11,781 matches
-
mi le-a spus, înainte de a încăleca, un fel de testament tandru al iubirii noastre, a fost : Dacă va fi băiat aș vrea să poarte numele meu, iar dacă va fi fată să poarte în ea dorul meu pentru voi." Bănuia că port deja în mine fructul dragostei noastre. Știam că numele tău este Dora și am rostit un nume care închide și el dorul în rezonanța lui. Am spus la voia întâmplării : "Minodora". S-a aplecat în șea, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
micuță pentru a satisface poftele lor bestiale. Scăpase de ceea ce era cel mai oribil din toate ororile : violul copilului sub ochii mamei imobilizate. Am rostit o mulțumire Celui de Sus. O mulțumire că ne scutise de această amarnică probă. Nu bănuiam ce va urma. Dar, bunul Dumnezeu m-a mai ocrotit încă de una din cele mai mari și cumplite pedepse nemeritate ce s-ar fi putut abate asupra mea. Numai El a putut hotărî ca măruntaiele mele să nu rodească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fi Minodora, sora mea. Nu, azi nu mai pot spune că pretindea, ci pot accepta că într-adevăr, Minodora era sora mea. Și că ea avea o fetiță cu numele de Alindora. Mărturiile Teodorei nu fac decât să întărească ceea ce bănuiam să fi fost doar halucinația rațiunii mele adormite de anestezie. Minodora... A avut un copil pe când era doar un copil, un copil al deportării, al siluirii. Avea toate motivele să urască bărbații și să fie revoltată de ceea ce i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
roșie țeapănă, cauciucată. În a doua dimineață o a doua șapcă, cea a bătrânului Artenie, de culoare cenușie, a fost sacrificată pentru rezerva de apă a Minodorei. Într-adevăr, familia Cozmei mai avea ceva provizii. Dintr-un cotlon greu de bănuit în plasa înțesată cu boccele, bătrânul Artenie a scos în prima zi ceea ce fusese un colac mare din pâine albă, din care rămăsese doar vreo treime. S-a închinat, a scos de la brâu un cuțit, și-a acoperit genunchii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
există câțiva medici și mai ales multe doftoroaice și "șamani". Într-o zi am găsit într-o legăturică, rătăcită ca din întâmplare printre "plocoane", o imensă cioară gâtuită și străpunsă cu o andrea. Altă dată, într-o putinică ce o bănuiam, cu bucurie, plină cu brânză am găsit doi șoareci morți... Am cerut sfatul lui Axel, căci oameni la necaz continuau să mă caute, iar eu nu știam să îi refuz, chiar dacă uneori reușita ajutorului meu era greu de întrevăzut. Axel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care timp l-am doftorit cu remediile pe care le credeam cele mai potrivite și Ulitia l-a hrănit cu tot ce aveam mai hrănitor și de regulă destinat doar copiilor : un boț de brânză, peștișorii prinși de Vasili... Am bănuit că mințile îi erau rătăcite, căci în toată săptămâna aceea a scos doar cuvinte fără șir, într-o limbă care părea germana și din care am înțeles doar " Obi" care revenea mereu. Când l-am simțit oarecum refăcut, Ana i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ei Vasili, rămas orfan, pentru Ulitia și Olga viața nu mai avea nici un sens, rămâneau ore în șir prosternate în fața icoanei lor, refuzau mâncarea, nu mai munceau. După o zi și jumătate de hurducături pe un drum cu greu de bănuit prin pădurea tot mai deasă am ajuns la Cingaly, localitatea în apropierea căruia se afla spitalul la care eram duse, așa cum aflasem iscodind cu insistență pe unul dintre militari. În sfârșit am ajuns la un grup de barăci noi, încercuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de ceai. În jurul ei limbile s-au mai dezlegat. Am aflat că iubitul Marinei, tatăl copilului pe care nu dorise să îl aducă în această lume, profesor la universitatea din Leningrad, fusese și el arestat și condamnat la muncă forțată, bănuit ca făcând parte din mișcarea anticomunistă a "intelighenției". Îi mai trăia doar mama, foarte suferindă, fostă profesoară de franceză. Despre Gerhard am aflat doar că și tatăl lui fusese medic în Frankfurt, unde aveau o clinică. În fine, am decis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
