16,035 matches
-
a gata urcau și coborau. Dar nici măcar aerul de zi de muncă nu a reușit să afecteze atmosfera din ce în ce mai apăsătoare din compartiment. — A, nu, nu mă refer la orori din acestea exterioare. Astea sunt povești de adormit copiii, o simplă bătaie de joc. Eu vorbesc despre teroarea adevărată. Cea care pândește din umbră în orice situație cotidiană, cam la fel cum întunericul pândește automatul de colo. Și a arătat înspre un automat din partea întunecoasă a vagonului. Un fluierat izbucni și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
crudă a zilei, Dan își aminti că, înainte ca el, Barry, Gary, Derry, Gerry și Dave 1 să se apuce de băut bere Lamot, le plăcea enorm să joace squash și le plăcea și altoiala amicală cu prosopul, le plăceau bătăile ca între prieteni și le mai plăcea să bea pe nerăsuflate sticle întregi de Lucozade, toate asociate inevitabil jocului. Primele patru zile de abstinență fuseseră un adevărat iad pentru Dan. Era atât de ignorant și de naiv încât crezuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Nu ți se pare. De ce „nu ți se pare“? Trenul se zgudui la intrarea într-o gară micuță. Am zărit pentru o clipă imaginea unui rond de flori ornamental, a unui hamal gras, a unei firme care se legăna în bătaia vântului și apoi, din nou, beznă. Păi, cred că emanciparea femeilor în acest secol a însemnat că ele au dobândit - sigur, într-un mod mai degrabă metaforic - câte ceva din caracteristicile bărbaților. — Câte ceva din caracteristicile sexuale? i se insinuă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că-l ia cu leșin. Așa era. Respiră adânc și prin față începură să-i defileze toate materialele din literatura de specialitate legate de anomaliile genitale. Dar se potoli în câteva secunde. Se liniști pentru că luase două decizii, decizii cu bătaie lungă, care, cel puțin după părerea sa, îl deosebeau de alți medici generaliști care s-ar fi pomenit confruntați cu o astfel de situație. Erau niște decizii ce justificau ideea că acest fenomen fusese adus exclusiv în atenția sa. Prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
voie sub bolta albastră a cerului, la fel ca păsările pe mare, între cei cinci munți sfinți, pentru a-și vizita rudele și prietenii. Cei cinci munți, însă, nu aveau rădăcini înfipte în adâncul pământului și pluteau pe mare. În bătaia vântului, ei se mutau de colo-colo, fapt ce îi supăra pe zei. Așa că, ei au cerut ajutorul împăratului ceresc. Acesta a poruncit zeului mării să trimită 15 broaște țestoase de mare ca să sprijine cei cinci munți sfinți, fiecare munte urmând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
adevărul, a intrat în traista lui Dongguo. Abia vârât acolo, plugarul a legat-o repede la gură cu o frânghie și a zis: Așa îți trebuie, lup înrăit și nerecunoscător! Acesta îți va fi sfârșitul! Și l-a snopit în bătaie cu sapa, până l-a omorât. A înainta în direcția opusă În Perioada Statelor Combatante, între secolele III-V î.e.n, în China existau numeroase principate, iar războaiele se țineau lanț. Mulți oameni înțelepți și inteligenți care veneau cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mâncarea pentru echipaj. În timpul întrecerii, concurenții stau în cele două bărci laterale. Spre deosebire de naționalitatea han, membrii etniei miao vâslesc stând în picioare. În fiecare barcă sunt 30-40 de concurenți. Cel mai important rol îl are toboșarul, care impune ritmul cu bătăi de tobă. De obicei, acesta este cel mai respectat om din sat. Mai trebuie un cârmaci și o persoană care să împingă barca cu o prăjină. Echipajul este bine hrănit de comunitate, pe perioada sărbătorii. Înainte de începerea concursului, pe malul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
explicație. După 15 ani, un alt ofițer cu rang înalt, pe nume Wei Jiang, s-a întors de la graniță în capitală. Auzind că toți membrii familiei Zhao au fost uciși și Cheng Ying este responsabil, înfuriat l-a luat la bătaie. Cheng Ying a tăcut tot timpul, nu s-a supărat pentru corecția aplicată, realizând astfel că Wei este un om corect și îl poate ajuta pe orfan să se răzbune. Așa că i-a spus întreaga poveste. Profund mișcat, Wei Jiang
