6,215 matches
-
bere. Ce-ar trebui să fac, și cum să fac, și ce să fac mai întâi... Prima și prima dată cred că ar trebui să mă bărbieresc, da, da, uliu! Bună idee și cred c-ar trebui să-mi dau barba jos, da, da, și mustața. Mă felicit în gând și trec iute la treabă. O să-mi pun și peruca aia roșcovană, pe care am împrumutat-o definitiv de la Costel, atunci când m-a pus dracu să-l urmăresc pe amantul viceprimăriței
BANII, ĂŞTIA..., LUA-I-AR DRACU ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341940_a_343269]
-
de arme și efigii romane aflată pe perete. Livius își plecă capul ducându-și mâna dreaptă la piept și ieși din încăpere după care se întoarse peste puțin timp însoțit de doi oameni destul de în vârstă, amândoi cu părul și bărbile albe și îmbrăcați în costume simple, închise la culoare. Sandalele îi trădau însă, pentru că nu arătau a fi ale unor oameni de condiție modestă iar ochiul expert al procuratorului observă lucrul acesta și își spuse în sine că bărabații aceia
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
am luat rămas bun de la adânc cugetătorul Drd. Stelian Gomboș și am plecat. După doar cincizeci de pași dau „nas în nas” cu un alt domn pe care-l respect: prof. dr. Adrian Botez. Am răsuflat ușurat, șoptindu-mi în barbă: „Gata! Acum vorbesc doar eu”. Hm! N-am apucat să trag aer în piept și domnia sa deja intrase puternic în subiectul ce-l macină de ani buni: „Descoperirea pietrei filozofale. Drumul ca inițiere”. Am deschis gura și am rămas așa
SURPRIZĂ LITERARĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 810 din 20 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342238_a_343567]
-
13 martie 2013 Toate Articolele Autorului Urmând una din directivele liricii Anei Blandiana Părinții mei (mama în special) M-a(u) răsturnat direct din mormânt în leagăn Și astfel în copilărie semănam c-un moșneguț de treabă Jucându-se cu barba prin iarbă La porțile creației și ale iubirii Am sunat cu clopoțețlul bisericii din sat Și iată-mă acum Bărbat adevărat Așteptând să vină ambulanța Să mă ducă la maternitate Pentru parastas Doamnelor și domnilor zău că-i STAS Costel
REALITATEA COPIAZĂ ARTA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342257_a_343586]
-
Acasa > Versuri > Farmec > MOȘ BĂTRÂN CU BARBĂ ALBĂ Autor: Stella Reeves Publicat în: Ediția nr. 754 din 23 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Taciturn și gândit, un om bătrân Un om obosit, cu barbă albă Păr lung, argintiu și rău încâlcit Pe pământ s-a așezat jos
MOŞ BĂTRÂN CU BARBĂ ALBĂ de STELLA REEVES în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342315_a_343644]
-
Acasa > Versuri > Farmec > MOȘ BĂTRÂN CU BARBĂ ALBĂ Autor: Stella Reeves Publicat în: Ediția nr. 754 din 23 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Taciturn și gândit, un om bătrân Un om obosit, cu barbă albă Păr lung, argintiu și rău încâlcit Pe pământ s-a așezat jos la odihnit Ochii mici, întunecați dar hazlii De sub ochelari privea în jur pe cei Adunați, ce zâmbeau și vorbeau Neînțelese cuvinte lui adresate Părinți cu copii mici
MOŞ BĂTRÂN CU BARBĂ ALBĂ de STELLA REEVES în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342315_a_343644]
-
ce zâmbeau și vorbeau Neînțelese cuvinte lui adresate Părinți cu copii mici nerăbdători Fetițe cu codițe, băieți îndrăzneți -Să-mi aduci jucării multe și mari -Să-mi aduci o păpușă și un trenuleț Din toate părțile violent asaltat Tras de păr, de barbă și de mustață Bătrânelul de jos cu greu s-a ridicat Și în gura mare de zbierat s-a apucat: Sunt numai un moș bătrân și curios Coborât încet de la munte aici Să văd ce se mai întâmplă la voi
MOŞ BĂTRÂN CU BARBĂ ALBĂ de STELLA REEVES în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342315_a_343644]
-
pace acasă să mă întorc În bunătatea pustie, singură și goală Cu oile, caprele, câinele și vacile mele La păscut pe văi, lungi coridoare să merg și Fluierul să-mi fie prietenul meu pe vecie" Referință Bibliografică: Moș bătrân cu barbă albă / Stella Reeves : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 754, Anul III, 23 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Stella Reeves : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
MOŞ BĂTRÂN CU BARBĂ ALBĂ de STELLA REEVES în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342315_a_343644]
-
nu-l pot reține numai pentru ea. În odaie plutesc miresmele focului din lemne de fag, ce duduie în soba confecționată din teracotă de culoarea ciocolatei. Pe fiecare placă este ștanțat un model ce reprezintă un bărbat solid, pletos, cu barbă deasă, îmbrăcat în straie de blană. După oboseala zilei de muncă, mă odihnesc într-un fotoliu, cu o carte în mână și cu ochii ațintiți asupra bărbatului de pe una dintre plăci. Încet, încet, sub influența căldurii, mă copleșește moleșeala, corpul
