2,601 matches
-
așază în „marea treime” poetică franceză a anilor ’70: „Jules Laforgue, Paul Verlaine, Arthur Rimbaud”6). Bacovia l-a citit atît în colecția „Les Hommes d’aujourd’hui”, cît și în traducerea lui D. Anghel și Șt. O. Iosif 7). „Barbar, cînta femeia - aceea” Cine nu s-a oprit în fața acestui vers, care începe dur și, pe deasupra, e prezent de șapte ori în poemul „Seară tristă”1), ca să întrebe: cum? Am făcut-o și eu, încercînd să văd care din sensurile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nu s-a oprit în fața acestui vers, care începe dur și, pe deasupra, e prezent de șapte ori în poemul „Seară tristă”1), ca să întrebe: cum? Am făcut-o și eu, încercînd să văd care din sensurile date de dicționare pentru „barbar” i se potrivește: „străin”, „incult”, „crud”, „neuman”, „sălbatic”? Nici unul pe de-a ntregul. Cu încrederea că aș putea ajunge la nuanța pe care o exprimă aci, l-am căutat și-n poezia de dinainte de Bacovia. Primul la care l-am
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care o exprimă aci, l-am căutat și-n poezia de dinainte de Bacovia. Primul la care l-am găsit e Asachi: „Cercetează dacă n-are/ Vun cuvînt de apărare./ Ori din groapa ntunecată/ Furia-nveninată/ Fărmăcat-au a sa minte,/ încît barbar s-au atins/ De atîtea lucruri sfinte,/ Pe Diana au aprins”2). Autorul se referă la Erostrat, incendiatorul templului din Efes al zeiței. Nebun de invidie, acesta a comis un gest iresponsabil, de ins care nu recunoaște operele culturii și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Pe Diana au aprins”2). Autorul se referă la Erostrat, incendiatorul templului din Efes al zeiței. Nebun de invidie, acesta a comis un gest iresponsabil, de ins care nu recunoaște operele culturii și civilizației. La Anton Pann, profesorul de „hristoitie”, „barbar” înseamnă needucat, impertinent, mojic: „Barbară iar însușire/ Este, cu desăvîrșire,/ Și urîcioasă urmare/ Celor de nobilă stare,/ Cînd va dormi oarecine,/ Să te plimbi, să nu șezi bine,/ Sau să-ncepi să faci vorbire/ Și să stai în sfătuire,/ Să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Autorul se referă la Erostrat, incendiatorul templului din Efes al zeiței. Nebun de invidie, acesta a comis un gest iresponsabil, de ins care nu recunoaște operele culturii și civilizației. La Anton Pann, profesorul de „hristoitie”, „barbar” înseamnă needucat, impertinent, mojic: „Barbară iar însușire/ Este, cu desăvîrșire,/ Și urîcioasă urmare/ Celor de nobilă stare,/ Cînd va dormi oarecine,/ Să te plimbi, să nu șezi bine,/ Sau să-ncepi să faci vorbire/ Și să stai în sfătuire,/ Să nu dai omului ticnă/ Ca să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
omului ticnă/ Ca să doarmă în odihnă”3). Eminescu nu-i imprimă un înțeles diferit față de cele existente: „La ce-ai venit, regină, aicea în pustiu?/ Ce cauți la barbarul sub streșina-i de cetini?” 4) Dar, ca și alte cuvinte, „barbar” iese la suprafață și-i folosit tot mai insistent spre sfîrșitul secolului al XIX-lea, „secol de progres și industrie”, cum îl definea, sarcastic, Macedonski. Scris sau rostit, el apare din ce în ce mai mult ca un termen negativ, virulent, acuzator, propriu îndeosebi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
acuzator, propriu îndeosebi celor revoltați, prin care se exprimă nemulțumirea, ostilitatea, disprețul atît față de mentalitățile și moravurile învechite, cît și de cele contemporane, cînd sînt exagerate. Orice ineleganță, orice revendicare sau tendință excesivă, orice vine în contrast cu „normalul” e taxat de „barbar”. Arghezi depista „barbaria” în „pornirea [modernă, brutală n. m.] de a deprecia prin analiză, de a dizolva, de a strîmba pirostiile lumii”, de a-l coji pe ins „de orice poezie”: „Barbarii albi - «Les grands barbares blancs» - se înmulțesc pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
