2,280 matches
-
tineri și frumoși, Veseli, harnici, curajoși, Nu știam de tratamente Și nici de medicamente. Ne duceam în ospeție, Mai trăgeam câte-o beție, Era veselia-n toi Fără griji, fără nevoi. Dar încetul cu încetul S-a rărit și cu banchetul. Au venit griji și nevoi, Haine și ghetuțe noi. Geaba ai bani și de toate Dacă ai dureri de spate. Nu mai este tinerețe, Vai de tine, bătrânețe!
Nostalgie by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83193_a_84518]
-
confuzi. Nu ne așteptam la un asemenea ajutor și câțiva erau suspicioși, dar era prea târziu ca să dezbatem problema cu puștile la ochi, căci cei dintâi au urcat în trenul care abia se târâia și își ocupau deja locurile pe banchetele compartimentelor. Vom avea timp destul în timpul călătoriei! Și chiar dacă nu erau din partea Leverifului, îi puteam dovedi cu ușurință, căci noi eram aproape cinci sute de oameni, iar ei, poate treizeci. Vagoanele se succedau și mereu intrau alții și alții. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
trăiește, Omul se transformă-ntruna: Pielea feții se-ncrețeste; Creierul - nu totdeauna”. Celelalte schițe au participat la diverse concursuri literare în perioada 1996 2004 („Jocul”,”Dragoste la a doua vedere”, „Simple coincidențe”,”Lecția de dans”,”Eșecul etapei”,”Jungla albă”.”In garaj”,”Banchetul solitarului”,”Doamna și vagabonzii” ,”Vot de iunie”,”Misterul nopții”,”Samsarul”,”In contact cu umbra”.”Labirintul”,”Meandre”,”Vacanța”), dar rezultatele finale nu sunt cunoscute. Titlul cărții a fost inspirat din „Aforisme” una din epigramele lui Petre Tipărescu: „Încurcând două cărări Amuzantele
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Cel ce nu știe să distingă binele de rău,adevărul de fals;care nu știe să recunoască în om investiția cerului,acela nu a ajuns încă la perfecțiune”.(Confucius). Satisfacția mea este că v-am invitat dragi cititori la un banchet plăcut,util și inedit. Autorul „E mai bine să meriți onoruri și să nu le ai,decât să le ai și să nu le meriți” (Mark Twain) Ceaușescu fusese înlocuit cu Ștefan cel Mare Ziua de 22 decembrie a debutat
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
tine se vorbește acolo și de mine. Dar vălul când cădea-va,tu n-ai să fii, nici eu.” (Omar Khayyam) „Baia,vinul,Venus,astea pe un om îl ruinează... Fără baie,vin și Venus,viața ce mai însemnează?” (Petroniu) Banchetul solitarului Un student a citat din memorie:” Viața e atât de complexă,încât nu poți da un exemplu fără să te amuzi”. E o seara de august.Un ilustru necunoscut rătăcește printr-un mare oraș. Impins de ultimii călători necunoscutul
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
dorea un respiro. Simțeam că rătăcesc într-un labirint. Spre bucuria parinților mei,la puțin timp de la desparțire,Radu primi un ordin de încorporare și apoi,după serviciul militar,plecă din țară. Era intervenția tatălui meu? După absolvire și dupa banchet am început să caut un loc de muncă. Am găsit un post de funcționar public la o primărie dintr-o comuna îndepărtată. Aici l-am cunoscut pe secretarul primăriei, dl.Cornel Capră. Dragoste la prima vedere. In ciuda diferenței de
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
nu ți se Întinde pe iarbă, cum, nici măcar ea să nu Întoarcă fața spre tine? Cum, nici măcar ea să nu te bage În seamă? Și tu, care toată noaptea ai sărit dintr-un tren Într-altul, te-ai ascuns sub banchete, În trenuri păzite de soldații cu arma, ai venit până aici În pijama, desculț, cu obrazul plin de clăbuc, ras doar pe jumătate! Ca dintr-o altă viață, ca dintr-un vis Îți amintești tot ce ai pătimit pe acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lalele colorate, În jurul nostru foiau porumbei blânzi ca găinile și iepuri domesticiți. Dar la un moment dat, nu Înțeleg de ce, am rămas singur, alergam disperat prin tren, nu apucasem să-mi iau În gară bilet și mă tot ascundeam sub banchete. Până aici a fost visul, acum sunt treaz, sunt În fața casei vechi din copilărie, stau la poartă, sub chiparos. Dar exista un chiparos? Dar exista un brad la noi În curte? Nu mai țin minte dacă În vis chiparosul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
CUVÂNTUL a pus în despărțire un astfel de-nțeles. Și dacă despărțirea-i liantul ce ne-adună, înseamnă că-n adâncul ei este un secret care, discret, ne face să fim toți împreună la nunta vieții și la sfântul ei banchet. Conjuncții tăinuite lucrează-n toate cele, de-ntregul e mai mult ca suma părților, căci firul nevăzut de printre și din ele unește ce-i asemeni cu ce-i despărțitor. Un univers deasupra și altul dedesubt și, peste tot, același
