2,854 matches
-
minute. Oricine ia un taxi într-o astfel de împrejurare. Dacă întîrzie... Nu-și continuă gândul. Ioniță Dragu interveni cu glas nesigur: ― De ce trebuie să-l amestecați și pe el în povestea asta? Cârnul îl privi peste umăr hlizindu-se. ― Băiețelul e curios! Toată seara a pus întrebări. Șerbănică Miga, zdrobit de admirație, își pironi ochii în obrazul profesorului. " Nu-l știam așa de curajos. Retractă repede, meschin: S-a zaharisit, e iresponsabil..." Melania Lupu scînci: ― A dispărut Mirciulică. Nu-mi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aprilie. ― De ce? ― Habar n-am. Panaitescu n-a fost un comunicativ, iar eu -râse scurt ― nu sânt din cale afară de curios. Când trăiești ca noi, e de ajuns că te suporți. Mărunt, boțit la față, ceva mai înalt decât un băiețel, semăna cu o maimuță cocoțată pe un balansoar. Maiorul căută din ochi scrumiera. ― Mulțumesc... E aici. Așadar, sânt foarte mulți ani de când locuiți în comun. Cum de nu ați găsit până acum nici o soluție? ― Hm! Nici n-am căutat-o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că prezența lui însemna ceva pentru mine. ― Mărturiseați ― îmi amintesc ― că n-ați fost prea fericită... ― Din cu totul alte motive. Pe domnul Van der Hoph însă când îl văd îmi vine să-l mângâi pe cap, ca pe un băiețel. Cred că altceva trebuie să inspire un bărbat. ― Cum a primit punctul dumneavoastră de vedere? ― Nu-i rămânea decât să se resemneze cu gândul unei prietenii credincioase și așa a și procedat. Din când în când vine să mă vadă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cenușie. "Concentrează-te, draga mea, își spuse Melania Lupu, ai doar câteva ore la dispoziție. Se va întoarce negreșit înainte de a se lăsa seara." Se apropie de fereastră. Pe stradă nu trecea nimeni. Peste drum, într-o odaie luminată, un băiețel privea în cartea deschisă pe genunchi apoi spunea ceva cu ochii în tavan. "Învață o poezie", gândi bătrâna. O imagine veche, ca o fotografie îngălbenită, îi aduse pe buze un zâmbet mic. Era elevă la Ortodoxă. Asta se întîmpla prin
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-l pusese pe gânduri. Parcă uitase. În toți anii care au urmat, a tratat-o ca pe o ființă fragilă, neajutorată, incapabilă să spună o singură minciună. Păcat că nu fusese un bărbat prea deștept. Se plictisise îngrozitor cu el... Băiețelul închise cartea. Avea o expresie vizibilă de ușurare. "A terminat", gândi Melania Lupu. Imaginea elevei de 17 ani cu codițe blonde și cruce pe piept se destrămă. Plecă de la fereastră și începu să strângă serviciul de ceai. " Astăzi joci ultima
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de la firmă anul trecut? Triner își trase respirația cu un fel de șuierat, apoi tăcu. Cei doi bărbați, Royan și Triner, se priviră lung, o inconfundabilă ciocnire violentă a voințelor. În cele din urmă Royan rîse ușurel, aproape ca un băiețel și spuse: ― Cinci miliarde de unități fiduciare, domnule. ― Nu ți se pare cam mult pentru un salariu? întrebă sever Hedrock. Royan încuviință din cap: ― Nu cred că domnul Triner se considera salariat, ci mai degrabă proprietar. Hedrock văzu că Triner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
gură orizontală îi dau aerul unei bufnițe binecrescute. Sosește totdeauna primul la ușa restaurantului, se dă la o parte, o lasă să treacă pe nevasta lui, mărunțică, asemenea unei șoricuțe negre, și intră atunci și el, urmat imediat de un băiețel și o fetiță îmbrăcați ca niște câini savanți. Ajuns la masă, el așteaptă ca nevasta să ia loc, apoi se așează, și cei doi căței pot în sfârșit să se cocoațe și ei pe scaunele lor. Spune "dumneata" soției și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pe scaunele lor. Spune "dumneata" soției și copiilor, îi înșiră celei dintâi tot soiul de răutăți politicoase și cuvinte sentențioase moștenitorilor: ― Nicole, dumneata te arăți suprem de antipatică ! Și fetița e gata să plângă. Asta se și urmărește. Azi dimineață băiețelul era foarte excitat de povestea cu șobolanii. A vrut să spună ceva la masă: ― Nu se vorbește de șobolani la masă, Philippe. Îți interzic pe viitor să pronunți acest cuvânt. ― Tatăl dumitale are dreptate, a zis șoricuța cea neagră. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
