3,939 matches
-
de cleștar și apăruse și prima serie din Fantomele din Spessart. Acasă, dacă vroiam să mă întorc în seara aceea cu tata, mă aștepta o surpriză. Nu spuneam nimic, mâncam și mă uitam la musculițe, la volutele lor rapide în jurul becului, la intrarea lor în beznă și la reapariția în lumină. Până la urmă m-am hotărât să plec acasă doar pentru a doua- zi, iar poimâine să mă întorc înapoi. Tata a fost de acord, așa că, după ce-am mai sporovăit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
greu. Abia se mai zărea, ca un norișor palid, la o margine a cerului. Noaptea următoare, din luminatorul casei noastre de pe Moșilor, aveam s-o caut zadarnic. Ne-am afundat într-o întortochere de străzi slab luminate de câte un bec chior, până am ieșit la șosea, pe unde mai trecea huruind câte un camion, câte un tramvai. Am așteptat mult în stație și apoi am călătorit legănîndu-ne, lângă o taxatoare ațipită, prin orașul fantomatic. Din cauza luminii portocalii din vagon, pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
experiment, dar ea nici nu vru să-i asculte explicațiile. E drept că nici nu divorță când ruda lor veni într-o altă duminică, în brațe cu servieta profesională în care se aflau un letcon-pistol, sârmă de cositor, șurubelniță cu bec, tranzistori, diode, liță, ulei special, tinner, bandă izolatoare, clește, patent, set de șurubelnițe și un chitanțier cu plaivas și indigo. Orga Reghin, deja cumpărată de Emil Popescu direct de la magazinul Muzica, aștepta pe holul apartamentului, ridicată în picioare și sprijinită
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dată imaginea arhitectului în milioanele de cămine ale țării. Carele de reportaj, urmărite de zeci de vecini în pijamale, opriră în fața blocului și se întinseră cabluri lungi, albastre și portocalii, până în spate, unde două camere de luat vederi își clipeau becul verde de sub obiectiv. Reporterul, după ce vorbi cu însuflețire câtăva vreme, cu fața spre camere, încearcă să intre în cabina Daciei ca să stea de vorbă cu arhitectul. Dar Profesorul și Elena îi explicară că maestrul, ale cărui degete incredibil de lungi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cuvintele, o frază în bengali și cinci în englezește. ― Spune-mi asta și pe limba ta, mă rugă. I-am spus tot ce mi-a trecut prin minte. Se făcuse noapte, se aprinseseră lămpile pretutindeni. Voii să aprind și eu becul din bibliotecă. ― Lasă așa, vorbi Maitreyi. ― Dacă vine cineva și ne găsește pe întunerec? ― Ce-are a face? Aici suntem frați... Mă prefăcui că nu înțeleg, dar mă întorsei aproape de ea și-i luai mâinile, mîngîiridu-le. ― De ce nu auzi anumite
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cafea proaspăt râșnită și fum de țigări ieftine. Se îndreptă spre sala din fund, unde se adunau pe vremuri. Încăperea era aproape goală; doar la o masă, trei bărbați își terminau halbele de bere. "De aceea n-au aprins decât becul din tavan, cel mai slab, își spuse; fac economie de curent." Se așeză pe canapeaua lipită de perete și rămase cu privirile pierdute în gol. Așteptând chelnerul, nu știa dacă va cere și el o halbă de bere, sau o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Pentru că atît prînzurile, cît și cinele militare sînt compuse În principal din legume fierte. Supremul zice că de la vitaminele lor o să devenim un fel de supraoameni, o să ajungem să vedem În Întuneric, așa că n-o să mai avem nevoie nici de becuri. Unitatea are o politică strictă: În primele zile, cele două cicluri de soldați nu se amestecă, așa că, de bine, de rău, sîntem feriți de „tratamente“ speciale din partea veteranilor. Cum omogenizezi o turmă de animale tinere, dincolo de programele militare? A treia
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Urmează frecatul de dimineață cu cîrpe ude și perii, Într-o primă fază. După care, lustruirea holului și a dormitorului, operațiune care se realizează patinînd cîte doi Într-un sincron tacticos pe pătura aspră Înhățată de pe primul pat. Abia cînd becurile leșinate se văd strălucind În cimentul pestriț (transformat În oglindă), caporalul de serviciu se declară mulțumit și ne scoate pe platoul unității, unde se dă raportul de dimineață. De aici mai departe ne umplem ziua făcînd lucruri ciudate și nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Levi’s de Crăciun (cînd speră să ajungă acasă Într-o permisie), Încît, cînd vorbește despre ea, nu mai aude și nu mai vede pe nimeni, pur și simplu fața i se luminează de parcă În interiorul lui s-ar aprinde un bec. Urmez eu cu minunile cehoslovace: bere neagră, ciorchini de banane, Praga luminată noaptea ca un pom de Crăciun, miracole. Subiectele vin unele după altele ca de la sine și ne dau un fel un fel de amețeală - aproape că ai putea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
iar spre platoul unde se face adunarea, pentru apelul de seară, apoi, spre cantină, pentru cină. Pe urmă se face brusc noapte, așa că stau Întins În patul meu, În dormitorul ostășesc, privind tavanul Întunecos pe care băltește lumina șirului de becuri chioare și ascult zumzetul familiar. Mă uit În jur și poate chiar reușesc să fac conversație, pe teme neutre, factuale, legate de găurile din ciorapi și de bătăturile provocate de bocancii noi, dar nu Îmi e clar cu cine vorbesc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de la moarte. Pe Gărăgău l-am cîștigat cu miere. Mi-a rămas un borcan de miere zaharisită din pachetul primit de la maică-mea. De fiecare dată cînd scot valiza de sub pat și o deschid, Îl văd cum i se aprinde becul, intră pe frecvența prețiosului aliment pe care Îl am Îngropat Între ciorapi și prosoape și vine alunecînd spre patul meu, ca din Întîmplare. Figura lui, neagră și fioroasă de obicei, se transformă În chipul unui copil cuprins de o dorință