prin analiză, de a dizolva, de a strîmba pirostiile lumii”, de a-l coji pe ins „de orice poezie”: „Barbarii albi - «Les grands barbares blancs» - se înmulțesc pe zi ce trece proporțional cu zămislitorii”5). Din zona moralei, termenul de „barbar” se deplasează spre cea a artei, unde e folosit pentru a sancționa aspectele inestetice, monstruozitățile, stridențele. Format prin redublarea silabei „bar”, el impresionează auzul și se aplică adesea lucrurilor care țin de acest simț. în epoca de dinaintea apariției Plumbului, cît
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
monstruozitățile, stridențele. Format prin redublarea silabei „bar”, el impresionează auzul și se aplică adesea lucrurilor care țin de acest simț. în epoca de dinaintea apariției Plumbului, cît și în cea de după, tot ce „zgîria urechea” - în vorbire, în muzică - era numit „barbar”. Texte diverse o demonstrează. într-o dezbatere despre limba lite rară, de pildă, cineva se opune modernizărilor și își apără moldovenismele din propria operă, întrebînd: „Pentru ce să tratăm de patois [jargon n. m.] și să izgonim forma mai armonioasă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pildă, cineva se opune modernizărilor și își apără moldovenismele din propria operă, întrebînd: „Pentru ce să tratăm de patois [jargon n. m.] și să izgonim forma mai armonioasă, mai dulce în auz, mai civilizată prin acea mai urîtă și mai barbară?”6) într-un poem al unui autor simpatizat atunci dăm peste versul: „Orchestra încetase barbara rapsodie”7). O compoziție nouă, fără îndoială! Și exemplele ar putea continua. La Bacovia, „barbar” nu exprimă însă repulsia, dezgustul, oroarea, ci un soi de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să tratăm de patois [jargon n. m.] și să izgonim forma mai armonioasă, mai dulce în auz, mai civilizată prin acea mai urîtă și mai barbară?”6) într-un poem al unui autor simpatizat atunci dăm peste versul: „Orchestra încetase barbara rapsodie”7). O compoziție nouă, fără îndoială! Și exemplele ar putea continua. La Bacovia, „barbar” nu exprimă însă repulsia, dezgustul, oroarea, ci un soi de fascinație. „Barbar, cînta femeia - aceea” înseamnă că ea cînta aspru, straniu, dar (continuarea o arată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în auz, mai civilizată prin acea mai urîtă și mai barbară?”6) într-un poem al unui autor simpatizat atunci dăm peste versul: „Orchestra încetase barbara rapsodie”7). O compoziție nouă, fără îndoială! Și exemplele ar putea continua. La Bacovia, „barbar” nu exprimă însă repulsia, dezgustul, oroarea, ci un soi de fascinație. „Barbar, cînta femeia - aceea” înseamnă că ea cînta aspru, straniu, dar (continuarea o arată) răscolitor, memorabil. Cîntăreața (în care unii au văzut simbolul poeziei)8) își răcnea durerea și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