după o vizită a unui gradat din "Goumzak", paznica noastră, "îngerul păzitor", cum îi spuneam în taină ne-a înapoiat cu un zâmbet mieros cărțile confiscate, spunând că șefii ei sunt bucuroși că ne ocupăm de educarea tinerei generații. Nu bănuiam atunci ce se ascundea în spatele acestui interes. Munca în spital era pasionantă, dar istovitoare. Nașterile se succedau cu diversitatea și cu cortegiul lor de complicații : spontane, normale, anormale, grele sau ușoare, cezariene... Trăiam bucuria primului țipăt al atâtor noi vieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ne găsisem încă locul în patria noastră de adopție. Teama pentru ziua de mâine și dorul după cei și cele lăsate "dincolo" nu m-au împiedecat să doresc din tot sufletul să dau viață copilului meu într-o lume liberă. Bănuiam, dar nu știam în ce măsură un copil poate să ne fortifice, să ne ajute să ne găsim calea într-o lume care ni se părea ostilă. Așa a fost... Providența a făcut ca odată cu primul scâncet al fetiței noastre, Victor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fără zabal cu-aiștia nu faci treabă, inspectore! Scutește-mă, mă Feller mă, de morala asta deșănțată a ta! Tu n-ai văzut că există ordin de la minister care a ajuns în liceu fără știrea mea? Crede-mă că nici nu bănuiesc cum și când i-au dat drumu!.. Mai mult ca sigur, în perioada concediului meu de odihnă... Voi discuta cu adjunctul Chintea și vom vedea... Dar trebușoara-i mai mult decât clară!.. Inspectorul are dreptate, tovarășe Feller! Trecând peste acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
un înțelept cuvânt de învățătură către feciorii și nurorile lor. Ținta-i acolo, dragoste... Probabil că pe undeva scârțâie ceva... Da! Ai dreptate, dar mai bine ne spunea dacă a bătut-o vreodată cum ai făcut tu când m-ai bănuit cu directorul și m-ai temut un an întreg, și-ai vrut să mă transferi de la Holda... Am auzit, și-a reluat fericitul mire firul sintezelor sale. N-am bătut-o nici o dată, doar de două ori am scuturat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vlaga din tine pentru mia de € încasată plus bonificația de două sute a șefului despre care ai fost înștiințat încă de la plecare... la care se mai adaugă încă cele pe care le știi și altele pe care nici nu le poți bănui, cum ar fi chestia cu orele suplimentare ce ți le bagă în obligație și te țin pe schele ziua-lumină în soare, pe burniță, în ploaie, în bătaia vântului. În schimb, orele prestate duminica se plătesc destul de bine, ca să ai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
broda voluptuos pe ideea că Andra mi-ar fi dat papucii și la sugestia unui unchi de-al ei, nu doar din cauza sentimentelor noastre obosite și a prenumelui meu de poveste. Securist de profesie noblețe pe care nu i-o bănuisem niciodată, pentru că omul chiar părea o ființă normală cică insul i-ar fi zis că se zvârcoleau prin viața mea episoade stranii, care de care mai acuzatoare: fusesem un fel de dușman înrăit al lui Dej, dar păstrasem aceeași atitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că ai făcut depresie din cauza unui răsărit superb de soare. Înțelegi? Cu sentimentele nu poți merge la chirurg, la ginecolog, la oculist, la vraci... Să zicem că le îndupleci și le prezinți la psihologul terapeut. Dar insul, un ochelarist plictisit, bănuiesc, se va uita la ele ca la niște ciudățenii picate din lună, va mima că încearcă lecuirea lor, însă în sine se va întreba: "Ce Dumnezeu mai vrea și asta cu sentimentele ei fleșcăite? Ale mele au dat ortul popii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lumea micul depravat! Depravat o să rămâi toată viața!" Eu, care tot nu ajunsesem să mă înfrupt din înțelepciunea dicționarelor, mi-am zis, observând ieșirea pasională a doamnei, că depravarea asta are un chichirez mai mare decât cel pe care îl bănuiam eu, dar tot nu m-am dat de ceasul morții ca să lămuresc pe deplin enigma. Totuși, începeam să pricep că nu toată lumea îi iubea pe depravați. Până și Nineta, căreia i-am comunicat această concluzie care-mi îmbogățise sufletul, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mari lovituri pe care soarta mi le-a dat. Mă credeam unic și, iată, titlul de depravat era revendicat și de către alții. Trebuia să iau măsuri... Îmi propusesem să rămân, dacă nu singurul, măcar cel mai mare mic depravat și bănuiam că, rămânând mai mult în compania Ninetei, șansele de reușită erau mari, pentru