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
arăta Bucureștiul azi-noapte. Au Închis centrul, nu știu de ce, bănuiesc că din cauza Congresului, nu te lasă să treci, m- au scos pe centură, a trebuit să ocolesc... Beznă, am mers printr-o beznă chioară, nu știu dacă am văzut trei becuri cît am ocolit... nu-ți vine să crezi că asta e o capitală de țară... Zeci de kilometri de oraș Într-o beznă... totală. Depistez o urmă de teamă În vocea lui. Îmi spune că și-a luat o cameră
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îmi zice ea pe sub umbra unei mustăți și iese. Aventura ia un alt Înțeles În Gara de Nord. E ceva atît de sinistru, Încît Încep să-mi fac griji. Ajung chiar să mă Întreb care sînt șansele să ajung acasă fără aventuri. Becurile rare se chinuiesc să facă față Întunericului, Împrăștiind o lumină ștearsă. Siluete cenușii, prost Îmbrăcate se mișcă Înghețate În și dinspre trenuri, trăgînd de genți, de valize și de plase. E un peisaj clasic. Dar, spre deosebire de alte dăți, e tăcut
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
La un moment dat m-am Împiedicat În niște sîrme care păreau legate de ceva, arăta ca o capcană pentru tigri siberieni. Am reușit să trec de ele, să merg mai departe. CÎnd lumina a Început să semene cu un bec, mi-am dat seama că era un pic de ceață. M-am trezit pe o alee asfaltată și la un alt moment dat am auzit o mașină. Un Aro a oprit lîngă mine și am Întrebat: — Mai e mult pînă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ce? Și căcat... Ați căpiat? Vouă nu v-a spus nimeni? S-a dat Stare de Urgență sau cum se cheamăă Ofițerii vorbeau În popotă despre războiul civil de la Timișoara, ne atacă ungurii. În cantină e Întuneric, există un singur bec de veghe undeva deasupra ușii spre bucătărie. Prin fereastra aburită se vede un șir de lumini albastre care emit o lumină intermitentă, hipnotică, undeva afară, pe aleile care leagă clădirile unităților militare. Le privesc și Încerc să răzbesc cu mintea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu văd nimic. Nu văd... De ce nu văd? NU... — Ce e? Ce am? Întreabă vocea care nu e a mea, deși mie Îmi iese pe gură. Mă ajută să cobor din camion locotenentul Cornea, sîntem chiar pe aleea din fața infirmeriei, becurile albastre Încă pîlpîie În regim de alarmă. După ce reușesc să mă dau jos, Îmi pune o mînă În piept și, ridicîndu-și privirea și cercetîndu-mi chipul, Îmi șterge sîngele de pe bărbie cu o batistă. Un gest plin de compasiune care mi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ros și prăfuit. De aici se vede mai bine afară. Fereastra cît tot peretele e ca un ecran, un ecran gol, străbătut de zăpadă. Dincolo de fulgii apoși care cad pieziș, cu repeziciune, strălucește strada pustie, În lumina de mercur a becurilor stradale. La ora asta nu mai e program la televizor. RÎd. Vinul scoate din ei amintiri legate de teatru, de turnee, se pare că nu se plictisesc. La 11 noaptea, cineva taie lumina, astfel că tot teatrul se cufundă În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se schimbă ziua și ora, e noapte și eu stau sub o streașină, aleile pustii și umede (odată instalat consemnul, toată unitatea se ascunde În dormitoare și nu mai iese de-acolo pînă la șase dimineața) lucesc deprimant În lumina becurilor cu mercur, regimul de veghe-somn Încă nu m-a năucit prea tare, oricum În dormitorul corpului de gardă se doarme non-stop, orele de veghe nu sînt supravegheate de nimeni. Așa că acum, la două noaptea, dansez pe muzica din capul meu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de vampir, nu pare că vrea să-ți facă rău, e doar ciudat, nelumesc - are un chip negru, lucios, te privește cu o curiozitate neutră, științifică). Ai să te vezi planton 2, la ora două dimineața, chinuindu-te să schimbi becul din camera de duș (spart strategic, nu e greu de ghicit de ce camera de duș trebuie să fie Întunecoasă), cocoțat pe un scaun, În timp ce șoferul comandantului de baterie, Împreună cu comandantul de baterie Însuși (care În seara aia era OS), suferind
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Întunecoasă), cocoțat pe un scaun, În timp ce șoferul comandantului de baterie, Împreună cu comandantul de baterie Însuși (care În seara aia era OS), suferind amîndoi de o veselie bahică nestăpînită, se joacă cu Întrerupătorul (bă, io zic să te facem pe tine bec), iar În clipa În care reușești să faci lumină, Îi vezi năvălind goi pușcă În sala de duș, chiuind ca la nuntă, vezi grilajul scurgerii aco perit de o spumă cleioasă albă (În sfîrșit s-a făcut lumină asupra acestui
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pentru că stelele au dispărut, iar lîngă tren e un zid de cărămidă. Se pare că trenul s-a oprit din nou. Ies din mașină și sar de pe platformă, iar undeva În față e o ușă metalică, deasupra ei există un bec palid. