2,211 matches
-
Dacă oamenii noștri vor ști să corespundă planurilor lui Dumnezeu, vor deveni realizatorii unui bine incalculabil. Misiunea lor providențială se va regăsi în aceea a călugărilor din secolele V-VI și de mai apoi, cei care au înfăptuit minunea educării barbarilor la creștinism, punând bazele viitoarei unități europene în gândirea civilizației creștine și salvând o mulțime de suflete. Astfel, Dumnezeu îi cheamă pe laicii noștri ca să arate lumii de astăzi, fiică a violenței, superioritatea Evangheliei noastre peste orice dreptate socială, deschisă
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Încet, Încet. și nu mai erau decât sânge și țipete de groază. * * * Călărise zi și noapte spre miazănoapte. Trecuse Dunărea pe podul umblător și neliniștea Începuse să-l cuprindă ca o boală. Pe la popasuri, oamenii povesteau Îngrijorați: alte puhoaie de barbari năvăliseră jefuind și distrugând totul În calea lor. Se știa de la puținii care scăpaseră că erau galbeni la chip, cu ochi pieziși, că purtau mustăți mari ca niște semilune În jurul gurii cu buze subțiri și că se Îmbrăcau În piei
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Țărănimii din 28 februarie 1937 publica articolul „Naționalism și naționaliști” de Th. Vasilache, iar în pagina tineretului a aceluiași număr, sub titlul „Metode barbare” ing. Liviu Blându nota că: „în noaptea zilei de 18 februarie a fost terorizat și maltratat barbar de studenții legionari în camera nr. 1 a căminului studențesc din strada Xenopol 9, după ce a fost sechestrat cu forța de pe culoar, prietenul și colaboratorul nostru, studentul Vasile Parascan” referindu-se în continuare și la alte monstruozități. „Un atentat mișelesc
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
1928 de M. Pricopie. Se publică folclor dobrogean, studii despre poetul latin Ovidiu: Carol Blum, Cauzele renegării poetului roman P. Ovidius Naso la Tomis (1928), Șt. Bezdechi, Din elegiile lui P. Ovidiu Naso (Epitaful lui Ovidiu, Dor de țară, Atacurile barbarilor, Originea numelui Tomis, Iarna la Tomis ș.a.), Gr. Sălceanu traduce din Baudelaire (Omul și moartea), din Verlaine și din Victor Hugo (Napoleon), M. Pricopie traduce din Horațiu, Eichendorff și Victor Hugo. Colaborează și semnează versuri: Gr. Sălceanu, Al. Gherghel, Ion
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
care merită studiată și preluată, firește, atât cât ne-ar putea permite muribunda noastră economie și ofticosul cadru legislativ. VASILE GÂRNEȚ: Picnic într-o frumoasă grădină aparținând Société des Gens de Lettres, Cartierul Montparnasse, după o zi de maraton cultural - barbar în esență, prin viteza lui. Orgoliul deșert al turistului - în criză de timp - de a bifa cât mai multe locuri vizitate. Nu e și cazul lui Andras Ferenc Kovacs, poetul din Târgu-Mureș, care a mai fost la Paris, unde a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
piață, postate strategic acolo, pentru a preveni, probabil, contactul englezilor cu alte grupuri de suporteri pe care i-am întâlnit în oraș, în special danezi și norvegieni. Atitudinea localnicilor - civili și polițiști - este totuși marcată de o anume ambiguitate, întrucât „barbarii” din Albion consumă mult, cheltuiesc sute de mii de dolari la Bruxelles în zilele campionatului; de dragul unor asemenea profituri, ești dispus să-ți asumi niște riscuri. Fanii zurbagii nu manifestă, deocamdată, nimic războinic în comportamentul lor. Li se aduc neîntrerupt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în niște săli cu oglinzi, cristale, tablouri și fotolii scumpe. Ne simțim ușor stingheriți în această atmosferă burgheză. Estonianul Peeter Sauter, îmbrăcat, ca de obicei, în tricou negru („răbdător la intemperii”) și șort, îmi spune că se simte ca un barbar printre porțelanuri. Abia l-a lăsat să intre serviciul de pază. Îl întâlnesc aici pe Ulrich Janetzki, directorul de la Literarisches Colloquium Berlin, un mai vechi cunoscut de-al meu. Vorbim despre Trenul Literaturii. Ulrich e foarte sobru, aproape oficial, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
răspuns, „argument” (repet: improvizat, insuficient poate, dar cum nu am altul la îndemână...Ă este tocmai această „mărturie” pe care am făcut-o cu cărțile mele și cu atitudinea mea civică - atât cât a fost! - față de și despre răscolitorul și barbarul timp pe care l-am petrecut, împreună cu milioane și cu câteva generații, sub regimul așa-zis comunist. Da, propria mea „mărturie și complicitate” față de colectivitatea de limbă în sânul căreia m-am născut (care „m-a făcut posibil”!Ă m-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
