2,069 matches
-
continua s-o mângâie, iar ea îl privea cu buzele întredeschise; sfârcul se întări, îi împunse palma. El se opri, cu răsuflarea tăiată. Ea se retrase brusc și se acoperi; îl privea cu ochii senini. El se îndepărtă tulburat de barăci și, când ajunse de-acum departe, întrebă de unde erau fetele acelea. — Ăsta-i cel mai bun motiv ca să pornești un război, răspunse cu o veselie brutală un subofițer. Erau din Gallia Belgica, din Germania Inferior, din Rhetia - ținuturi cucerite. Unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care se învârtea prin castrum când norii se mai risipeau, descoperi că soldații nu aveau chef de joacă. Vorbeau încet, adunați în grupuri, îi aruncau câte-o privire, dar nici unul nu-l striga: „Caligula!“ și nu se ascundea în spatele vreunei barăci până când el, furios din cauza jocului, bătea pământul cu sandalele și-i striga: „Nu-ți răspund, ăsta nu-i numele meu!“. Așteptă ca un glas să-l provoace, pentru a-l urmări și a-l prinde pe soldatul care se lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Mulțimea era în dezordine și din ce în ce mai furioasă. În trecut, mulți fuseseră înspăimântați de acele glasuri și de acele priviri, de forța colectivă a acelor mașini de război, conștiente de puterea lor. Mai în spate, pe Cardo, soldații ieșiseră cu toții din barăci - până și grăjdarii, vânzătorii de alimente și calones, sclavii intendenți, se îngrămădeau, umplând strada. Durii decuriones și centuriones nu interveneau. Era de-ajuns pentru a înțelege periculosul lor consens. Germanicus tăcea, pentru că oamenii lui spuneau adevărul. — Tu comanzi cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
privi în jur, îi mângâie părul cu degetele, îl gâdilă după ureche și izbucni în râs. — De o săptămână muream să fac asta. El ridică ochii din carte, zâmbind; se gândi că semăna cu fetele din Rhetia care stăteau în barăcile din castrum. Continuând să râdă, ea îi trecu două degete pe buze, îl înțepă o clipă cu o unghie ascuțită. — Am chef de joacă, spuse. Cred că știu niște jocuri pe care tu nici nu ți le închipuiești... Tunica îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
corăbii, templele de marmură nemișcate pe apa întunecată, pe care Euthymius, Imhotep și Manlius le construiseră, așa cum promiseseră. Coloanele fuseseră ridicate. Plăcile aurite se aflau pe mal. Burnița însă, și șantierul era închis; muncitorii își pregăteau masa de prânz în barăci. În ciuda ploii, o delegație de senatori, aleși dintre oratorii cei mai convingători, urcă până la vilă, se prezentă la poarta păzită de gărzile germanice și află cu ușurare că Împăratul accepta să-i primească. Cu o ușurare la fel de mare primise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
prin Armenia. Povestea el, că la patru după amiază, suna clopotul și ei lăsau uneltele acolo unde erau în momentul acela, și plecau să se spele. Săracii români, se uitau cu jind peste gardul despărțitor, la prizonierii nemți, care aveau barăci cu apă caldă și cu tot dichisul, pe când ei nenorociții de români erau cazați ca vai de ei. Dar rușii procedau așa, fiindcă aveau mare nevoie de nemți, care erau specialiști în mecanică și utilaje complicate, pe când românii făceau doar
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în București este singura de această specialitate din țară. - Nu se poate! Pe asta am făcut-o și eu! Directorul Pușcașu tot pe asta a terminat-o, vine mai târziu și el aici la ciorbă extraordinar ce întâmplare! Tot la ,,barăci,, lângă Drept? Nu v-au mutat? - Nu tot acolo avem facultatea! Sunt și căminele de fete ale Universității lângă Operă! Tânărul începe să se dezmorțească simțindu-i căldura din glas: - Pe astea nu le-am apucat, Doamne ce viață am
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
înăbușea; s-a așezat la umbră, scaunele din partea pe care bătea soarele rămăseseră neocupate. Merge fix două stații și se miră că mașina aceea hodorogită se putea deplasa cu viteză atât de mare. Zărește peisajul bine cunoscut al șantierelor cu barăci și traversează repede când prinde un moment mai liber pe bulevard. Totul se petrecea în viteză, era aglomerație, claxoanele scoteau zgomote stridente care atenționau distrații pietoni, o atmosferă încărcată până la refuz cu particule de praf, fum și căldură sufocantă se
