16,324 matches
-
de prunișor, și ace de pin, ca să te faci bine...,, Douăzeci și unu Lumina dimineții a pătruns prin ferestruică, săgetând lucrurile din Încăpere și dezvăluindu-le consistența jalnică. Antoniu și-a petrecut noaptea dormind iepurește, și tresărind la fiecare mișcare pe care bătrânul tovarăș a făcut-o prin somn, și l-a Învelit cu grijă ori de câte ori pătura a căzut de pe trupul slăbit de boală. Pentru el, apariția lui Kawabata seamănă cu o Înviere din morți. Îl credea dispărut pe vecie, avea felurite scenarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de pe trupul slăbit de boală. Pentru el, apariția lui Kawabata seamănă cu o Înviere din morți. Îl credea dispărut pe vecie, avea felurite scenarii pe care și le imaginase de sute, de mii de ori, și În nici unul din ele bătrânul colocatar nu mai era În viață. Îl Înfricoșa ideea că a sfârșit Într-un mod tragic și că nu apucase nimeni să-i aprindă un capăt de lumânare. Acum, că apăruse lângă el pe boarfele străvechi care acopereau patul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
le luase locul. -Bună-dimineața, Înger al gunoaielor! Ce vânt te-a readus În ghetoul nostru iubit? Bucuria revederii, Îl face pe Antoniu să-și frământe mâinile, minute În șir, după care le dă drumul să zboare deasupra patului, acolo unde bătrânul cerșetor pare că-și trăiește sfârșitul. Apucă apoi ibricul de ciotul metalic care-a mai rămas din coadă și toarnă apă În el, după care cu mișcări de gospodar exersat, aprinde câteva surcele În ligheanul de tablă și așează micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gata, ți-ar face bine lichidul ăsta parfumat,, .Antoniu apucă cu degetele câteva fire de zahăr dintr-un borcan aflat pe masă și le dă drumul În apa fierbinte, amestecând În ea cu o lingură. E ceai de tei, coropișniță bătrână.,, Un zâmbet se zbate la colțurile gurii lui Antoniu, făcându-l și pe bătrân să-și miște barba stufoasă și Încâlcită, semn al unui răspuns la acest semn de afecțiune. Cu mare efort, Kawabata Își mișcă trupul uscat de suferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a lăsat pe Kawabata dormind, după ce l-a hrănit aproape cu forța și i-a răcorit fruntea cu puțină apă rece. A simțit nevoia să iasă În aerul jucăuș al primăverii, după o săptămână de stat oră de oră În preajma bătrânului cerșetor. Proviziile și banii s-au topit, și acum, este plin de Încredere În steaua norocoasă a cerșetorilor, care, cel puțin așa gândește Antoniu, este una și aceeași pentru toți. Atunci când Își pierde strălucirea, de vină este inconsecvența ființei umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a Întâmpinat cu flori.... O zi În care este decis să nu se ducă la gura metroului și să-i citească lui Kawabata, ce a scris cât a fost el plecat. Aseară, a Încălzit apă și l-a ajutat pe bătrânul tovarăș de sărăcie, să se spele În ligheanul hârbiut, ia aruncat la gunoi hainele de pe el și l-a Îmbrăcat cu haine curate, primite de pomană de la o asociație de binefacere, care a venit zilele trecute În ghetou, cu Îmbrăcăminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care a auzit și pe care ar fi vrut să le vadă. A, o să-i mai pară rău după soare. Nu există minune mai mare, ca astrul ăsta luminos care i-a Încălzit În ultimii ani, oasele lui de cerșetor bătrân. Antoniu Îl Îngrijește ca un infirmier devotat, doarme iepurește, Îi face ceaiuri, Îl Învelește, deși afară semnele verii Încep să se vadă, Îi dă să mănânce, Îl spală și, are de gând să aducă un medic. Nu știe cum, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de-a lungul deceniilor prin multe mâini, unele necunoscute. La el ajunsese printr-o Întâmplare și putea să-l coste chiar viața. I-l dăruise o profesoară de pian, prietenă de familie, o ființă singuratecă, cu apucături bizare de domnișoară bătrână, care, atunci când i l-a dăruit, ia spus două lucruri: ,, este portretul unei amante, frecventată de oameni politici ai vremii, și pictat de un mare artist și, al doilea lucru: pentru această pictură, până astăzi au murit doi oameni,, . După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îl mângâie, și Îi vorbește cu o voce blândă. Dând din coadă și privind Înapoi, câinele pleacă, nu Înainte de-a scoate din gâtlej, un lătrat scurt. Antoniu se apleacă din nou asupra caietului... Anticarul