într-un poem al unui autor simpatizat atunci dăm peste versul: „Orchestra încetase barbara rapsodie”7). O compoziție nouă, fără îndoială! Și exemplele ar putea continua. La Bacovia, „barbar” nu exprimă însă repulsia, dezgustul, oroarea, ci un soi de fascinație. „Barbar, cînta femeia - aceea” înseamnă că ea cînta aspru, straniu, dar (continuarea o arată) răscolitor, memorabil. Cîntăreața (în care unii au văzut simbolul poeziei)8) își răcnea durerea și, în același timp, o trezea pe a ascultătorilor săi: „Barbar cînta, dar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de fascinație. „Barbar, cînta femeia - aceea” înseamnă că ea cînta aspru, straniu, dar (continuarea o arată) răscolitor, memorabil. Cîntăreața (în care unii au văzut simbolul poeziei)8) își răcnea durerea și, în același timp, o trezea pe a ascultătorilor săi: „Barbar cînta, dar plin de jale, -/ Și-n jur era așa răscoală...” Iritant, zguduitor din cînd în cînd („Și-n lungi, satanice ecouri”), cîntecul adăuga tristețe la tristețea celor deja triști: „Barbar, cînta femeia-aceea.../ Și noi eram o ceată tristă -/ Prin
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în același timp, o trezea pe a ascultătorilor săi: „Barbar cînta, dar plin de jale, -/ Și-n jur era așa răscoală...” Iritant, zguduitor din cînd în cînd („Și-n lungi, satanice ecouri”), cîntecul adăuga tristețe la tristețea celor deja triști: „Barbar, cînta femeia-aceea.../ Și noi eram o ceată tristă -/ Prin fumul de țigări, ca-n nouri,/ Gîndeam la lumi ce nu există...” Era deci un cîntec insinuant, care pînă la urmă copleșește: „Și nici nu ne-am mai dus acasă,/ Și-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
urmă copleșește: „Și nici nu ne-am mai dus acasă,/ Și-am plîns cu frunțile pe masă”. Rămînerea echivalează cu o alegere, determinată de faptul că grupul visătorilor se recunoaște în tristețea cîntăreței. Realitatea apare mai puternică decît imaginația: cîntecul „barbar” e propriul lor cîntec. în mod paradoxal, și-l asumă. De ce atunci calificativul de „barbar”? Pentru că „barbar” evocă mai bine decît alte cuvinte starea de spirit anarhică în care trăiau mulți tineri de la începutul secolului XX, neintegrați în societate, scindați
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pe masă”. Rămînerea echivalează cu o alegere, determinată de faptul că grupul visătorilor se recunoaște în tristețea cîntăreței. Realitatea apare mai puternică decît imaginația: cîntecul „barbar” e propriul lor cîntec. în mod paradoxal, și-l asumă. De ce atunci calificativul de „barbar”? Pentru că „barbar” evocă mai bine decît alte cuvinte starea de spirit anarhică în care trăiau mulți tineri de la începutul secolului XX, neintegrați în societate, scindați sufletește între iluzii și disperări 9). Această schizofrenie duce, finalmente, la reacții „barbare”, mai temperate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Rămînerea echivalează cu o alegere, determinată de faptul că grupul visătorilor se recunoaște în tristețea cîntăreței. Realitatea apare mai puternică decît imaginația: cîntecul „barbar” e propriul lor cîntec. în mod paradoxal, și-l asumă. De ce atunci calificativul de „barbar”? Pentru că „barbar” evocă mai bine decît alte cuvinte starea de spirit anarhică în care trăiau mulți tineri de la începutul secolului XX, neintegrați în societate, scindați sufletește între iluzii și disperări 9). Această schizofrenie duce, finalmente, la reacții „barbare”, mai temperate totuși, în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
calificativul de „barbar”? Pentru că „barbar” evocă mai bine decît alte cuvinte starea de spirit anarhică în care trăiau mulți tineri de la începutul secolului XX, neintegrați în societate, scindați sufletește între iluzii și disperări 9). Această schizofrenie duce, finalmente, la reacții „barbare”, mai temperate totuși, în cazul lor, decît cele ale „huliganilor” din perioada interbelică. O insurgență înmuiată în sentimentalism. Abatorul Numărînd reperele băcăuane din poezia lui Bacovia, Grigore Tabacaru menționa și abatorul: „abatorul este cel de pe malul Bistriței”.1) Cu acesta