că aceasta pur și simplu mă lipise de sufletul ei. Făcea tandem cu mine chiar și atunci când eram pus la zid din cauza criticilor învățătoarei, care credea că maniera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cred c-aș fi un orologiu natural dereglat. Sunt un fel de cetățean al lumii care și-a cam pierdut busola. Nu mai știu unde este nordul. Când Socrate, întrebat al cui cetățean este, răspunzând că este "al lumii", nu bănuia că deschide cutia Pandorei. E obositor și deprimant să fii un cetățean al lumii, ca mine. Tabloul la care țin acum cel mai mult este un autoportret pe care-l port mereu în valiză. Îl scot, în fiecare cameră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de poală, și, verificându-și vocea cu un ei, ei, ei, ia să vedem ce avem aici, arunca vălul de pe vis... Da. Avem o mică problemă. Fata simte un pericol real pe care nu i l-a mărturisit mamei. Mama bănuiește acest pericol, dar nu îndrăznește să discute deschis cu draga ei copilă. Faleza pe care fata se aștepta să vadă pe cineva viu, ca s-o ajute, e pustie. Ea vede, în cealaltă parte, doar chipul tatălui ei, dar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
după tine, pentru a recolta câteva grame de păr de cal este, într-adevăr, o ispravă demnă doar de tine. Cică s-au cam amuzat mongolii văzându-vă cu microscopul lângă coada dobitoacelor lor, dar asta e, arta cere sacrificii. Bănuiesc însă că nu te-ai întors de-acolo cu păr ecologic doar pentru un arcuș. Mai ții dieta cu lapte de iapă mongolă? Am auzit că o lună de zile, cât ai stat acolo, numai preparate pe bază de lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe creștet și... Cred, spun eu pe nerăsuflate, gândindu-mă că în curând voi arăta ca Vasile Fotea, vecinul nostru care a lucrat în mină și și-a uitat părul pe-acolo, cred că nea Toni știe... Ahaaaaa! jubilează directorul. Bănuiam eu că nu-i străină canalia de măgăria asta... Începe să fie aglomerație. Intră nea Toni. Are o figură de nedumerit de serviciu... Cum e, tovarășe Toni, cu javra Loly?... Bine, tovarășe director, își face veacul pe-aici. Numai moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să-L păcălesc. Dar au nevoie mănăstirile de liber-cugetători? Voi putea eu, cu gândul la șevalet, să particip zilnic la slujbele rânduite vieții mănăstirești: cele șapte laude, Acatiste, Paraclise, Sfânta Liturghie, Sfântul Maslu din obște în fiecare vineri?... Și-apoi, bănuiesc faptul că n-o să fiu primită ca maică stareță. Voi avea, ca novice, de măturat, de plivit, de trebăluit la bucătărie, de frecat podelele... Am apoi unele rezerve față de ritual, de cutume, de dogme... Vor dori să primească o ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
artei trebuia urmărită pas cu pas, de când pleca de-acasă, către școală, până se întorcea. Nimic mai simplu, dar Suzana voia muncă pe termen mediu; cel puțin... Odrasla, plină de viață. Îi plăcea să umble mână în mână cu tipul bănuit de Suzana. Acesta n-o slăbea nicio clipă. În pauze, după ore, cei doi parcă erau marca și plicul gata de aruncat în cutia poștală. În parc erau vestiți: insul îi ștergea băncuța cu batista, îi culegea panseluțe, se așeza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
auzi pe toate, cu lux de amănunte. Promiți? Pe cuvânt de cercetaș! Le văzui și pe celelalte cunoștințe pe care mi le făcui la serata trecută. Era ocazia perfectă și pentru a o prezenta pe Alex unor persoane cu care bănuiam că se va înțelege bine. Îi uimirăm pe toți "pretențioșii" societății cu spectacolul nostru, al trupei de balet. Chiar cu acea ocazie furăm luați în vizor de către directorul Teatrului, care ne plăcu foarte mult. Aceea era prima noastră reprezentație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
trăi. El era nemuritor. Dar nu știa că cel de alături, pe care îl citea matur, plin de încredere în sine, care nu ar fi renunțat la viață, versat, veteran, pe care îl privea fără nici o tresărire, vigilent, căci îl bănuia capabil de trădare, îl citise și el destul de bine. Aveau amândoi aceeași trăsătură, ca orice om cu caracter: de a face ceea cea trebuie, când trebuie. Se întunecase afară, ei fumau la focul de noapte... După ce cel din fața lui, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]