2,181 matches
-
, arhaic "Sf. Varvara", este o fecioară martiră creștină. Hagiografiile indică originea sfintei din Nicomedia (azi Izmit, Turcia). Ea se numără printre așa-numiții „Paisprezece ajutători” invocați cu precădere în Evul Mediu drept protectori în caz de pericol. Barbara este considerată drept patroana minerilor, geologilor, arhitecților, artileriștilor, prizonierilor etc. Sfânta este sărbătorită de Bisericile Ortodoxe și de Biserica Catolică la data de 4 decembrie. Barbara a trăit în secolul al III-lea în Nicomedia. Datorită frumuseții ei neobișnuite ea
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
Paisprezece ajutători” invocați cu precădere în Evul Mediu drept protectori în caz de pericol. Barbara este considerată drept patroana minerilor, geologilor, arhitecților, artileriștilor, prizonierilor etc. Sfânta este sărbătorită de Bisericile Ortodoxe și de Biserica Catolică la data de 4 decembrie. Barbara a trăit în secolul al III-lea în Nicomedia. Datorită frumuseții ei neobișnuite ea a fost ferecată de tatăl ei, Dioscorus, într-un turn. În captivitate se convertește la creștinism. Ca urmare a convertirii tânăra dispune ca sălii de baie
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
de baie din turn să i se adauge o a treia fereastră, semn al venerării. Tatăl își condamnă fiica de îndată ce află acest motiv. Aceasta reușește să fugă și este în mod miraculos ascunsă în interiorul unei stânci. Trădată de un păstor, Barbara va fi întemnițată, bătută cu nuiele și arsă de făclii. Însuși tatăl ei îi va pune capăt zilelor, prin decapitare. De aceea Dioscorus este ucis de un trăznet. Datortă rugilor Barbarei pentru toți cei care pomenesc patimile lui Iisus și
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
miraculos ascunsă în interiorul unei stânci. Trădată de un păstor, Barbara va fi întemnițată, bătută cu nuiele și arsă de făclii. Însuși tatăl ei îi va pune capăt zilelor, prin decapitare. De aceea Dioscorus este ucis de un trăznet. Datortă rugilor Barbarei pentru toți cei care pomenesc patimile lui Iisus și propriul ei martiriu, ea a fost considerată în Evul Mediu una din cei Paisprezece Sfinți Ajutători. La sfârșitul secolului al XV-lea călugărul flamand Jan de Wackerzeele a îmbogățit legenda Barbarei
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
Barbarei pentru toți cei care pomenesc patimile lui Iisus și propriul ei martiriu, ea a fost considerată în Evul Mediu una din cei Paisprezece Sfinți Ajutători. La sfârșitul secolului al XV-lea călugărul flamand Jan de Wackerzeele a îmbogățit legenda Barbarei cu o sumedenie de descrieri a miracolelor înfăptuite de sfântă. La finele Evului Mediu Barbara devenise importantă ca patroană a muribunzilor. Cele mai vechi mărturii ale venerării sfintei s-au găsit în Edessa, în bazilica copților din Cairo și pe
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
fost considerată în Evul Mediu una din cei Paisprezece Sfinți Ajutători. La sfârșitul secolului al XV-lea călugărul flamand Jan de Wackerzeele a îmbogățit legenda Barbarei cu o sumedenie de descrieri a miracolelor înfăptuite de sfântă. La finele Evului Mediu Barbara devenise importantă ca patroană a muribunzilor. Cele mai vechi mărturii ale venerării sfintei s-au găsit în Edessa, în bazilica copților din Cairo și pe teritoriul Imperiului Bizantin. Se spune că împăratul Iustinian ar fi transferat relicvele Barbarei din Cairo
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
Evului Mediu Barbara devenise importantă ca patroană a muribunzilor. Cele mai vechi mărturii ale venerării sfintei s-au găsit în Edessa, în bazilica copților din Cairo și pe teritoriul Imperiului Bizantin. Se spune că împăratul Iustinian ar fi transferat relicvele Barbarei din Cairo la Constantinopol. În anul 1000 moaștele sfintei au fost aduse în bazilica San Marco din Veneția și sunt păstrate din 1909 în Mănăstirea S. Giovanni Evangelista din Torcello, în apropierea Veneției. Cea mai veche mărturie a venerării Barbarei
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
Barbarei din Cairo la Constantinopol. În anul 1000 moaștele sfintei au fost aduse în bazilica San Marco din Veneția și sunt păstrate din 1909 în Mănăstirea S. Giovanni Evangelista din Torcello, în apropierea Veneției. Cea mai veche mărturie a venerării Barbarei în occident este reprezentarea pe un pilastru din Santa Maria Antiqua de la Roma, datând din secolul al VIII-lea. Se pare însă că sfânta era cunoscută în Italia prin intermediul bizantin încă din secolul al VI-lea. În Evul Mediu târziu
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