TIMPURI ANCESTRALE (REVIZUITĂ) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342323_a_343652]
-
de Moș Crăciun. Despre primul meu Moș nu țin minte decât că bradul era împodobit și la ușă a bătut cineva. “Cioc, cioc!” Toată lumea: “a venit Moșul ... Flori, deschide ușa Moșului.” Și eu am deschis ... am văzut un Moș cu barbă și haină de blană întoarsă pe dos, m-am speriat, i-am trântit ușa în nas și am început să plâng. Abia m-au potolit! Printre sughițuri am spus poezia ... deoarece altfel nu primeam păpușa și asta era o adevarată
SĂGEATA LUI CUPIDON III (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342331_a_343660]
-
catarg înfipt în mijlocul curții, pe care fluturau două steaguri, cel englezesc și cel românesc. În fiecare dimineață, cam pe la aceeași oră, cei doi ieșeau pe punte, unde foarte serioși, executau parcă, procesiunea inspecției echipajului și al „corabiei”. Buddle, gras cu barba albă, îmbrăcat în uniforma marinei comerciale engleze, era căpitanul. Panait, musculos și binelegat se îmbrăca de obicei ca un simplu marinar, dar câteodată își lua si el vestonul alb de căpitan de corabie. Atunci, comenzile erau strigate și mai puternic
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
că a venit în oraș poetul Eminescu? S-a întors de la Mănăstirea Neamț. E pe deplin sănătos. - Mă bucur! - i-am răspuns. - L-am văzut, în colțul străzii, strângând mâna, cu multă căldură, lui Scipione Bădescu. Era vioi, voinic, fără barbă și fără mustățile pe care le lașase în ultimul timp. Vorbea zâmbind și fuma cu poftă un capăt de țigară. Alături, trebuie să-ți spun că se află biată lui sora. Dansa era bolnavă de picioare. Mergea anevoios, sprijinindu-se
PÂNĂ CE MINTEA ÎMI ADOARME. PÂNĂ CE GENILE-MI CLIPESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342428_a_343757]
-
antice și multe altele, din care și-a extras mereu sevele cunoașterii, prietenul meu. Deasupra, pe bibliotecă stau câteva antichități, obiecte din bronz - o cizmă din aramă, un vaporaș, un trenuleț miniatural care arborează drapelul românesc și un moșneag cu barbă albă, poate chiar prototipul înțeleptului așezat la loc de cinste în casa lui nea Mitică. Alături de rafturile pline cu cărți valoroase, o măsuță rotundă din împletitură ușoară și-un scaun confortabil confecționat din același gen de fibră, nu fac altceva
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... (CAPITOLULXXVI) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342541_a_343870]
-
III) Tata despica inima nucului Tata despica inima mielului Și focul umple ograda de umbre, Focul mielului se varsă-n pământ. Tata se așează în capul mesei cu toata livadă Impărțindu-ne din feliile inimii Și sângele mielului ne curge pe barbă-n jos Și sevele nucului se preling în brazda Răcorindu-ne explozia verii din piepturi. În micul voievodat de la marginea râului Seninul are la rădăcina fântână, Frunzele legănandu-se mă cheamă Și respiră adânc între cer și cumpănă ei. Apoi acolo
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A OPTA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342546_a_343875]
-
Acasa > Cultural > Accente > CUM BARBA LUI ADRIAN PĂUNESCU L-A SPRIJINIT, ÎNTR-O POTICNIRE, PE GRIGORE VIERU Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1870 din 13 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Lumea prezentului, se zice - și se și vede -, nu prea mai privește Cerul
CUM BARBA LUI ADRIAN PĂUNESCU L-A SPRIJINIT, ÎNTR-O POTICNIRE, PE GRIGORE VIERU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342616_a_343945]
-
ar fi vrut a fi (noi știm că și era). În sfârșit, plăti manopera și ieși abătut. Pe trotuar îl întâmpină Adrian Păunescu, al cărui trup monumental se revărsă cu îmbrățișări asupra firavului confrate venit de la Chișinău. Și numaidecât, înțepăturile bărbii poetului de la Bârca asupra obrazului lui Vieru, vulnerabilizat de prospețimea bărbieritului, îi provocă basarabeanului revelația răspunsului prin care se impunea corijarea concluziei filozofale a frizerului. Și, cu străluminarea de pe chip, spre nedumerirea lui Păunescu, basarabeanul se smulse din brațele uriașului
CUM BARBA LUI ADRIAN PĂUNESCU L-A SPRIJINIT, ÎNTR-O POTICNIRE, PE GRIGORE VIERU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342616_a_343945]
-