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
boieri". Asta-i numai pentru sufletul nostru, ținuse bătrânul să îi explice lui Cristi. Am păstrat-o special pentru noi doi. Cristi privi în oglinda retrovizoare, în mașină era prea întuneric ca să poată vedea ceva în spate. Întinse mâna printre banchete până ce atinse cu vârful degetelor genunchii Ilenei. Nu voia decât să se asigure că totul era în regulă. Faptul că îi știa acolo, îi dădea un sentiment de liniște. Un val cald de dragoste pentru cei doi îl cuprinse. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cu girofarurile aprinse și sirena tânguindu-se, Dacia Logan gonea pe drumul forestier ce șerpuia prin pădure. Soarele strălucea puternic, făcând ca umbrele copacilor de pe margine să alerge cu viteză peste capota mașinii. Pop, Mureșan și Cristian se înghesuiseră pe banchete în timp ce Vasilică era la volan. Tânărul conducea foarte repede, atacând virajele pe două roți. Apa rămasă de la ploaia din noaptea trecută se adunase în băltoace pe marginea drumului. Vasilică Pohoață nu făcea nici un efort să le ocolească iar noroiul împroșca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu punctualitatea știu sigur că am reușit, cu claritatea explicării numai foștii mei elevi pot spune. Am fost ultima generație de studenți care a dat examenul de stat după patru ani. Colegii m-au ales șefă de promoție, cu toate că la banchet încă nu împlinisem 20 de ani. La repartiție, am ales un sat în apropierea părinților, în final ajungând profesoară la fostul meu liceu, unde am rămas până la plecarea din țară. Ai pomenit de faptul că aveați haine modeste. Un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
știu numai că am pierdut o oră întreagă ca să redactez două fraze pe cât de calde pe atât de nesincere.) Am trecut doctoratul cu "magna cum laude", iar după câteva luni numai am fost abilitat docent pentru specialitatea Psihanalizei judiciare. La banchetul pe care decanul facultății l-a dat în cinstea mea am invitat-o și pe Alexa. Țineam să cunoască succesele mele pentru că la rîndu-i le comunica Mihaelei. (De ce aș minți? ― nu-mi displăcea acest lucru.) ― Ce mai face Mihaela? am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
regulă apologetice. În schimb m-a emoționat elogiul fostului meu profesor Tîrnoveanu care îmi prezicea un viitor strălucit. (Ce păcat ― după o lună s-a stins din viață). Au venit și părinții mei, mai fericiți ca oricând. Altă petrecere, alt banchet, de astă dată intim, cu prietenii mei, printre care Bogdăneștii, Veverița cu Urangutanul ei și câțiva mansardiști (Gleber, Charlot, Iliuță). Dar toate astea mă lăsau rece, indiferent. Nu mai vibra nimic în mine, parcă mă transformasem într-un bloc de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fapt, acesta era un bărbat în toată puterea vârstei sale, care, atunci când nu se afla la datorie, slujind seamănului său aflat în nevoie, era un dedicat și un vioi om de lume și de spirit, prezent la toate petrecerile și banchetele, fără nici cea mai măruntă excepție, adică era un om al plăcerilor și chiar al pasiunilor vicioase, ce se știe foarte bine cât de tare slăbesc sănătatea, atât cea trupească, cât și cea sufletească. A nu se înțelege cumva greșit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
zicând o vorbă rea în urma incidentului de la aeroport. Ceea ce e aproape neverosimil după ce constați câte animozități există în exil. Luni, 29 august Agitație în casa doctorului Costin unde ne-am reîntors aseară, după ce s-a încheiat "Romfest"-ul (cu un banchet la care s-au rostit discursuri sentimentale). Cum plecarea din Los Angeles a fost fixată pentru 1 septembrie seara, avem timp pentru încă o excursie. Și suntem gata s-o pornim spre Las Vegas, trecând prin celebra Vale a Morții
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