plictisesc, reia Rambert. Voiam doar să vă întreb dacă nu puteți să-mi dați un certificat în care să se afirme că n-am boala asta afurisită. Cred că asta mi-ar putea folosi. Rieux aprobă din cap, prinse un băiețel care i se repezise printre picioare și îl repuse încet în picioare. Au pornit din nou și au ajuns in Piața Armelor. Crengile ficușilor și palmierilor atârnau nemișcate, cenușii de praf, în jurul unei statui a Republicii, prăfuite și murdare. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
puțin lucru nu-l făcea pe domnul Othon să se schimbe și de astă dată ciuma nu scotea nici un profit. El intra în același fel în restaurant, se așeza în fața copiilor, și le vorbea mai departe cu distincție și ostilitate, băiețelul numai își schimbase înfățișarea. Îmbrăcat ca și sora lui în negru, puțin mai înghesuit parcă în sine, părea o mică umbră a tatălui său. Paznicul de noapte, căruia nu-i plăcea domnul Othon, îi spuse lui Tarrou: Ăsta o să crape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
readucea imediat conversația asupra micilor mărunțișuri ale vieții oraneze care îl preocupau în general. Cât despre Castel, în ziua în care a venit să-l anunțe pe doctor că serul era gata și după ce hotărâseră să facă prima încercare asupra băiețelului domnului Othon, pe care tocmai îl aduseseră la spital și al cărui caz îi părea lui Rieux disperat, în timp ce acesta îi comunica bătrânului său prieten ultimele cifre statistice, și-a dat seama că interlocutorul său adormise adânc în fundul fotoliului. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
e cu totul altă poveste și va trebui să ne referim la cazul colegilor de care spuneam ceva mai înainte. S-au hotărât, au făcut demersuri serioase la o casă de copii din orașul vecin, educatoarea le a recomandat un băiețel de aproape 3 ani, l-au văzut, le-a plăcut, s-au atașat de el ca de o ultimă speranță și în cele din urmă înconjurat de prea multă dragoste l-au adus în casa lor și în viața lor
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Apoi o amintire ieși la suprafață, una care zăcuse îngropată zeci de ani, amintirea poveștii dinainte de culcare ce îi plăcea pe când era copil, aceea pe care îl ruga pe tatăl său să i-o citească de nenumărate ori, despre un băiețel foarte năzdrăvan. O clipă, întrerupând roșul și albul durerii sale, Uri reuși să vizualizeze coperta cărții: Fratele meu, Ehud. Ce spusese tatăl său în acel mesaj video? Am pus-o la păstrare într-un loc unde doar tu și fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
trebuit să vezi cum îl băteau pe el maicile când era copil. Una l-a-mpins de s-a lovit de tablă. D’aia a ajuns Angelo un om așa drăguț și atent. — Maicile-l iubeau pe Ignatius. Era un băiețel așa de scump! Câștiga tot felul de iconițe pentru cum învăța catehismul. Ar fi fost mai bine să-i crape capu’. Când se-ntorcea acasă cu toate iconițele alea, suspină doamna Reilly, nu puteam să-mi închipui c-o să sfârșească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
extrem. Pag. 122 Știința predictivă Nanotehnologia a genomicii Medicina asigurării longevității Neurotehnologia Îmbunătățirea performanței Medicina în 2020 Prima idee pe care am avut-o legată de viitorul medicinii și al îngrijirii sănătății a fost în perioada când eram doar un băiețel, în 1963. Bunicul meu, George, îmi dăduse un tub de plastic realizat dintr-un material alb, fin, aproape lipsit de greutate. Tuburi asemănătoare fuseseră implantate în picioarele sale de celebrul chirurg cardiovascular, Dr. Michael DeBakey. Acestea erau artere din dacron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
mai este. — Nu și cu o maimuță în casă! Se duse la frigider să își ia o Coca Cola și se întoarse, încă suspinând. În clipa aceea intră mama ei. Nu este o maimuță, spuse Lynn, cu fermitate. Este un băiețel nefericit, care suferă de o boală gravă. — Da, mamă, sigur că da. — Du-te și caută singură pe Google. — Așa o să și fac! Suspinând în continuare, se duse la computer. Henry îi aruncă o privire lui Lynn, apoi se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
secundar al QT/TD. Cazurile din Ungaria nu prezintă indurație, conform cu ... Dot.gks.org/9872767/9877676/490056 - 22K - Cached - Similar pages Sindromul Gandler-Kreukheim - Procesul eschimoșilor (1944) În zilele epidemiei de tuberculoză din timpul celui de-al doilea război mondial, un băiețel eschimos suferind de Gandler-Kreukheim, în orașul Sanduk din nordul Alaskăi, a fost tratat de un doctor local ... dot.gks.org/FAQ G-K S/7844908Inuit 41K - Cached - Similar pages Prostituată, dă naștere unui copil maimuță, în Beijing New China Post raportează un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