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din noi. Nu ne rămâne decât s-o aducem la lumină. Frumos e ziaristul morttc "Frumos e ziaristul mort" Cred că prilejul cel mai potrivit pentru Putere ca să-și arate dragostea față de presă ar fi înmormântarea unui ziarist omorât în bătaie. Cu câtă tandrețe și gingășie s-ar apleca asupra mortului domnii Adrian Păunescu, Ion Solcanu, Grigore Zanc, Antonie Iorgovan și alți distinși senatori! I-ar face bujori în obrăjori cu un tub de ruj, l-ar gelui în cap ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de militari britanici. Trei militari americani, sg. Mike Sindar și soldații Ramon Leal și David Bischel, declară că astfel de comportamente agresive sunt foarte răspândite în rândurile armatei americane. Pentagonul însuși recunoaște moartea a 25 de deținuți în urma torturilor și bătăilor. Și toate acestea nu s-au petrecut nicidecum în secret, pe întuneric, cu cagule pe față - dimpotrivă, militarii USA și UK au umilit, au torturat, au violat, au ucis la vedere, într-o veselie, sub obiectivele camerelor video și aparatelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
putem întinde în fusul spațiului gol - orgoliul, slava. Chiar și aerul și-a tocit vânturile de penele, și ele tocite. E mai mult loc liber, ne putem întinde mai leneș zborurile obosite. Sufletul s-a tocit de alte suflete, Iar bătăile inimii, nemaiîntâlnind nici un spațiu care să le răsfrângă, se umflă și explodează, rând pe rând. Ce lumină slăbită! Raza joacă-n ea însăși Ca-ntr-o țeavă prea lungă, și sunetul ud se risipește în cercuri atât de largi, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pentru că unul e Migu și altul e Pipiță, mai e și Doru, și mai ales Cristos, iar toți ăștia sunt ei și nimic mai mult, fiecare cu o altă mamă și cu o altă casă, fiecare gata să sară la bătaie din nimic, doar pentru a-și demonstra existența lor unică pe acea stradă și pe acest pământ). Și nimic nu-mi va scoate din minte ziua când timpul a rămas definitiv suspendat odată cu închiderea unei uși - apartament 40, fam. Florian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
era totuna cu Coșuță, iar Coșuță era un prost. Ceva trebuie să fi simțit și Coșuță. Știa că pe undeva ultima lui salvare, dacă tot nu știa să fluiere, era ca necunoscutul de pe aleea Băiuț - Cristos Salvatorul - să nu ia bătaie. O să-l bat, âi spuneam eu. Nu, n-ai voie, îmi spunea el. Și a trebuit să merg cu troleibuzul până spre Universitate ca să-mi aduc aminte de ziua în care împlinisem cinci ani și jumătate. Cristos se întorsese de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pijama și pantofi, dl Guță i-a ars o scatoalcă fiului, de încălzire, pe urmă a pus mâna pe doi băieți, primii pe care i-a prins (culmea e că unul era din trupele noastre) și i-a snopit în bătaie. Mai târziu, a avut loc și-un proces. Iar dl Guță a plătit două mii de lei pentru dintele pe care i-l scosese lui Gigi Maimuță. În fine, Gigi Maimuță și-a cumpărat din banii ăia niște blugi Lee, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dinți de pe clanțe, o excursie la crucea de pe deal în care ne tot îmbrânceam cât să nimerim cu palmele în țâțicile fetelor, o baie în Prahova care-a lipit tricourile ude de țâțici, balegi de vacă, câini pribegi, meri înfloriți, bătăi cu perne în dormitoare, discotecă de la șapte la nouă, jocuri, țară, țară, vrem ostași! (pe cineeee? pe Nicoleetaaa!), uliul și porumbeii, baba oarba și mai știu eu câte și, în plus, poate bijuteria acelei tabere, o terasă lungă la parter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cuțitul îi sfârtecă pieptul cu sălbăticie, sângele curge șiroaie, Frenc pleacă într-o lume mai bună, e azvârlit în prăpastie, torenții râului îi spală rănile, arată ca nou, se întoarce rapid, o mână îl ridică în zbor, pe câmpul de bătaie, la fel de fioros, dar cu un alt nume, până și generalul pare să știe asta, hei, soldate Bob, unde te-ai ascuns până acuma?, nu mai e timp pentru introduceri, soldatul Bob își descarcă încărcătorul, tâf!, tâf!, tâf!, în țeasta indianului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