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
încît unul poate fi considerat varianta celuilalt: ,, Cu voi...’’ pare o reluare, sau mai exact, o revenire la tema lui ,,Vobiscum”. Astfel, versul 1 al acestuia, „în cercul lumii comun și avar...” și versul 6 din „Cu voi...”, „în cerc barbar și fără sentiment- ” sînt, ca înțeles, identice: relevă o atitudine persistentă în societatea romînească, de incomprehensiune și lipsă de generozitate față de oamenii de talent. Aceeași corespondență există între versul 5 al poemului din 1916 și versul 5 al celui din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bucureștiul, căci cheltuielile proprii ale județului și orașului nu trec peste suma de două sute de milioane”.14 ) Acum, atras de perspectiva occidentalizării, orașul era nerăbdător să lichideze aspectele orientale, „asiatice” din viața sa. Orice incident, orice amănunt legat de „tradițiile barbare”, de „țigănie”, de lipsa de igienă era transformat în pretext pentru confruntări și polemici, ca în exemplul următor: „în timpul verii și toamnei, staționează la toate colțurile ulițelor cărucioare cu fructe. [...] Am văzut locul unde a staționat cîteva ore un astfel
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
4. Opere, p. 42. 5. „Bucăți de noapte”, op. cit., p. 319. 6. „Poezia nouă”, în Opere, Ediție îngrijită de N. Davidescu, Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II, 1938, p. 371. 7. Traduceri din Paul Verlaine, Biblioteca „Semănătorului”, 1903. „Barbar, cînta femeia aceea” 1. Opere, p. 28. 2. Gheorghe Asachi, „Erostrat”, în Opere, 1, Scrieri în versuri, ediția citată, 1991, p. 328. 3. „Hristoitie au Școala moralului”, în Scrieri literare, 1, Text de Radu Albala și I.Fischer, EPL, „Scriitori
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Dem. Rădulescu, „Noapte de vară”, în Viața Romînească, 2, vol.24, nr.2, febr.1912, p. 202. 8. Punct de vedere auzit, cu ani în urmă, la profesorul Ion Rotaru. 9. O mărturie în acest sens e poemul „Un credincios barbar”, de Mihail Săulescu: „Un credincios barbar s-a sinucis în mine!/ Desperat de golul credinții-ntîrziate,/ în nu știu care templu de piatră în ruine,/ Un credincios barbar s-a sinucis în mine;/ Și mi-a murit un frate”. (Versuri, Teatru, Articole, Ediție
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Viața Romînească, 2, vol.24, nr.2, febr.1912, p. 202. 8. Punct de vedere auzit, cu ani în urmă, la profesorul Ion Rotaru. 9. O mărturie în acest sens e poemul „Un credincios barbar”, de Mihail Săulescu: „Un credincios barbar s-a sinucis în mine!/ Desperat de golul credinții-ntîrziate,/ în nu știu care templu de piatră în ruine,/ Un credincios barbar s-a sinucis în mine;/ Și mi-a murit un frate”. (Versuri, Teatru, Articole, Ediție îngrijită de Elena Gronov-Marinescu, Ed. Minerva
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
urmă, la profesorul Ion Rotaru. 9. O mărturie în acest sens e poemul „Un credincios barbar”, de Mihail Săulescu: „Un credincios barbar s-a sinucis în mine!/ Desperat de golul credinții-ntîrziate,/ în nu știu care templu de piatră în ruine,/ Un credincios barbar s-a sinucis în mine;/ Și mi-a murit un frate”. (Versuri, Teatru, Articole, Ediție îngrijită de Elena Gronov-Marinescu, Ed. Minerva, 1974, p. 7) Abatorul 1. Gr. Tabacaru, ,,Bacovia”, în ,,Ateneul literar”, 1, nr. 6, august 1925, p. 3. 2
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]