2,393 matches
-
hodorogind la fiecare mișcare -, un dulap, două scaune, o masă mică, făcută de Octavă când se mutase în prima lui casă. Fata cu mâinile verzi îi adusese multe flori, umpluse casa cu mușcate, cerceluși, glicine, câteva tufe de gardenii înflorite bătut și alb, cu ghivece în care se deschiseseră ghiocei și toporași, în bucătăria îngustă, pe fereastră, așezase un vas în care creșteau fire, grâu, tulpinile aveau vreo zece centimetri, o casă ca o grădină, așa făcuse ea acolo, în îngustimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Păi, pentru că una-două dispari. M-am gândit doar că poate... vrei să-mi spui despre ce e vorba. — E OK, mi-o taie scurt. Mersi. Tonul lui spune limpede „am Închis subiectul“, dar n-am de gând să mă dau bătută atât de ușor. — Ai primit vreo veste rea ? — Nu. — E ceva... legat de afaceri ? insist. Sau... e un lucru din sfera personală... Jack ridică privirea, și chipul Îi e străbătut de un fulger de mânie. Am zis că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
el nu vrea să-mi spună nici măcar un... Oricum. Nu contează. Nu-mi pasă. N-am să mă mai gândesc deloc la el. Poate să facă tot ce vrea. Să-și păstreze secretele idioate pentru el. Mult noroc și cale bătută. Gata. Am Încheiat acest capitol. Definitiv și pentru totdeauna. Rămân câteva clipe cu ochii la tavanul Întunecat. Și, oricum, ce-a vrut să spună cu chestia aia ? Ce, e chiar așa o nenorocire ca lumea să cunoască adevărul despre tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
târziu, a pândit trotuarele, a făcut turul piețelor, a Îndurat ocări și batjocură intrând prin restaurante și bistrouri, prin spitale, străbătând parcurile, luând la rând toate intrările de metrou, privind prin vitrinele magazinelor....Umbla flămând, cu o privire de câine bătut, iar viața, atâta cât mai era se târa În trupul lui ca un șarpe bolnav. -Ben, fecior tomnatec, vultur de mucava, năpârcă buimacă, ce naiba faci acolo? Ți-ai mâncat câinele? Sau poate te-a Înghițit el pe tine? Sau, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Primăvara, când au săpat pământul ca să sădească flori le-au găsit Îngropate Într-o cutie de pantofi. Biblia purta pe ultima copertă inițialele tale scrise mărunt cu un creion și ai făcut trei ani de pușcărie Într-o celulă igrasioasă, bătut sistematic de anchetatori. Ai fost eliberat la o amnistiere nesperată, dar n-ai mai putut să revii la facultate. Te-ai făcut legător de cărți. Acum toate s-au dus. Au rămas visele și amintirea casei În care ai locuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
căsnicie. Dezi, cum Îl alintau părinții, nu era bineînțeles nici pe departe un sentimental și credea că viața este un șir lung de Întâmplări legate de voința lui proprie. Important era să strângi din dinți și să nu te dai bătut. Odată pornit În vârtejul Întâmplărilor, nu se putea să nu-ți atingi scopul, să nu ajungi unde ți-ai propus. Cine te putea opri? Ce te putea face să nu reușești? Dincolo de asta, Dezideriu citea fără oprire, cu un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
era la scoala. Atunci am luat doar o zi pe lângă un long weekend, si am plecat în Alaska. Iar anul următor ne-am mutat. „Concediul” a fost cu ocazia interviului la Seattle... Dar poate că toate acestea erau doar pene bătute în crăpături deja existente. Că atunci când Roșa m- a dat afară. Ea s-a burzuluit imediat: - Aveam nevoie de bani! Cine stie ce-ai făcut... - Am mințit. Nu i-am spus că sunt student, desi m- a întrebat. Mi-a
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
vreți să cumparați un binoclu cu infraroșii sau un aparat de fotografiat cu blitz? -Nu mă interesează,îi răspunse calm domnul Dornu. -Le las ieftin,insistă brunetul. -Mulțumesc.Am acasă și binoclu și aparat de fotografiat. Omulețul nu se dădu bătut.Scoase din sacoșa binoclul.Il reglă din oculare. -Priviti! îl indemnă. Domnul Dornu îl puse la ochi. Trecătorii s-au apropiat brusc. -Are și toc.E nou. ”Reclama este sufletul comerțului”. Domnul Dornu încerca să scape de negustorul plictisitor.Ii
