alegorică rămâne predominantă după ce criteriile pe care se bazau abordarea literală și critica istorică s-au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
capitol fiindu-le rezervat și celor neterminate. Majoritatea scrierilor lui Gib. I. Mihăescu ar evolua între problematica erotică și cea socială, preponderentă fiind cea dintâi. Originalitatea scriitorului rezidă, afirmă G., în cultivarea romanului de analiză psihologică, scris la persoana întâi, axat pe un univers obsesional bine surprins, de sursă dostoievskiană, și pe prezentarea mediilor sociale într-o manieră tipic caragialiană. Alte lucrări, consacrate literaturii române din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, au destinație didactică, prezentând cronologic orientări și
GHIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287271_a_288600]
-
pentru întreaga activitate literară. De orientare tradiționalistă, adevărată matcă stilistică a poeziei transilvănene, dar delimitându-se la nivelul registrului tematic de „dezrădăcinarea strict sămănătoristă, de opoziția sat-oraș, din lirica unui Goga sau Iosif” (Pompiliu Constantinescu), G. își concepe universul poetic axându-se pe două coordonate: una spațială, reprezentată de natura țării, cu o evidentă și explicabilă preferință pentru meleagurile Ardealului natal, și alta temporală, determinată de alegerea, ca fundal al majorității poemelor, a anotimpurilor saturate de lumină (vara și primăvara). Într-
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
în opoziție atât cu lumea neprosperă a iobăgimii, dar și a proletariatului industrial, situație pe care Bălcescu o dorea rezervată străinilor (Bălcescu, 1960). Principele - și apoi regele Carol I - a acceptat reforma agrară, dar tranziția coordonată de el a fost axată pe transformarea urbanului, și nu a ruralului. El era convins că prosperitatea României depinde de modernizarea acesteia, prin adoptarea de caracteristici occidentale și prin racordarea economiei și a societății românești la lumea occidentală - atât instituțional, obiectiv pentru care independența națională
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
era industria producătoare de bunuri de consum. Ea acoperea 54,5% din totalul producției industriale. Ceea ce nu înseamnă, desigur, că tranziția perioadei interbelice era orientată către prosperitatea populației, căci cea mai mare parte a populației, aflată în zona rurală și axată pe subzistență, nu participa la distribuția acestor produse. În 1948, când economia încă nu se refăcuse după distrugerile provocate de război, cele două grupe de industrii erau echilibrate - 49,4% din producția industrială era asigurată de „grupa A” și 50
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
agricole de tip industrial nu va fi posibilă decât fie în sistem cvasisocialist în cadrul IAS-urilor, fie în sistem capitalist, după privatizarea acestora. După reforma agrară din 1991, în următorii zece ani au avut loc mai multe reforme agrare complementare, axate în general pe ideea reconstituirii proprietății agrare dinaintea naționalizărilor impuse de regimul comunist. IAS-urile au fost de asemenea privatizate, o parte din terenurile acestora fiind împărțite foștilor proprietari. Același lucru s-a întâmplat cu pădurile și alte tipuri de
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
, Klaus (5.VII.1930, Mülheim an der Ruhr, Germania), românist german. După studii universitare, urmate, între anii 1950 și 1955, la Köln, Freiburg și Pisa, și axate pe limbi romanice, filologie clasică și istorie, H., discipol al romanistului Hugo Friedrich, și-a susținut în anul 1955, la Freiburg, teza de doctorat despre un tratat al lui Francesco Petrarca, De remediis utriusque fortunae (disertația a apărut sub titlul
HEITMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287425_a_288754]
-
în două nuvele ample din Cărarea cenușie. În Dragostea doamnei Precup ingenuitatea reprezentărilor erosului, pe care le are naratorul-autor, mai întâi copil, apoi adolescent, cucerește, în pofida prezenței (auto)ironiei maturului. Paginile acestea se leagă însă nefiresc cu o povestire melodramatic-senzațională, axată pe sinuciderea unei verișoare obligate să se mărite cu amantul mamei sale. În Cine a fost Stroilă focalizarea narativă ezită între doamnele și domnișoarele din protipendada târgului de provincie devenite surori de caritate, naratorul-autor prezent la spitalul de campanie în calitate de
HURMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287468_a_288797]
-
semnate de Tudor Vianu, Adrian Marino, Matei Călinescu, Livius Ciocârlie. Nu lipsesc nici articolele de sociologie literară, datorate lui Paul Cornea ș.a., sau cele dedicate noilor curente literare, scrise de Grigore Zmeu, Monica Spiridon ș.a. Rubrica „Analize de text” se axează pe interpretarea și analiza unor creații poetice sau narative din literatura română, pentru a facilita elevilor și studenților o înțelegere a sensurilor unei opere. Sunt de remarcat și încercări de bibliografiere a unor probleme literare (Al. Bojin, Tudor Arghezi văzut
LIMBA SI LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287815_a_289144]
-
autorul reconstituie destinul dramatic al lui Vlad Țepeș înfățișându-l în închisoare, unde voievodul își rememorează domnia și își lămurește sieși gândul care l-a călăuzit. Scris cu destulă sobrietate este și Romanul nopții de februarie (Plângerea Domnului Alexandru) (1984), axat pe complotul din februarie 1866, care l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza. După 1989 L. se adaptează noului curs al istoriei și temelor pe care acesta le făcuse accesibile. Romanul Iarna iubirii (2000) este consacrat evenimentelor din decembrie 1989
LEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287791_a_289120]
-
Poeții noștri și lirica populară). În numărul 2/1904 Ioan Slavici răspunde în articolul Literatura românească și dl. Duiliu Zamfirescu la afirmațiile polemice ale autorului Vieții la țară, în urma obținerii Premiului Academiei Române de către Slavici, pentru romanul Din bătrâni. Replica se axează pe disputa privitoare la naturalismul lui Émile Zola, ale cărui scrieri ar fi „un fel de spital” și este dată de pe poziția idealismului neoplatonician și a esteticii tradiționale clasice, fundamentată pe principiul frumosului. Traduceri fac Lia Măgură, M.G. Holban, Dim
REVISTA IDEALISTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289216_a_290545]
-
de trăit și mâine (1992) sunt consemnări realiste bazate pe sondaje psihologice, în care R. conturează diferite tipuri umane - dezrădăcinați, filistini, dar și firi vizionare -, tinzând spre o delimitare netă între valorile efemere și cele perene. Romanul Lia (1983) este axat pe probleme morale, iar Totul se repetă (1988) se înscrie în „formula micului realism care dezvăluie lumea sufletească a omului mărunt cu fire ingenuă, dar înclinat să se contamineze lesne de maladiile sociale ale timpului” (Mihai Cimpoi). Marcat de un
RUSU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289412_a_290741]
-
a iubirii de absolut, ca echivalent al purității (Pur). Simbolului central al ninsorii, expresie a aceleiași aspirații, i se adaugă motive semnificative - moartea, târziul, iubiri învăluite în tristețe -, exprimând o stare de incertitudine și neliniște. Recviem pentru secolul meu se axează pe ideea poetică a damnării și pe unele motive obsedante - noaptea, toamna, soarta. Îngeri indeciși (1995), roman de atmosferă, relevă tumultul interior al protagonistului, student la filologie și viitor profesor de franceză. Narațiunea are în centru jocul de-a iubirea
ROSIORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289382_a_290711]
-
și invidia lumii intregi, care a condus America la impasul ei curent. Acest vis se bazează pe oportunitatea nelimitată a fiecărui individ de a urmări succesul, care, În accepțiunea americană, Înseamnă În special success financiar. Visul american este mult prea axat pe avansul material personal În detrimental bunăstării umane, În sensul ei mai larg, care este relevantă Într-o lume cu riscuri crescute, diversitate și interdependență. Este un vis vechi implantat În mentalitatea de frontieră, de mult depășită. În timp ce spiritul american
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
11 septembrie, președintele George W. Bush a mobilizat poporul american referindu-se la eforturile noastre de a-i găsi pe teroriști ca la o mare cruciadă. Mai târziu, președintele s-a referit la Irak, Iran și Coreea de Nord ca la o „Axă răului”. Cu toate că europenii se sperie de imaginile religioase folosite de America pentru a descrie conflictele planetare, retorica Casei Albe găsește o audiență favorabilă În inima Americii. Credința că suntem poporul ales i-a transformat, de asemenea, pe americani În cel
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]