chengyu chinez, o mică povestioară hazlie atribuită lui Liu An (179 122 î.Hr.), intitulată Bătrânul de lângă frontieră care și-a pierdut calul: "Un bătrân locuia cu familia lui nu departe de frontieră. Într-o zi, calul lui a trecut la barbari. Vecinii îi căinau, dar bătrânul se consola: "Cine știe dacă această pagubă nu se va transforma într-o zi în bucurie?" Și într-adevăr, câteva luni mai târziu, calul s-a întors la ei aducând cu el și o splendidă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
îngrijeau de cal. Fiul, bun călăreț, încălecă dar fu zvârlit din șa și-și rupse un picior. Vecinii voiră să-l căineze, dar bătrânul: Cine știe dacă acest necaz nu se va transforma în bucurie?" Într-adevăr, în acel an barbarii trecură frontiera și toți bărbații mai voinici fură mobilizați. Fiul invalid a fost singurul care a scăpat de încorporare și chiar singurul care a rămas în viață..." No hay mal que por bien no venga, zic spaniolii. Și nici fericire
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ca și cum ar exista un efect de basculă între apropierea iudeo-creștină, îmbucurătoare, și îndepărtarea de islam, neliniștitoare. Niciun miracol. Colocviul familiei nu scapă regulii cinice dura lex sed lex: așa cum oamenii liberi au nevoie de sclavi și lumea civilizată de niște barbari, Sem și Jafet au nevoie de un Ham. Plecând de aici: duoul e posibil, trioul improbabil. Dar ce importanță are asta, cântăreții pot cânta oricând împreună chiar dacă n-au nimic să-și spună în particular. Colocviul înlocuit cu un cor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Dincolo, pe teritoriul libanez, am auzit exact aceleași cuvinte. "Vrem să trăim în pace, vrem o viață normală". Sau: "Cu cât vor distruge ei, cu atât vom construi noi mai mult". Ici și colo, oameni agresați pe nedrept de niște barbari nelegiuiți și fără de credință își împărtășesc suferința și indignarea unor martori consternați. Imaginile se suprapun. Îl revăd pe episcopul greco-catolic de la Tyr care-mi prezenta pe laptopul său un scurt DVD artizanal cu imagini fixe și scurte, arătându-mi nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu spiritul fără dogmă al unor frumoase doctrine de înțelepciune universală. Atrăgătoarele lor propuneri au rămas să doarmă cuminte între coperțile cărților. Ele nu ne țin nici de frig, nici de cald. Tot așa cum în fiecare om civilizat zace un barbar, adevărul adevărat este că Dumnezeu și Diavolul formează o singură persoană. Iar când acest Ianus bifrons ni se prezintă din profil, să știm că va veni o zi când vom avea drept și la celălalt: un bobârnac va fi suficient
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lor, Frederic de Hohenzollern, markgraf de Brandenburg-Ansbach. Discuțiile s-au purtat și în secret, la acestea fiind de față doar frații Jagielloni „celălalte mărimi fiind îndepărtate pentru ca nu cumva lucrurile puse la cale de frați să poată ajunge la urechile barbarilor”. Cronicarul Matei Miechowski (Miechowita), medic al regelui Ioan Albert, relatează că s-a discutat despre „unirea regatelor, războiul împotriva turcilor și alungarea moldoveanului (extirpatione valachi)”. Pentru a nu umbri personalitatea regelui Ioan Albert din punct de vedere moral - se proiecta
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
primejdie pentru tabăra regelui, pentru că vântul mâna flacăra până la ea. Polonii fură siliți să cosească iarba mai înaltă înspre partea de unde venea flacăra dogoritoare, ca să nu ia tabăra foc”. A doua zi, armata polonă a pornit înspre Prut și, „fiindcă barbarii năvăleau de ici de colo cu strigăte înspăimântătoare, se iscau mici lupte, toate în norocul polonilor, care alungau pe dușmani cu tunurile și cu alte arme, cauzându-le mari pierderi, lor, care se arătau neosteniți în atacurile lor vrăjmașe.” Moldovenii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de sânge. Mulți oameni care se credeau la adăpost prin păduri, fură prinși de dușmani. Aceștia se luau după urmele carelor și ale oamenilor care fugeau, îi prindeau și îi duceau în sclavia cea mai grea a celor mai sălbatici barbari. Peste 100.000 de oameni, după cum se zvonea, a dus atunci dușmanul cu el și a umplut Grecia și Asia cu plugari poloni și ruși”. Wapowski nu greșește atunci când afirmă că Ștefan a năvălit în Polonia cu turci și tătari
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