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cuvânt, ce putea fi descifrat, dar care nu știai dacă trebuie citit solitar sau solidar. PIATRA CARE CREȘTE Mașina coti cu greu pe drumul de argilă clisoasă. Farurile luminară în noapte, de o parte a șoselei, apoi de cealaltă, două barăci de lemn acoperite cu tablă. Lângă cea de-a doua, pe dreapta, se zărea, în ceața ușoară, un turn construit din grinzi cioplite grosolan. Din vârful turnului pornea un cablu metalic, invizibil la bază, dar care pe măsură ce cobora în lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cioplite grosolan. Din vârful turnului pornea un cablu metalic, invizibil la bază, dar care pe măsură ce cobora în lumina farurilor, strălucea din ce în ce mai puternic, spre a se pierde în spatele povârnișului care tăia șoseaua. Mașina încetini și se opri la câțiva metri de barăci. Omul din dreapta șoferului ieși, trudindu-se, din deschizătura, prea strâmtă pentru el, a portierei. O dată ajuns afară, lângă mașină, doborât de oboseală, înfipt greoi pe picioare, părea că ascultă mersul încetinit al motorului. Apoi se îndreptă în direcția povârnișului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în aerul călduț, făcând și mai apăsătoare liniștea și nemișcarea acelui mare luminiș din inima pădurii virgine. Pe cerul negru tremurau stele încețoșate. Dar de pe celălalt mal se înălță un zăngănit de lanțuri și un clipocit înăbușit de ape. Deasupra barăcii, la dreapta omului care aștepta nemișcat, cablul se încorda. Un scârțâit surd începu să-l străbată, în timp ce dinspre fluviu se ridica un zgomot, nemărginit și totodată slab, de ape răscolite. Scârțâitul deveni uniform, zgomotul de ape crescu și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
constituie însă obținerea Premiului pentru Proză la Concursul de manuscrise al Uniunii Scriitorilor din România (2006) pentru romanul Conspirațiile imposibile (Ed. Cartea Românească, București, 2007). părinților mei, Laurențiu și Maria JOS DICTATORUL, scrie mîzgălit cu excremente pe zidul crăpat al Barăcii lui Roja de pe care cad bucăți de tencuială ca de pe o hartă care se dezintegrează, scoțînd la iveală noi continente, insule, ape, linii de relief, cărămizi clădite strîmb, goluri cît pumnul și armături răsucite. Cerul e întunecat de un nor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu care nu s-ar mai fi întîlnit, le atrăsese atunci Gulie atenția, avînd aerul unui profet care nu se înșală. Roja își amintea perfect, erau toți patru, cu tot cu Tîrnăcop, încăperea era mică, ca de obicei noaptea îi prinsese în baracă și rămăseseră pe întuneric din cauza unei pene de curent. — Să nu crezi că există pe lumea asta vreo fantezie despre care o femeie adevărată să nu știe, reluă Delfina. Adevărați revoluționari, asta eram, se gîndi Roja. Nu doar niște răzvrătiți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nevoie de vreo batistă de hîrtie din poșetă. — Verdict absolut eronat, Gulie. Urlase ca un apucat, credeam că o să-și scuipe plămînii afară, își închipuia că nimerise deja în iad, clătinîndu-se pe picioare, orbecăind dintr-un colț în altul al barăcii. N-ar fi trebuit să chemați ambulanța, ați fi scăpat de el și de ideile lui infernale. O să se folosească de voi doar pînă o să-și atingă scopul și atît, după aia n-o să vă dea nici bună ziua, eu ies
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
luminată aproape la fiecare pas de cîte un fulger, pînă în secunda în care dispare brusc intrînd parcă în pămînt. — Se vede treaba că numai de dumneavoastră au vrut să scape, dom’ Roja, zice Gulie privind în gol la pereții Barăcii, că le-ați stat în gît pînă în clipa cînd v-ați hotărît să plecați. Nu mi-am dat seama că exact acolo era gura de metrou dinspre Teatrul Național, spune Tîrnăcop, în prima clipă mi-am închipuit că o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fel a fost mai bine așa, zice Dendé, ce-am fi cîștigat de exemplu dacă după spargerea Mitingului eu, Tîrnăcop și Gulie am fi rămas împreună? Nici nu aveam altă variantă, știam că pe la șase trebuia să ne întîlnim la Baracă, ca să vedem ce și cum, zice și Gulie. Numai la asta m-am gîndit în orele alea, dom’ Roja, mărturisește Tîrnăcop, la clipa cînd trebuia să ne revedem toți la Baracă. Oricum am întoarce-o, tot nu e bine, zice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