un bărbat cu aspectul și agilitatea unei maimuțe, capabil să sară de pe un acoperiș pe altul, speriind locuitorii din zonă. 3000 de polițiști chemați ca să ... Dot.gks.org/4577878/9877676/490056 - 66K - Cached - Similar pages Sindromul Gandler-Kreukheim - Din Belgia Poza băiețelului care arată ca o maimuță a apărut în toată presa din Bruxelles, precum și în publicații din Paris și Bonn. După 1989, copilul, pe nume Gilles, a dispărut din atenția publică ... (Tradus) Dot.gks.org/4577878/9877676/490056 - 52K - Cached - Similar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
repete, ca o secvență de sunete. — Atunci, poate o să ne sune, cândva. — Poate, zise Gail oftând. Capitolul 45 Alex Burnet era în mijlocul celui mai dificil proces din cariera ei, un caz de viol ce implica un atac sexual asupra unui băiețel de doi ani, din Malibu. Acuzatul, Mick Crowley, de treizeci și unu de ani, era un redactor în probleme de politică din Washington, care venise în vizită la cumnata lui, când simțise un impuls copleșitor să facă sex anal cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să emită afirmații grosolane și nefondate, în timpul pregătirii procesului, știind că Times avea să le publice. Iar ziarul o făcea, de fiecare dată. Dreptul publicului la informații. Da, publicul chiar trebuia să știe exact cât de lungă fusese ruptura bietului băiețel în ... — Totul e bine? întrebă tatăl ei. — Da, tată, sunt bine. — Nu te afectează? — Nu. Aștept sprijin de la organizațiile de binefacere, dar acestea nu fac nici o declarație. O tăcere ciudată. — Sunt sigur că ești șocată din cauza asta, spuse el. Netrebnicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să ne gândim la problemele contemporane reale. Avem oameni care își exprimă îngrijorarea în legătură cu mâncărurile modificate genetic. Avem probleme legate de terapia genelor și de celulele stem. Iar acestea sunt probleme reale. Este vreunul dintre voi preocupat de așa ceva? Un băiețel din spate ridică mâna. — Da? — Credeți că este posibil să clonezi o ființă umană? întrebă băiatul. — Da, cred că este posibil. Nu acum, dar în viitor, da. Când? — Nu aș vrea să fac o presupunere asupra momentului. Aveți întrebări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pachetul tatălui tău. M-am gândit că o să-l vrei. — Ce pachet? — A venit la birou săptămâna trecută. Nu l-ai deschis. Erai în proces cu cazul de viol al lui Mick Crowley. Mai ții minte, reporterul căruia-i plăceau băiețeii. Era o cutie mică FedEx. Alex o deschise și vărsă conținutul în poală. Un telefon celular ieftin, genul pe care-l cumperi ca să pui o cartelă în el. Două cartele preplătite. Un pachet de bani, învelit în folie: cinci mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
El negă din cap. — Doar să aveți grijă, doamnă. Se întoarse ca să se alăture celorlalți. — Un Hummer negru a trecut pe acest drum, acum o oră. Un tip solid, cu barbă, spunea că este în căutarea unei femei și a băiețelului ei. Zicea că e unchiul lor și că au dispărut. — Aha. Și ce i-ați spus? — Nu vă văzusem încă. Așa că nu i-am putut spune nimic. — În ce parte s-a dus? întrebă ea. — Spre Elsinore. Da’ mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mâncare. Clădirile erau din lemn, acoperit cu o vopsea decolorată. Erau și niște mașini vechi, în jurul cărora creștea iarbă. Animale mari scoteau niște sunete ca niște sforăituri, din spatele unui gard. Gerard stătea pe un stâlp al gardului și văzu un băiețel în salopetă albastră ieșind cu o găleată în mână. Gerard simți miros de mâncare. Mi-e foame, zise Gerard. Băiețelul se întoarse pe loc. Se uită repede în jur, apoi își continuă drumul. Vreau mâncare, spuse Gerard. Mi-e foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mari scoteau niște sunete ca niște sforăituri, din spatele unui gard. Gerard stătea pe un stâlp al gardului și văzu un băiețel în salopetă albastră ieșind cu o găleată în mână. Gerard simți miros de mâncare. Mi-e foame, zise Gerard. Băiețelul se întoarse pe loc. Se uită repede în jur, apoi își continuă drumul. Vreau mâncare, spuse Gerard. Mi-e foame. Băiatul se opri din nou și se uită iar în jur. — Care e problema, nu știi să vorbești? zise Gerard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]