din Piața Sfantul Gheorghe, era bătrân ca și cei care-i aduceau cărți, vestigii ale unor biblioteci cândva Înfloritoare, străjuind cu demnitate pereții caselor. În vitrina prăvăliei, se aflau tomuri deschise, cu file Îngălbenite de la soarele care bătea vara În ele și pline de musculițe moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cei care-i aduceau cărți, vestigii ale unor biblioteci cândva Înfloritoare, străjuind cu demnitate pereții caselor. În vitrina prăvăliei, se aflau tomuri deschise, cu file Îngălbenite de la soarele care bătea vara În ele și pline de musculițe moarte, pe care bătrânul anticar nu le culesese, de parcă ar fi conservat un spațiu arheologic. Pe bătrânul anticar, Îl găseai În orice zi ai fi pășit pragul Încăperii cu miros de piele veche, jucând șah cu alt bătrân, un prieten străvechi. Era Întotdeauna amabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din vechiul regim, preoți, profesori, prinți și prințese care ajunseseră la munca de jos, chiar și cocote. Când a murit, era Într-un aprilie rece și ploios, În care mugurii Încă nu-și dezlipiseră frunzulițele. A fost găsit dimineața, de bătrânul prieten șahist, căzut Înăuntru, lângă prag. Se trezise și, după ce descuiase ușa , pentru a mătura ca de obicei porțiunea de trotuar din fața anticariatului, a suferit un stop cardiac. Pentru băiat, moartea anticarului a fost un șoc, din care și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ușile Închise, dar În cele două Încăperi viața a urmat, primăria instalând o familie numeroasă de țigani, certați cu legea și cu igiena. Băiatul mai trecea din când În când pe acolo, Într-un elan de speranță absurdă, gândind că bătrânul anticar Îl va primi cu zâmbetul pe buze, și-i va recomanda o nouă carte. -Am avut unele momente În care mă simțeam părăsit și-mi trecea prin cap chiar să mă sinucid. Este pentru prima oară În toți acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la pictura cumpărată... ,,Șederea mea În casa de la țară.se apropia de sfârșit. Venise toamna, și dealul cocoșat și ruinele castelului, căpătau pe zi ce trece nuanțe de ocru-sângeriu, și verde-șters, iar vița-de-vie de pe deal, gemea de struguri. Cu proprietarii bătrâni, schimbam diminețile câteva propoziții scurte, de politețe, după care mă retrăgeam În camera mea și loveam cu putere În căpăcelele rotunde ale mașinii de scris, pe care erau Însemnate cu alb, literele. Bărbatul care picta biserica din sat, un tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dar acum, Înăuntrul zidurilor ciuntite, mormanele de gunoaie, care făcuseră de-a lungul anilor un fel de strat geologic, erau adăpostul șobolanilor pe care nu-i tulburau nici măcar șatrele zgomotoase de țigani, din apropiere,. După plecarea mea din casa soților bătrâni, urma să vină pentru a lucra În liniște, un pictor vestit. De zece ani venea cu regularitate În lunile de toamnă, cu un geamantan de culori, un șevalet, pensule, hârtii și pânze. Locuia de fiecare dată numai În camera pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sticlei a ieșit și mai mult la vedere. -Ți s-a urât cu binele? Crezi că-s idiot? Am aflat tărtăcuță plină cu aer, că a mai locuit cineva cu tine. Crezi că mă duci cu zăhărelul? -Era un om bătrân și bolnav care avea nevoie de mine și cântărea cât un copil de zece ani, Încearcă Antoniu, cu un ultim argument disperat, să-l convingă. -Bagă-ți mințile În cap, altfel mă supăr și când mă supăr nu mai știu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Însfârșit, l-a deșertat pe tot În stomac. Aruncă sticla pe jos, aproape de picioarele lui Antoniu. Se lungește apoi pe pat, și-și pune geanta sub cap, În chip de pernă. -Știi pentru ce am fost la mititica? Pentru crimă bătrâne. Mi-au dat drumul alaltăieri, după cincisprezece ani, cu o lună Înainte de termen. Știi ce am făcut eu la mititica? Am Învățat să supraviețuiesc, să mă apăr, să nu fiu omorât de alții, și să-mi potolesc nevoia turbată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și de educația mea. Cum eu eram un copil interiorizat, care la cinci ani Învățase deja aproape singur să scrie și să citească, mama, se cam plictisea. Gospodăria nu o atrăgea, de asemenea, și de altfel, În familia noastră o bătrână menajeră care fusese și În slujba bunicilor paterni, rămăsese lângă noi ca o garanție a atașamentului, și făcea absolut totul, cu meticulozitate și pricepere. Era foarte În vârstă, dar pe chip se mai puteau citi urmele unei trecute frumuseți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