știam că pe la șase trebuia să ne întîlnim la Baracă, ca să vedem ce și cum, zice și Gulie. Numai la asta m-am gîndit în orele alea, dom’ Roja, mărturisește Tîrnăcop, la clipa cînd trebuia să ne revedem toți la Baracă. Oricum am întoarce-o, tot nu e bine, zice Roja, totul s-a dus de rîpă, în țara asta n-o să se întîmple nimic niciodată, e clar că n-o să mai aibă loc nici o schimbare. Dacă domnul Președinte ar fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și cu asta-basta, zice Dendé, poate că a fost mai bine așa, i se pare. — Gîndiți-vă, dom’ Roja, intervine Tîrnăcop, dacă nu le-ar fi ieșit prima mutare, nici noi n-am fi avut activitate, ne-am fi întors la Baracă cu buzele umflate. — într-un fel îmi pare rău că am pierdut atîta timp cu Părințelul și Curistul, recunoaște Roja din senin, ar fi trebuit să-i las baltă mai devreme. Să nu vă fie, zice Gulie, nimeni nu poate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
betonieră care scîrțîia din toate încheieturile, antichitate, piesă de muzeu. Am schimbat cinci curele pînă am terminat toată șandramaua. — Mare ștengar Roja ăsta, zice admirativ Curistul, privind în aceeași direcție, abia acum înțeleg cît de tare a dus dorul vechii Barăci, n-a rezistat, l-au mîncat palmele, trebuia să și construiască alta nouă, de dragul vremurilor trecute, eu îl înțeleg. — în tot răul e și un bine, filozofează Tîrnăcop, am început cu molozul Curistule, tot locul ăsta era un morman imens
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
îl cunoșteau cel mai bine pe Roja? Nu e ceea ce pare, Curistule, zice Gulie, s-a metamorfozat în zilele alea, nu mai seamănă deloc cu un revoluționar călit care luptă pentru idealurile sale. A ținut cu tot dinadinsul să dărîme Baraca imediat după ce s-au liniștit apele, însă n-a avut destul curaj și s-a chinuit sălbatic pînă i s-a ivit ocazia din timpul Mineriadei. — El i-a adus încoace, zice Dendé, ăsta a fost un viespar al dușmanilor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Gulie, ascultați ce vă spun eu, e dragostea vieții lui, o are ascunsă acolo în subconștient, ba nici să nu te gîndești, Curistule, îi atrage atenția Tîrnăcop cu seriozitate, cum adică? Să refacă ei întreg angrenajul, mecanismul, nu se poate, Baraca a fost una, Parlamentul e alta, nici gînd, cum să fie imposibil? Avem locurile rezervate, s-a făcut un fel de algoritm, oare nu pentru asta ne-am riscat pielea? Ai scrîntit-o Potaie, începe Roja să vorbească singur pe stradă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că n-a fost unul din ăia care duce totul cu sine în mormînt. Dacă nu m-ar fi avut pe mine în preajmă, amarnic s-ar mai fi plictisit, mai ales în zilele alea de bîjbîială dinainte. Aveam deja Baraca pregătită, puteam începe experimentul. Ți-au mai lipsit doar cîteva ore, tovarășe general, și situația, cine știe, s-ar fi putut întoarce în favoarea ta, însă n-a fost să fie. Ceasul rău, clipa neagră, nici măcar n-ai făcut-o cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cusut ca o minge de fotbal, nici n-a mai fost nevoie să leșini, Tîrnăcop, mai trebuie doar să-l pansăm, zice Gulie smulgîndu-și și cealaltă mînecă. La ce bun atîta zoreală? se gîndește Roja, simțind că se apropie de Baracă, de unde v-a venit ideea asta, dom’ Șef? își aduce aminte întrebarea lui Tîrnăcop, păi ce altceva să fie dacă nu un bastion de rezistență al anticomunismului? Dar asta ar fi bine să rămînă între noi, le-a sugerat, nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Roja, ia-l de unde nu-i. Ba spunea că e le cazarmă cu dumneavoastră, ba că e ocupat cu organizara grupului Bisericuța, ba alte alea. — Și cînd să-l așteptăm în seara cu pricina, spune Tîrnăcop, cînd aveam întîlnire la Baracă, să nu vă vină să credeți, cine credeți că sosește primul? Fusese o ironie a sorții că îi venise rîndul să fie trecut în rezervă exact înaintea lui decembrie? Ce s-ar fi întîmplat dacă ar mai fi stat în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
goale, paharele pe fundul cărora Dendé, Tîrnăcop și Gulie băuseră și ultimul strop de alcool, scrumierele care dădeau pe dinafară ticsite de chiștoace, capace de plastic, cocoloașe de hîrtie, bețe de chibrituri. Cu pași nesiguri își tăie drum prin mijlocul barăcii, prin întuneric, pînă la întrerupătorul de curent și îl apăsă ferm. Încăperea se lumină brusc, iar Roja rămase o clipă hipnotizat, cu ochii ațintiți la becul din tavan, pînă se simți orbit și fu nevoit să-și mute privirea în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]