devenit, datorită adăpostului pe care i-l oferise conform legendei o stâncă, patroana minerilor. În acest rol ea a fost venerată mai ales în Saxonia, Silezia, Boemia, Tirolul de Sud și în Lorena. Contrareforma a favorizat formele populare ale cultului, Barbara ajungând astfel să fie, alături de sfintele Margareta (Marina) din Antiohia și Ecaterina din Alexandria, una din patroanele populației rurale de limbă germană. Datorită captivitâții într-un turn și a schimbărilor inițiate în arhitectura sălii de baie Barbara a fost considerată
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
populare ale cultului, Barbara ajungând astfel să fie, alături de sfintele Margareta (Marina) din Antiohia și Ecaterina din Alexandria, una din patroanele populației rurale de limbă germană. Datorită captivitâții într-un turn și a schimbărilor inițiate în arhitectura sălii de baie Barbara a fost considerată a fi atât protectoarea turnurilor și a fortificațiilor (deci și a constructorilor și arhitecților), cât și patroana artileriștilor și a focurilor de artificii, a pirotehnicienilor în general. Ultima ipostază se datorează fulgerului care l-a ucis pe
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
și a fortificațiilor (deci și a constructorilor și arhitecților), cât și patroana artileriștilor și a focurilor de artificii, a pirotehnicienilor în general. Ultima ipostază se datorează fulgerului care l-a ucis pe tatăl ei. Până la sfârșitul secolului al XV-lea Barbara este reprezentată în artă drept o fecioară înveșmântată într-o tunică lungă și o mantie (respectiv pelerină). Începând cu secolul al XVI-lea ea va fi înfățișată drept o patriciană îmbrăcată fastuos, conform modei Evului Mediu târziu, purtând uneori chiar
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
Sebastian" din 1516 (München, Alte Pinakothek) și de Lucas Cranach cel Bătrân. În pictura italiană atributul este preluat din arta nordului Europei, în decursul secolului al XV-lea. Ca patroană a muribunzilor, intervenind cu rugile ei pentru o moarte ușoară, Barbara este reprezentată des în secolul al XV-lea pe cărticelele "In Memoriam", tipărite cu ocazia deceselor. Popularizarea prin intermediul gravurii s-a produs și prin reprezentările din tratatele de "Ars moriendi".
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
folosite la producerea de vaccinuri. Sunt lipsite de toxicitate, dar își păstrează proprietățile antigenice, fiind capabile să inducă imunitate față de toxina din care au fost derivate. Prima mențiune despre atenuarea virulenței unei toxine datează din 1923, când Alexander Glenny și Barbara Hopkins arată că virulența toxinei difterice se poate elimina prin tratarea acesteia cu formol. În același an, Gaston Ramon descoperă că produsul obținut prin tratarea chimică a toxinei difterice cu formaldehidă este lipsit de toxicitate, dar își păstrează puterea imunogenă
Anatoxină () [Corola-website/Science/309146_a_310475]
-
cerească deasupra capului Sfintei Fecioare Maria, care îngenunchează la picioarele lor. La baza coloanei se află statuia Sfântului Ioan de Nepomuk iar sub el, Sfânta Rozalia. La aceeași înălțime cu Sfântul Nepomuk se găsesc statuile regelui David și a Sfintei Barbara, patroana minerilor; soclul triunghiular este străjuit de statuile unor puteri legendare ocrotitoare, Sfântul Rochus, Sfântul Sebastian și Sfântul Carol Borromeus. Pe cele trei laturi se mai pot vedea sculpturi în relief, reprezentând cele trei calamități - război, foamete și ciumă - pricinuite
Coloana Ciumei din Timișoara () [Corola-website/Science/308812_a_310141]
-
with 385 beginning mid-2008) 802: Vermont (all) 803: South Carolina (Columbia, Rock Hill, Sumter, Aiken and central South Carolina) 804: Virginia (Richmond, Petersburg, West Point, Chester; east central Virginia, Northern Neck, and Middle Peninsula) 805: California (Sân Luis Obispo, Santa Barbara, Isla Vista, Ventura; southwest central coastal California) 806: Texas (Amarillo, Lubbock, Canadian, Perryton, Shamrock, Dalhart and Texas Panhandle) 807: Ontario (Northwestern Ontario: Thunder Bay, Kenora, Dryden, Greenstone) 808: Hawaii (all) 809: Today only covers the Dominican Republic, (809) was split
Listă de prefixe telefonice din Canada și Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/308836_a_310165]
-
actrițe ale tuturor timpurilor realizată de Institutul American de Film. Ruth Elizabeth Davis, cunoscută din fragedă copilărie ca „Betty”, s-a născut în Lowell, statul american Massachusetts, fiind fiica lui Harlow Morrell Davis și Ruth („Ruthie”) Augusta Favor. Sora ei, Barbara (cunoscută ca „Bobby”), s-a născut în 25 octombrie 1909. Familia avea descendenți englezi, francezi și galezi. În 1915, părinții viitoarei actrițe s-au despărțit, iar în 1921 Ruth Davis s-a mutat împreună cu fetele în New York City, unde a
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