clasă în alt oraș, iar prieteni nu și-a făcut nicăieri. În plus, de câte ori sub bolta palatină a lui tata-mare se ciocneau nori plumburii, plini de refulări și frustrări, puștiul atrăgea ca un paratrăsnet toate descărcările electrice. Iar fulgerele alea (bătăi, pedepse și o mulțime de meschinării) nu s-au domolit nici după ce a apărut în viața lor o unguroaică bună și caldă, căreia tata, din toată inima lui din anii ’50, i-a zis lung timp tovarășa Irina, cum auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vrut să facă senvișuri, fiindcă nu mai era cazul. Tata, care golise de unul singur o sticlă de vodcă și ar fi putut să plece oricând în Calea Vitan și să mănânce o mie de fripturi, s-a gândit că bătaia e ruptă din rai și a lovit-o pe mama, pentru prima și singura dată în căsnicia lor de două decenii, i-a învinețit un ochi cu pumnul și a trântit-o peste un calorifer electric care, de obicei, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
le-a zis cu milă: „Puneți, maică, și niște făină în laptili ăla“. 3. Miracolul văratic al combinatului de la Ișalnița În anii de început ai republicii, ceasul istoriei personale a bunicului meu ticăia lent și stins, cât să nu supere bătăile marelui orologiu al istoriei colective. Ca frate al unui deținut politic și ca ginere de industriaș, inginerul Mircea Chiril (fostul băiețel) lucra pe șantiere izolate, spre care dosarele de cadre răzbeau cu greu din pricina norilor de praf, a hărților aproximative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și grăsăncioacă, Monica, practica un fel de pedagogie a sărutului; Matei, aflat la grădiniță în ipostaza aceea uluitoare, de legendă vie, era ocupat și el cu „o grămadă de îndatoriri și probleme“), nu ne stătea mintea la strategii perfide, cu bătaie pe termen lung. Fratele meu a făcut pipi în cascheta ofițerului (ajungând la neasemuita concluzie că Patria e o oliță), iar eu m-am limitat la mărunțișuri. Când telefona, mă prefăceam că n-aud nimic sau, schimbându-mi vocea, ziceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
noapte un sanctuar în toată regula. Lângă mine mai era Radu. Iar dacă a existat vreodată, în istoria de decenii a cartierului, cineva dispus să încremenească și să se lase hipnotizat cu o ușurință mai mare decât cea a unei bătăi din palme, acela nu putea fi decât Radu. Dacă mai pun la socoteală și teoria lui (altminteri o revelație cu acte în regulă) care dădea drept sigură apariția zeului indian Manitu în spatele blocului D 13, probabilitatea ca o grădină să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
din lovitură liberă. Iar dacă mai existau dubii, meciul se juca în Ștefan cel Mare. F.C. Bihor cu semifinalista Cupei Campionilor. N-aveau nici o șansă. Asta mi-a spus și Radu. Nu despre orădeni, despre mine. Urma să încasez o bătaie. În numele tuturor mincinoșilor și al trădătorilor de pe pământ. Mă prevenise. Hangar, pusichet! Sau ceva în felul ăsta. Am fugit. Nu vroiam să pângăresc sanctuarul. Radu vorbea. În sfârșit. Gâfâit. Alergând. Blestematule, ticălos fără pereche, laș mizerabil, față palidă (palidă?, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să rămân acolo până ce ea va binevoi să se înroșească sau nu. Nu era chiar așa mare scofală. În fond, după ce m-aș fi lămurit cum stăteau lucrurile, îmi puteam cere scuze. Nu, hotărât lucru, nu prea era timpul pentru bătăi de cap sau mustrări de conștiință. Se însera. Dinamo juca pe Anfield Road. De văzut, n-am văzut cum mustața lui Ian Rush se zburlea într-un vestiar, nici cum pupilele lui Kenny Dalglish prindeau să sfârâie și să scapere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să bag la ghiozdan atît de mult din patul comun că ici și colo se vedea betonul peretelui din spate. Asta a provocat niște fricțiuni deloc neglijabile Între mine și ceilalți și a făcut chiar să fiu zvîntat rău În bătaie de vreo cîteva ori, Însă n-am lăsat acest lucru să mă oprească. Pot să fiu foarte hotărît cînd Îmi pun ceva În minte. În cele din urmă, pentru a pune capăt nebuniei, mama a trebuit să se ducă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un francez - bat cu furie disperată la un vechi Remington. Îmi place sunetul pe care Îl scoate carul cînd trag foaia cu putere și bag furios o alta. Aș putea s-o țin așa la nesfîrșit, să vă spun despre bătaia În ușă, despre felul În care intră Ginger, timidă, aducînd un sandviș cu brînză pe care l-a făcut special pentru mine, despre privirea ei. Aș putea să vă spun chiar și ce scrie pe foile ce se adună În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]