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de aur, 14. afară de ce lua de la negustorii cei mari și de la cei mici, de la toți împărații Arabiei și de la dregătorii țării, care aduceau aur și argint lui Solomon. 15. Împăratul Solomon a făcut două sute de scuturi mari de aur bătut, și pentru fiecare din ele a întrebuințat șase sute de sicli de aur bătut, 16. și alte trei sute de scuturi de aur bătut, și pentru fiecare din ele a întrebuințat trei sute de sicli de aur și împăratul le-a pus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
mici, de la toți împărații Arabiei și de la dregătorii țării, care aduceau aur și argint lui Solomon. 15. Împăratul Solomon a făcut două sute de scuturi mari de aur bătut, și pentru fiecare din ele a întrebuințat șase sute de sicli de aur bătut, 16. și alte trei sute de scuturi de aur bătut, și pentru fiecare din ele a întrebuințat trei sute de sicli de aur și împăratul le-a pus în casa pădurii Libanului. 17. Împăratul a făcut un mare scaun de domnie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
care aduceau aur și argint lui Solomon. 15. Împăratul Solomon a făcut două sute de scuturi mari de aur bătut, și pentru fiecare din ele a întrebuințat șase sute de sicli de aur bătut, 16. și alte trei sute de scuturi de aur bătut, și pentru fiecare din ele a întrebuințat trei sute de sicli de aur și împăratul le-a pus în casa pădurii Libanului. 17. Împăratul a făcut un mare scaun de domnie de fildeș, și l-a acoperit cu aur curat. 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
acele zbateri...? Numai că am rămas fideli unul altuia. Astfel eu m-am putut sprijini pe tine și tu te sprijineai pe mine. Am avut șansa să fim împreună, ne-am dăruit amândoi sarcinilor, am rezistat, nu ne-am dat bătuți. Și, puțin câte puțin, am văzut că toate se rezolvă. Copiii au devenit mari, s-au aranjat bine. De aceea, așază-te lângă mine și apoi privește, căci a sosit timpul recoltei și timpul aranjării în hambar. Atunci când asfințitul e
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
să-mi respecți orele de odihnă de acum Încolo. Acest avertisment avea să fie pus În practică mult prea curând. Refuzând de multe ori să ia copilul În brațe și să părăsească În miez de noapte casa, Maria era crunt bătută, cu pumnii, cu picioarele, până obosea bestia din el - agitată fiind - de un consum mult prea mare de alcool. “Biata de ea!”; nu Întârziau vecinele să șușotească pe la porți, văzând-o cu ochii umflați și vineți. Nimeni nu-și imagina
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
știe că e bolnav, da, și admite asta. Dar boala în sine nu pare să-l neliniștească. Ceea ce-l întristează profund sunt articolele, corespondențele. Trebuie să rabd, spune el. Și să mă oțelesc. Nu-mi pot permite să mă dau bătut. Doar când micul Manfred îmi va lua locul, atunci este drept și normal să mă lovească vreo boală mortală. Da, spun eu. Există ceva deosebit în legătura dintre tați și fiii lor. Aici se află de fapt temeiul întregii ordini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
meargă mai departe. Eu m-am purtat cu maximă corectitudine... și discreție. Dar tu, bietul meu Pidot, știi asta mai bine ca oricine. Cred că tu ești acuzat pe nedrept. —Sunt complet terminat. —Curaj, Pidot, niciodată să nu te dai bătut. Am eu un văr de-al doilea care locuia la Londra și care încearcă să pună treaba pe roate. Ai aflat și tu câte ceva, cu siguranță, nu-i așa? — De ce nu ieși de-acolo, să te văd? —E mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
îi răspund eu în cele din urmă, e bine. ― Ce mai e nou? spune mama, care mereu încheie conversația așa. ― Nimic, mamă, repet eu replica mea obișnuită. Te sun săptămâna viitoare. ― Bine, și bravo cu regimul. Să nu te dai bătută. Închid telefonul și-mi scot poza din geantă. Având grijă ca Sophie și Lisa să n-o vadă, fac ceaiul pentru toate trei, după care mă duc sus să mă întind în pat. Mă tot uit la poză, pentru foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
unul la care nici nu vreau să mă gândesc, unul de care sper să reușesc să uit. Nu merge, cu cât încerc mai tare să nu mă mai gândesc la asta, cu atât mă gândesc mai mult. Bine, mă dau bătută. Noaptea trecută am fost la Mondrian Hotel: un imens refugiu minimalist de marcă de pe Sunset Boulevard. E un loc pe care Brad a insistat să-l văd, deși eu nu prea mă dau în vânt după locuri închise, nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