urmând a fi următorul ei proiect, după "Deception", însă ea a rămas însărcinată și a plecat în concediu de maternitate. Joan Crawford i-a luat locul din nou, fiind nominalizată pentru premiul Oscar. În 1947, Davis a născut o fetiță, Barbara (poreclită B.D.), actrița scriind în memoriile sale că devenise atât de absorbită de rolul de mamă, încât s-a gândit să-și încheie cariera. Relația cu Sherry a început să se deterioreze, și cu toate că a continuat să apară în filme
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
a fost în "Mama vitregă" (1989) de Larry Cohen. În această perioadă, sănătatea lui Davis era precară, iar după neînțelegeri cu regizorul, s-a retras de la filmări. Scenariul a fost rescris pentru a atribui mai multă importanță personajului interpretat de Barbara Carrera. După "Mama vitregă", Davis nu a mai primit oferte pentru a juca în filme, apărând în diferite talk show-uri pentru a discuta cariera sa, fiind intervievată de Johnny Carson, Joan Rivers, Larry King și David Letterman. Aparițiile ei
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
atunci când s-a născut poetul aparținea în mare parte de Bielorus. Membrii clasei superioare, precum familia lui Mickiewicz, erau fie polonezi, fie polonizați.Tatăll poetului,Mikołaj Mickiewicz, era avocat și membru al micii burghezii poloneze(szlachta). Mama sa se numea Barbara (născută Majewska). Adam a fost al doilea fiu al familiei. El si-a petrecut copilăria în Navahrudak (Nowogródek). A luat lecții cu mama sa și în particular cu profesori, iar între anii 1807-1815 a urmat o școală administrată de Ordinul
Adam Mickiewicz () [Corola-website/Science/309859_a_311188]
-
așternut în scris notele cronologice la ceva timp după moartea patriarhului Grigorie al III-lea, petrecută în 1459. Prin urmare, nu a fost primul care a remarcat coincidența de nume dintre primii și ultimii Constantin și Elena. Medicul venețian Nicolo Barbaro a însemnat, în jurnalul său despre căderea Constantinopolului, că Dumnezeu a hotărât căderea cetății atunci când s-a întâmpălat ca să se împlinească vechile profeții, dintre care una spunea că cetatea Constantinopolului va fi pierdută de către creștini în timpul domniei unui împărat numit
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
nu a fost suficient de curajos-și cum turcii se revărsau cu duiumul prin ziduri, împăratul a fost prins în încăierare și doborât. S-a ridicat numai pentru a cădea din nou și a fost călcat în picioare. Venețianul Nicolo Barbaro, care a izbutit și el să scape, a scris în jurnalul său că nimeni nu știa cu adevărat dacă împăratul era viu sau mort. Unii spuneau că trupul îi fusese văzut printre cadavre și s-a zvonit că împăratul se
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
dacă împăratul era viu sau mort. Unii spuneau că trupul îi fusese văzut printre cadavre și s-a zvonit că împăratul se spânzurase în momentul când turcii au trecut de Poarta Sfântului Roman. O notă marginală la rextul jurnalului lui Barbaro repetă afirmația lui Leonardo, anume că împăratul s-a rugat în zadar să fie tăiat cu sabia. Apoi s-a prăbușit în înghesuială, s-a ridicat din nou, a căzut încă o dată și astfel a murit. Cardinalul Isidor îi scria
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
vorba despre o frescă din Biserica Neagră (din 1477), distrusă în parte de către reformați și mai apoi de către incendiul din 1689 și restaurată în 1971. Fresca o reprezintă pe Fecioara Maria cu Pruncul pe tron, flancată de sfintele Ecaterina și Barbara. În fundalul sfintelor au fost reprezentate capelele din Brașov care le poartă hramul. Capela Sf. Ecaterina era o construcție simplă, având acoperișul în două ape, fără turn. Accesul se făcea dinspre vest, iar frontonul prezenta o rozasă similară celei de la
Capela Sfânta Ecaterina din Brașov () [Corola-website/Science/310430_a_311759]
-
ei limbi și obiceiuri diferite, pe care le-au impus. Pentru români, migrațiile nu erau privite că ceva nou. Îi denumeau "geți" pe goți sau "sciți" pe huni sau "sicambri" pe franci, considerând că popoarele aflate în afara imperiului erau la fel de "barbare", fie că erau celți, germanici sau migratori asiatici. Inițial, imperiul avea resursele necesare pentru a înfrunta atacurile migratorilor. Exagerau efectivele și proporțiile amenințării barbarilor și considerau că aceștia veneau în număr foarte mare. Dar în realitate, migratorii nu aveau armate
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
au fost divizați în două uniuni de triburi: Ostrogoții la est de Nistru, si Vizigoții la vest de Nistru. Momentul decisiv care a determinat începutul mișcărilor germanicilor în Imperiul Român a fost venirea hunilor în Europa. Până în secolul IV, "amenințarea barbara" nu era atât de gravă. Elitele române chiar își îndreptau tot mai mult cererile de ajutor către germanici. În regiunea adiacenta a limes-ului, legăturile dintre imperium și barbaricum deveneau tot mai strânse. În căutare de pășuni sau atrași de
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]