3,424 matches
-
rupt oasele. Nu mai pot pune piciorul jos. Ia vezi! S-au rupt tare? S-a înroșit? S-a înnegrit? Au, au... (GRUBI aleargă după apă; CASIERUL își linge rănile de unul singur, bea apă, se spală, se tamponează cu batista.) HAMALUL: Poftim apă... ȘEFUL GĂRII (Privindu-l pe GRUBI cu înduioșare.): Grubi... Numai tu mi-ai mai rămas... Numai tu... (Bea.) Ce apă grețoasă! HAMALUL: E veche de patru zile. IOANA (Cercetând rănile bătrânului.): Aici n-ai nimic... Nici aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
iau o pauză. Atunci lasă jos din brațe geamul dublu, adus cu destule opinteli de la prăvălia de oglinzi și rame unde i-a fost înlocuită sticla crăpată. Se odihnește pe pat, își scoate ochelarii de miop și își tamponează cu batista fruntea asudată. Geamul e greu. Balamalele nu spun nimic. Însă își pune ochelarii la loc și le inspectează atent, în nădejdea că o observație sinceră și dezinteresată, coroborată cu o ultimă, zdravănă opintire, va aduce rezultatul dorit și geamul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
sacrificat ea, că eu crescusem de-acuma, și s-a dus ea la verificări și nu s-a mai întors. N-am mai văzut-o, vă dați seama ce tragedie a fost pe capul meu! Își suflă nasul, smiorcăindu-se. Batista o ținea pitită undeva în spatele jachetei. - Deci - continuă bătrâna, după ce-și mai reveni -, mama s-a sacrificat. Cu voia superioarei, bunînțeles, sora Josefa. Ați înțeles acum? Pe mama n-a mai văzut-o nimeni de atunci. Nici mormântul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
insul de la telefon. Cocoțase revista pe telefon. O recunoscu imediat: Flacăra, numărul acela din preajma Festivalului din ’53, când îi puseseră fotografia pe prima copertă, după ce câștigase concursul de afișe antiamericane. Insul își scosese pălărioara roșie și își lustruia cu o batistă mare, galbenă cu dungi verzi, cornițele. Transpirase. Sudoarea însă nu se prelingea. Înghețată, poleise cornițele cu o pojghiță lucioasă, verzulie. „Dom Condrat! Aspasia, vară-mea...“, strigă insul, răspicat, mustrător. Vocea sa guturală, trecând peste capetele celor dintre ei, venea poticnită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la Urlați, și făcu un semn spre zidul de trestii. Apăru mai întâi un ins cu o pălărioară roșie, cu un pardesiu maron, cu guler de jder. Avea în buzunar o revistă făcută sul. Se ștergea pe față cu o batistă mare, galbenă cu dungi verzi ținută în mâna stângă înmănușată. Celălalt, înalt, bine făcut, cu o umbrelă verde, cu mâner de lemn (model 1937), era într-un costum crem, cu un papion rozuliu. O barbă deasă îi acoperea fața, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
uitat la ea cu o neîncredere abia disimulată și a spălat-o cu atenție în chiuvetă, cu săpun. De mult nu mai aveam detergent, de atât de mult încât nici nu voiam să mă gândesc. A șters farfuria cu propria batistă, a pus-o pe masă și a îngrămădit pe ea produse de patiserie scoase dintr-o pungă maro. M-am dus la baie să mă spăl pe dinți și pe față și, când, am reapărut, câteva minute mai târziu, exfoliată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
colibă. Smulse două banane dintr-un mănunchi ce atârna de o grindă, începu să curețe una și, înapoi în hamac, ochii i se opriră într-un punct ce se mișca acolo, departe, la capătul mlaștinii. Își șterse ochelarii cu o batistă zdrențuită, își masă un pic al pleoapele și privi din nou. Nu era nici o îndoială: punctul se mișca pe apă. Un bărbat vâslea ritmic la pupa unei bărci mari. Zâmbi când putu recunoaște pieptul gol, păros, și basca părintelui Carlos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
bine înarmați, dar nu vreau belele. Mă înțelegeți? — Foarte clar. Dacă plecați, nu vor fi probleme. O să-i liniștesc pe yubani. Ar fi mai bine... Cristo pornise motorul la a treia încercare și Lucas se ștergea de sânge cu o batistă, ghemuit ca un câine bătut pe locul lui din ambarcațiune. Rafalo slăbi parâma, împinse ambarcațiunea și sări înăuntru: — La revedere! strigă el, ridicând glasul peste zgomotul asurzitor al exploziilor. Încercați să vă păstrați capul la dimensiunea asta. Nu răspunse. Ambarcațiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să-și pregătească un mic-dejun pantagruelic din ouă prăjite, șuncă, orez, fasole neagră, banane, fursecuri, biscuiți, cafea, lapte, zahăr, marmeladă, unt. Tocmai termina, când apăru Inti Ávila. Încă mai era amețit și cu mâna stângă își apăsa fruntea cu o batistă umedă: — Ești un porc! exclamă el. Niciodată n-o să mai am încredere în tine. — Așa să faci... Vrei să mănânci? Se așeză cu un geamăt: — Ce s-a întâmplat? Unde e toată lumea? Ridică din umeri: — Mister... Ceva i-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