manevrezi chestia asta nenorocită? Lauren îmi explică și fac așa cum îmi spune: apăs butoanele de care îmi spune ea. ― Alo? ― Tot eu sunt, spune Lauren. ― Rahat. Stai așa, să mai încerc. ― Alo? ― Nu, tot eu sunt. ― Of, eu mă dau bătută. E probabil cineva foarte plictisitor, pentru Brad. O să-l ignor, tu continuă să-mi spui ce s-a mai întâmplat. Și Lauren face întocmai. Ce n-ar avea cum să știe Jemmima este că persoana care încearcă să sune este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că ocupa jumătate din bucătărie! Motivul pentru care vocea lui suna înfundat era că avea gura astupată cu o bucată enormă de pâine. Presupun c-o să mă spui pentru chestia asta, nu? a zis el cu o expresie de câine bătut, în timp ce-și îndesa în gură felie după felie. —Să te spun? am exclamat eu. De ce să te spun? —De ce nu? Suferința i se citea pe chip și în voce. Ar trebui să-ți pese de mine. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
te-o chema, am zis eu. Din gura ta lipsesc doi dinți: cei doi dinți care sunt în pumnul meu. Sau cel puțin o să fie dacă nu mă lași în pace. —Rachel, Rachel, mi-a spus el cu o privire bătută. Nu vrei o bucățică de latin în tine? — Dacă bucățica de latin la care te referi ești tu, atunci nu, nu vreau. Dar de ce nu? Prietena ta, Briiiiigiiiiit îl place pe Carlos. —Brigit e nebună la cap. Și lăsând restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a dreptul castă. — Am putea... nu știu... să mergem la film? a propus el. Nu asta era ceea ce voiam s-aud. La film? La un nenorocit de film? La asta ajunsesem? Nu, încă nu aveam de gând să mă dau bătută. Puteau să-mi ia Valiumul, cocaina, cărțile de credit, dar niciodată n-aveau să-mi răpească sufletul. Sau apetitul. Am putea să mergem să mâncăm ceva, am zis eu nerăbdătoare. Eu și Luke petrecuserăm unele dintre cele mai fericite momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
10.00 si 14.00. Iar pentru a vă distra zilnic, nu aveți decât să intrați în diverse localuri si prăvălii unde puteți găsi nenumărate anunțuri precum următoarele: - Consumați cu încredere supă de pasăre vegetariană. - Servim cu frișcă clientela bine bătută. - Avem frișcă bătută toată ziua. - Nu servim minori sub 18 ani. - Nu servim în stare de ebrietate. - Avem ciorapi de femei lungi. - Lenjeria de corp nu se schimbă! - Confecționăm costume de damă la proba a doua. - Croim rochii pentru dame
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
că și eu sunt polițist, o amenință în glumă Toma. Și, ce ai să-mi faci? Mă văd silită să îți reamintesc și eu că tatăl meu este comandantul poliției de aici, îi răspunse ea pe același ton. Mă dau bătut. Asta înseamnă că ne-am înțeles? Cristi dădu din cap. Vreau să aud! insistă ea. Da, ne-am înțeles. Perfect! spuse Ileana victorioasă. Rămâne stabilit, când ai de gând să te duci pe munte, mă anunți și mergem împreună. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ușor sentiment de frustrare, simțea că o place tot mai mult pe Ileana. Avea o gândire logică și un bun simț practic care îl umplea de respect. Nici măcar Pohoață? o dădu el pe glumă. Hai, fii serios! Bine, mă dau bătut. Și totuși este ceva, pardon cineva acolo, se încăpățână inspectorul. Bineînțeles că este. Doar am mai discutat asta. Ah, da. Uitasem. Hai, să mergem! spuse Ileana supărată, deschizând portiera și coborând din mașină. Te-am rugat să nu mai faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cristian spre peretele stâncos de peste gura peșterii. Nu e. De unde știi? întrebă el. Nu știu, dar îmi doresc din tot sufletul, spuse Ileana foarte sigură pe ea, simt că zeii ne vor fi alături. Cu inima îndoită, Cristian se dădu bătut. E drept că nici pe el nu-l încânta să se aventureze în întunericul din măruntaiele munte lui. Începu să caute din priviri o cale de acces pe versantul aproape vertical. Până ceva mai sus de înălțimea capului său, peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]