patruzeci și cinci de ani, iar sora mea, Rosemary, are treizeci și șapte; eu am patruzeci și unu de ani și uneori simt, într-un fel care nu e lipsit de melancolie și un farmec ciudat, că sunt un om bătrân. A descrie personalitatea cuiva este dificil și nu neapărat relevant. Povestea care urmează va dezvălui, cu sau fără voia mea, ce fel de om sunt. Și poate, ar fi bine să dau câteva detalii de început. Copilăria mea a coincis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mic apartament și m-am îndrăgostit brusc de ea. Poate părea caraghios ce spun, dar cred că m-am îndrăgostit în clipa în care am văzut patul ei. Nu m-am îndrăgostit de Georgie cu disperare; mă consideram deja prea bătrân ca să mai trăiesc disperarea și excesele ce caracterizează iubirea de tinerețe. Dar o iubeam cu o bucurie și o insouciance mai primăvăratică decât primăvara însăși, un soi de lună a lui aprilie miraculoasă, lipsită de durerile metamorfozei și nașterii. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
căsnicie este o aventură în derulare, spuse Antonia. Căsnicia noastră pur și simplu stagnează. Îmi dădeam seama de lucrul ăsta încă înainte de a mă îndrăgosti de Anderson. Poate că asta se explică în parte prin faptul că sunt mult mai bătrână și că ți-am fost un fel de mamă. Nu te-am lăsat să crești. Lucrul ăsta trebuie recunoscut mai curând sau mai târziu. Sorbi din pahar. Nu mai arăta atât de înspăimântată. — Scutește-mă de aiurelile astea medicale, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
satului Cotswold, nu departe de Oxford, și de acolo se vede toată întinderea de dealuri golașe pe care nu viețuiesc decât iepuri. Tisa și tufele de merișor plantate de mama au crescut frumos, așa încât grădina ar putea părea chiar mai bătrână decât casa dacă n-ar fi farmecul fără vârstă al locului, de asemenea aflat în declin, ca un loc plăsmuit de imaginația lui Sir John Millais sau a lui Dante Gabriel Rossetti. Era ajunul Crăciunului, la ora prânzului, și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Câtă profunzime, am spus. Tu ai putea sta și alături de un rege, cu siguranță ești la înălțimea lui Palmer al nostru. N-ai nici un motiv să te frămânți. Tu ești o zeiță, iar ea nu e decât o biată fată bătrână. Să fii convinsă de asta. La ce oră vine trenul? — La cinci și cincizeci și șapte, în Liverpool Street, răspunse Antonia. Martin, ești cu adevărat un as. Mă tem că trenul o să aibă mare întârziere din cauza ceții. Poate n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
negre strălucitoare, mai înguste decât înainte. În ceea ce mă privește, oamenii plătesc pe măsura câștigului, spuse ea. Ați dat dovadă de multă răbdare, domnule Lynch-Gibbon. La revedere. Și deschise ușa. 10 — Vasăzică, ai cam încurcat-o, nu-i așa, trișor bătrân ce ești! zise Georgie. Aș fi fost în stare să plâng, într-atât mă simțeam de descătușat. O iubeam atât de mult în clipa aceea încât aproape că am îngenuncheat și am cerut-o de soție atunci, pe loc. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-se de umărul lui Palmer. S-a ghemuit acolo cu picioarele sub ea, înfășurată în halatul vișiniu. Părul, pe care gulerul ridicat îl ținuse adunat, îi cădea acum pe umeri în bucle grele de un auriu patinat. Nemachiată, părea mai bătrână, mai palidă, dar fața ei era blândă, vie, maternă, ochii ei căprui mă urmăreau întruna, gura mare, mobilă, expresivă, zâmbea imperceptibil. De partea cealaltă, Palmer - calm, relaxat, uluitor de curat - arăta, în halatul său brodat și cu acel cap mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de înțelepciune și de generozitate, spuse Palmer. Deja își revenise și mă privea demn, ținându-și drept capul tuns scurt iar prin halatul desfăcut i se vedea pieptul alb umbrit de păr cărunt. Arăta emoționant de îmbătrânit, ca un războinic bătrân. Sosirea mea a pecetluit cu siguranță sfârșitul prieteniei noastre, am spus. Am rostit aceste cuvinte cu intenția de a-l provoca și din dorința de a-mi oferi o alinare. Palmer - și din nou l-am admirat când am revăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]