El nu există. Iar în ce privește stricăciunea sufletului omului de azi, văzuse și Poetul asta, ba a și spus-o la supărare: “Căruntețea lui Dumnezeu, zăpada-n Carpați și halatul medicului - atât a rămas curat în lumea asta”. Referință Bibliografică: CUM BARBA LUI ADRIAN PĂUNESCU L-A SPRIJINIT, ÎNTR-O POTICNIRE, PE GRIGORE VIERU / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1870, Anul VI, 13 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CUM BARBA LUI ADRIAN PĂUNESCU L-A SPRIJINIT, ÎNTR-O POTICNIRE, PE GRIGORE VIERU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342616_a_343945]
-
-mi spună Luminând ca o văpaie, Plin de drag și voie bună! Doar acum eu îmi dau seama, Îmi vorbea atât de dulce Semănând leit cu Mama Când vrea seara să mă culce... Și așa, ca un părinte Grijuliu, din barba multă M-a rugat să fiu cuminte, Ce copil de el n-ascultă? Mi-a promis, cum se cuvine, Sfântul cel iubit și bun O să vină iar la mine, Dar în chip de Moș Crăciun... Nicolae Nicoară-Horia Foto: din albumul
A PLECAT MOȘ NICOLAE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342683_a_344012]
-
să o vindecam de frică. Adevăratul Moș Crăciun nu venea atunci... Să fi fost prin 3 decembrie. El venea mai târziu când ningea. Venea din Laponia pe o sanie trasă de reni. Așa că am imprivizat noi un Moș Crăciun, cu barbă și costum roșu. Când l-a văzut a început să tremure! - Anastasia spune o poezie, ai fost fetiță cuminte? - Dddda, nu meleu, nu pot volbi, îmi temulă gula ... Când am văzut că e așa de speriată, am luat-o în
TITINA NICA ŢENE [Corola-blog/BlogPost/341531_a_342860]
-
să o vindecam de frică.Adevăratul Moș Crăciun nu venea atunci... Să fi fost prin 3 decembrie. El venea mai târziu când ningea. Venea din Laponia pe o sanie trasă de reni. Așa că am imprivizat noi un Moș Crăciun, cu barbă și costum roșu. Când l-a văzut a început să tremure!- Anastasia spune o poezie, ai fost fetiță cuminte?- Dddda, nu meleu, nu pot volbi, îmi temulă gula ... Când am văzut că e așa de speriată, am luat-o în
TITINA NICA ŢENE [Corola-blog/BlogPost/341531_a_342860]
-
mine seamănă cu cerul curs murdar în excursii retrospective. Proaspăt e râul culcat în pantofii zării cu început de foșnet și mersuri clandestine. Femeile din mine seamănă cu pădurea, dansând surdă în geamantanul serii. Felinarul din poartă cu ochelari și barbă moțăie aiurea în buduoarul tăcerii. Femeile din mine seamănă cu toamna înnecată-n lacul de sub sânul lunii. Îți nechez într-un cântec femeia din tine postumă în palma târziului gurii. Referință Bibliografică: POEM / George Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
POEM de GEORGE BACIU în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340718_a_342047]
-
maronie, cu doi ochi albaștri, un albastru pe care l-am mai văzut doar la învelitorile de plastic ale caietelor școlare, cu nasul drept, cu gura schițând un zâmbet ironic printre două buze roșii, da, roșii, în ciuda vârstei, cu o barbă sură și mare ca o mătură, impunătoare, nea Gică părea un voievod de pe peretele clasei! Și casa lui avea ceva de poveste, ceva altfel decât celelalte case, așa cum și nea Gică era diferit de ceilalți bărbați. Așezată chiar în vârful
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
uniforma albastră. A fost urcat în camion și iarăși dus la spital. Acum era în spatele nostru, masiv, cu o cămașă cadrilată descheiată la piept, cu mânecile suflecate, cu o bâtă în mâini de puteai omorâ un taur cu ea, cu barba uriașă în care sigur colcăiau șerpi ori scorpioni... - Tot! Să nu rămână un bob, struguri ați vrut - struguri să mâncați până v-o crăpa burta! Satul era înconjurat de viile oamenilor, via lui Pandrea, a lui Alecu, a lui Ianache
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
centrul atenției, povestind cum am reușit noi să ajungem la „comoară”! Nea Gică a lăsat moștenire o poveste și un salcâm. Sunt sigur că nu este în Rai dar nici în Iad, e undeva pe o stea, o stea cu barba sură și lungă. Nea Gică stă cu picioarele atârnate, mănâncă struguri din grădinile Pleiadelor și zâmbește, citind. Referință Bibliografică: Nea Gică / Vasile Dumitru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1368, Anul IV, 29 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
Crezând că ar fi de-un hoț... Îl asculți, dar să-l crezi poți...?) În zadar se strădui Când mi se dezmetici Să fie iertat, minciună Aprinse-n sălaș furtună... Fiindcă baciul făr’de-o leoarbă, Suduind într-a sa barbă Nu-i ascultă sucitură Și-oțărât peste măsură Pe dată-l mirui...în cap Încât pe veci a...răposat. Morala? De din veac e-așa: „Lupul își schimbă părul, Năravul însă ba...” Referință Bibliografică: IN MEMORIAM ANTON PANN / Elena Neacșu
IN MEMORIAM ANTON PANN de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341105_a_342434]