își frecă ochii cu un gest de oboseală. Istoria demonstrează de câte ori am căzut, iar tehnica ne aduce la cunoștință că nu ne vom putea reveni dintr-o nouă cădere, pentru că am ajuns la sfârșitul posibilităților noastre. Căută cu calm o batistă și începu să-și șteargă încet ochelarii. Eu sunt încredințat că mai curând sau mai târziu, Omenirea își va da seama la ce se expune și va încerca, măcar o singură dată, să facă un pas îndărăt și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
peste ochii tânărului, Încercând să-i forțeze să se Închidă. Unul refuză să se miște. Celălalt se Închise preț de-o clipă, apoi se deschise Încet și se holbă din nou la cer. Rizzardi bâigui ceva În barbă, scoase o batistă din buzunarul de la piept și o așeză peste fața tânărului. — Acoperă-i fața. A murit tânăr, murmură Brunetti. — Cum? Brunetti ridică din umeri. — Nimic. Ceva ce-a spus Paola. Își luă privirea de la fața tânărului și studie preț de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
până ce rămase cu el În mână. Îl puse jos pe scaun, sprijinindu-l cu piciorul. Două pungi de plastic erau lipite de interiorul peretelui boilerului. Conțineau o pudră fină și albă, În jur de-un kilogram, cântări el. Își scoase batista din buzunar și, Înfășurându-și mâna cu ea, trase mai Întâi o pungă, apoi pe cealaltă. Doar ca să fie sigur de ceea ce știa deja, desfăcu una dintre ele, Își umezi vârful degetului arătător și atinse cu el pudra. Când puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mai puțin de-un sfert de oră. Deschise ușa unuia dintre dulapurile de pe perete și văzu doar trei sau patru farfurii Întinse. Se uită sub chiuvetă și găsi ce voia, două pungi de plastic. Acoperindu-și din nou mâna cu batista, puse câte o pungă de cocaină În fiecare dintre cele două pungi de plastic mai mari și le vârî În buzunarele interioare ale sacoului său. Șterse cuțitul de mâneca sacoului și-l puse la loc În sertar, apoi folosi batista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
batista, puse câte o pungă de cocaină În fiecare dintre cele două pungi de plastic mai mari și le vârî În buzunarele interioare ale sacoului său. Șterse cuțitul de mâneca sacoului și-l puse la loc În sertar, apoi folosi batista să șteargă de orice amprente de pe suprafața boilerului. Părăsi apartamentul, Încuind ușa În urma sa. Afară, se apropie de soldații americani din jeep, zâmbindu-le reconfortant. — Mulțumesc, zise el și Înmână cheia Înapoi celui care i-o dăduse. — Ei bine? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
butoaiele ridicate În picioare, aplecându-se din când În când pentru a căuta vreun semn de identificare. Lovi cu piciorul În una dintre pungile negre de plastic. De butoiul de care stătea sprijinită atârna o fâșie de hârtie. Luându-și batista, Brunetti Întinse mâna și Întoarse hârtia. „Forțele Aeriene SUA. Ramst...“ O parte din ultimul cuvânt lipsea, dar, de când escadronul Forțelor Aeriene Italiene Își avântase avioanele nebunește unul În celălalt, făcând să plouă cu moarte peste sutele de civili germani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
engleză, spunea: „Dacă ați găsit-o, contactați ofițerul dv. NBC. Nu atingeți“. Brunetti se Întoarse și merse cu atenție către marginea gropii de gunoi, având acum și mai multă grijă unde punea piciorul. La câțiva metri de margine, Își scăpă batista pe jos și o lăsă acolo. Când ieși dintre butoaie, Ambrogiani veni la el. — Ei bine? Întrebă carabinierul. — Etichetele sunt În engleză și germană. Unele provin de la una dintre bazele forțelor lor aviatice din Germania. Habar n-am de unde provin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