un stat mai mare. Așa ceva nu a existat, „statul hoardă”, cum a fost denumită formațiunea politică turco-mongolă, nu exercita o autoritate permanentă, bazată pe instituții de tip feudal (prefeudal) asupra teritoriului locuit de români. Profitând de slăbiciunea stăpânirii exercitate de barbari, obștile românești au reușit să se coaguleze în formațiui politice, care recunoșteau suveranitatea hanului peceneg, cuman sau tătar. Se poate vorbi de fărâmițare prefeudală numai dacă socotim că teritoriile locuite de români făceau efectiv parte dintr-un stat autoritar, pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cele mai bune exemple de strategie medievală nu în vestul ci în estul Europei”. Cum remarca Leon Cahun, care a studiat istoria popoarelor de stepă din Asia, “în secolul al XIII-lea, în arta militară cei civilizați erau mongolii și barbarii”. Ei i-au învins pe adversari, datorită geniului și experienței comandanților lor, prin disciplina trupelor. Campania din 1219 se desfășoară după reguli tot atât de bine puse la punct ca și campania din 1805, care a dus la victoria de la Austerlitz. Românii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
exigență a ordinei și a tendinței spre unitate, unitate de gândire, de religie, de cultură și de artă. Această unitate a prosperat sub egida Bizanțului și a apărătorilor Creștinătății: Ungaria, Serbia, România care au respins valurile de năvălitori ai noilor barbari, Mongoli, Saraceni, Turci...” Așadar, când arătăm care este valoarea efortului militar făcut de Țările Române în Evul Mediu, nu e vorba de o laudă deșartă, ca să nu mai spunem că e datoria noastră să demonstrăm, pe bază de documente, și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
război contra Turciei, țarul face uz de „rolul mesianic” al Rusiei: în Manifestul lansat pentru justificarea războiului ce se punea la cale, Poarta este acuzată de asuprirea creștinilor aflați sub stăpânirea sa: „...greci, valahi, bulgari și sârbi gem sub jugul barbarilor...”. Se profila clar un „război sfânt” contra păgânilor. Biserica Rusă susținea această campanie. Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei, supus uneltirilor și presiunilor otomane, încheie cunoscutul tratat cu Petru I. Documentul dovedește tendința Rusiei de a deveni „protectoarea” oficială a Moldovei. Câteva
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
să o descoperi, să o jefuiești. Situația e comparabilă cu cea de la invadarea teritoriilor care au devenit continentele americane de mai târziu. Băștinașii aveau aur cu nemiluita și nu îi cunoșteau valoarea de piață, atâta doar, se împopoțonau cu el. Barbarii europeni au mirosit aurul, s-au isterizat și au pus de un jaf și de un genocid ale căror proporții înfioară și azi. O mărturie din secolul șaisprezece, pe când se cucerea America, spune că după trecerea prin foc și spadă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-lea, prin Decretul din septembrie 1586, dicta pedepse severe celor care cultivau sau vindeau tutun, impunându-se ca tutunul să fie ars în public, considerându-se periculos și dăunător. În Anglia, regele Iacob I, la 1614, condamna tutunul utilizat "de barbarii in-dieni contra a tot felul de bube de care suferă, datorită felului murdar și înnegrit al corpurilor lor și căldurii". Șahul Persiei, Abbas Sofi, pe la 1590 condamna la moarte pe toți cei care foloseau tutunul. În Japonia, shogunul Tokugava a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
ne spunea că îi pornește peste două zile. Pe un astfel de ger, în mijlocul iernii, să-i ducă într-un loc lipsit de orice mijloace de trai? Nu ne venea s-o credem, deși începeam să credem orice de la acești barbari. Erau Carabatescu, Ionică, Rădulescu Motru, Antoniade, Derussi, Băicoianu și câți alții! Mă decisei îndată [ca, după înmormântarea generalului Capșa, tatăl Michelinei](Ibidem, p. 106. ), să merg la Antipa, care se ocupase, sub guvernul român, de internații germani. El cunoștea localitățile
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nimeni, s-a dus și le-a chemat pe gaura podului, ele trăseseră scara în sus și nu mișcau, dar, auzind glasul maicei starițe, au răspuns. Ofițerul, furios, striga: „Acestea sunt urmările jurnalelor dvs. care ne zugrăvesc ca pe niște barbari“. A trimis soldatul după ele. „Maică, maică, nici scară nu i-a trebuit, a pus piciorul pe o ladă, s-a apucat cu mâinile de sus și a zburat în pod. Ele zbierau cât puteau când l-au văzut și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
conducere ca să aibă atitudine comună și impozantă le-a lipsit cu totul, căci preoții s-au mulțumit să arate Ausweiss-ul pentru interzicerea rechizițiunilor în mănăstire și să facă cu ofițerul formalitățile de cancelarie. Câte trei tremurau de frică. Până atunci barbarii din clopotniță loveau cât puteau bie tele clopote, care se spărgeau dând din ele sunete adânci și puternice, păreau că plâng de durere și de jale la fiecare bucată ce cădea. Alții aruncau sfărâmăturile din fereastra clopotniței pe drum, lângă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]