care bateria ar ceda din nou. A doua zi mergem la biserică, la slujbă. Lume multă, încercare stângace de a reconstitui atmosfera bisericilor de-acasă. După slujbă, mergem cu toții, cu mașinile, la "o sală" unde are loc un soi de banchet, cu ocazia hramului bisericii. Mă întîlnesc cu Aurel Dragoș Munteanu, fost ambasador al României la ONU, apoi la Washington. De-j misionat din post și stabilit în America. Regretă (zice) că nu poate să rămână la "masă", pretextează niște treburi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mergeți. Gosseyn se îndoia că i s-ar putea spune ce voia să știe. Dar ajunse într-o încăpere mai puțin mare decât se aștepta și atât de obișnuită încât se întrebă dacă nu greșise drumul. Niște oameni așteptau pe banchete și în fața lui, dincolo de bariera de lemn, se găseau opt birouri la care se afla câte un funcționar.. Mai departe, un birou închis cu geamuri, cu o masă mare. Când trecu de barieră, mai mulți funcționari se ridicară în semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
faceți o baie, Înălțimea Voastră? Toți samuraii și chiar și soldații pedestrași și-au terminat masa de seară. — Nu, voi aștepta până sosește Domnia Sa. — Domnia Sa întârzie cam mult în seara asta, nu vi se pare? — Azi a avut loc un banchet pentru sărbătorirea victoriei în tabăra principală. Stăpânul meu rareori se atinge de sake, dar poate că a băut puțin și s-a cam afumat, cu toate toasturile. — Vă pot servi masa de seară? — Nu, nu, îmi voi aștepta și cina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
luxuriant, Yusho stătea așezat cu privirea în gol, ținându-și genunchii. Curând, când Toshimitsu ieși pe poartă, tânărul și Yusho plecaseră. Toshimitsu era temător. Își spunea că Mitsuhide întârzia prea mult cu întoarcerea. Chiar dacă era pe deplin conștient că un banchet se putea prelungi până noaptea târziu. Ieșind prin poarta veche, cu acoperiș de stuf, cărarea ajungea repede la drumul de lângă lac. Ultimele urme de căldură a zilei încă mai făceau să se unduiască aerul pe cerul dinspre vest, peste lacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lăncierii și ajutoarele îl urmau în grup compact. Dar îngrijorarea de pe chipul lui Toshimitsu nu se risipi când se apropiară. Ceva nu era așa cum s-ar fi cuvenit. Nimic din înfățișarea lui Mitsuhide nu sugera că se întorcea de la un banchet care sărbătorea victoria. Stăpânul său ar fi trebuit să călărească spre casă într-un mod triumfal, legănându-se elegant în șa, îmbătat împreună cu însoțitorii săi de sake-ul oferit în acea zi. Dar Mitsuhide mergea pe jos, părând abătut. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
I se rezervaseră cele mai de soi reședințe din oraș, iar lui Akechi Mitsuhide i se încredință responsabilitatea primirii. În plus, Nobunaga îi ordonase fiului său, Nobutada, care urma să plece în provinciile apusene, să ajute la pregătirea unui extravagant banchet de trei zile. Unii se întrebau, cu voce tare, de ce îi oferea Nobunaga o primire atât de opulentă lui Ieyasu, care era cu opt ani mai tânăr decât el și senior al unei provincii ce fusese, până nu demult, mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ieyasu își exprimă gratitudinea simțită din adâncul inimii pentru atenția pe care i-o arăta Nobunaga, dar, când și când, simțea că lipsea cineva și, în cele din urmă, îl întrebă pe Nobunaga: — Nu era însărcinat Seniorul Mitsuhide cu acest banchet? Ce i s-a întâmplat? Azi nu l-am văzut toată ziua și nici ieri, la spectacolul Nô. — A, Mitsuhide, răspunse Nobunaga. S-a întors la Castelul Sakamoto. A trebuit să plece atât de repede, încât n-a mai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu-i venea să-și creadă urechilor. Alergă surprins și se prosternă la picioarele seniorului, explicând că mirosul neplăcut nu era cauzat, cu siguranță, de pește stricat. — Nu-mi veni cu scuze! îl întrerupse Nobunaga. Aruncă totul! Ia altceva pentru banchetul de diseară! Și, făcând pe surdul, Nobunaga se îndepărtă. Mitsuhide stătu o vreme tăcut, aproape ca și cum i-ar fi pierit puterea să se miște În acel moment, sosi un mesager care-i dădu o scrisoare cu ordinul de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se vedea în neorânduiala părului și în culoarea cumplită a feței. În sfârșit, își ridică încet „capul de kumquat“, cum i-l poreclise Nobunaga, privind spre grădina întunecată. În depărtare, văzu multe lămpi strălucind printre copaci. Era prima noapte a banchetului de la castel. „Oare să plec așa, cum mi s-a ordonat?“ se întrebă Mitsuhide. „Sau ar fi mai bine să trec pe la castel pentru a-mi prezenta omagiile, înainte de a pleca?“ Mitsuhide fusese întotdeauna derutat în situațiile de acest gen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]