sânge pe degete. Se lăsă jos la marginea apei și flutură mâna Înainte și-napoi repede În apa lagunei, o apă atât de murdară Încât gândul la ea de obicei Îl dezgusta. Ridicându-se În picioare, Își șterse mâna cu batista, apoi scoase o mică lanternă-creion din buzunar și se aplecă Înapoi sub pasarelă. Sângele provenea de la o mare rană deschisă din partea stângă a capului lui Ruffolo. Nu departe de el se afla o piatră așezată convenabil. Ca să vezi; arăta exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
prăbușit pe podea. —Ești bine? Ce întrebare cretină. Femeia n-ar fi hohotit în văzul lumii într-o librărie dacă ar fi fost bine. Poftim. Ia asta. Hugo i-a întins o grămăjoară mototolită de material, care fusese cândva o batistă cu monogramă foarte șic. I-o făcuse cadou Amanda. E curată, a adăugat el. De-acum se prinsese cum funcționa mașina de spălat. Dar faza cu călcatul era încă la anilumină de el. Politicos, Hugo a întors privirea când Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai văzuse de ce să se mai deranjeze să-și picteze întreaga mască de război. — Hugo, a zis el ridicând o mână. Hugo Fine. — A, îmi amintesc, a spus ea dându-și seama, dezamăgită, că acest cavaler cu vorbe blânde și batistă curată era agentul imobiliar și soțul detestabilei Amanda Hardwick. După dezamăgire, a urmat sentimentul de uimire. Bărbatul arăta cu totul altfel decât își aducea ea aminte. Cândva atrăgător, acum ar fi trebuit să se bărbierească. Fosta lui spilcuială era acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
probabil că și era; oricine trăia cu Amanda Hardwick trebuia să fie așa. Cu cât mai repede pleca de lângă el, cu atât mai bine. Numai că, s-a gândit Alice privindu-și pumnul strâns, conținutul nasului ei se afla în batista lui. Ce piele minunată, se gândea Hugo. Maternitatea nu adăugase nici un surplus siluetei grațioase care se ghicea pe sub haina umflată. Iar lacrimile îi făceau ochii ăia albaștri să pară mai mari și mai limpezi ca niciodată. Și, văzută de-aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fluturând pe sub nasul lui Alice o bucată mototolită de material din bumbac alb. Alice s-a holbat la el. Mai întâi a fost nedumerită, apoi, recunoscând obiectul, inima a început să-i bată de să-i sară din piept. Era batista pe care Hugo i-o împrumutase când se întâlniseră în librărie. Probabil că Jake o găsise în mormanul cu rufe de spălat. Și, desigur, batista avea brodate inițialele lui Hugo. —Of, ce gest othelian din partea ei! Ce prostie nenorocită din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
recunoscând obiectul, inima a început să-i bată de să-i sară din piept. Era batista pe care Hugo i-o împrumutase când se întâlniseră în librărie. Probabil că Jake o găsise în mormanul cu rufe de spălat. Și, desigur, batista avea brodate inițialele lui Hugo. —Of, ce gest othelian din partea ei! Ce prostie nenorocită din partea ei! Alice și-a strâns pumnii. Ar fi trebuit să ascundă batista imediat. Dar, pe de altă parte, la vremea respectivă n-avusese nici un motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Probabil că Jake o găsise în mormanul cu rufe de spălat. Și, desigur, batista avea brodate inițialele lui Hugo. —Of, ce gest othelian din partea ei! Ce prostie nenorocită din partea ei! Alice și-a strâns pumnii. Ar fi trebuit să ascundă batista imediat. Dar, pe de altă parte, la vremea respectivă n-avusese nici un motiv. Era departe de a fi disperată, ca acum, să-l revadă pe Hugo. Din contră! Nu știa cum să scape mai repede de el. — Nu reușeam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de la cursul prenatal. Tipa aia, ziarista! Jake a făcut o pauză. Alice a simțit că intră în panică. —Amanda? —Care îmi spune, a continuat el pe un ton acid, că te fuți cu bărbată-su. Jake a fluturat, din nou, batista. —Hugo Eric Dennis Fine? Acum, în plină catastrofă, Alice s-a trezit meditând la prenumele lui Hugo. Nu i se păruse că aduce nici cu un Dennis, nici cu un Eric. Știi ce-aș putea să-ți fac? a tunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ca să te-ajut, să-ți îmbunătățesc situația, să-mi îndrept greșeala, aș face-o. Hugo i-a aruncat o privire scurtă. Nu poți să faci nimic, a șoptit el. — Dar îmi pare așa de rău. Laura și-a căutat o batistă și și-a șters nasul. Hugo a ridicat din umeri. Nu știu ce-ai vrea să spun. —Orice vrei, i-a sugerat Laura. Urlă la mine. Lovește-mă, dacă vrei. Părea aproape dornică de așa ceva. În creierul lui Hugo s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]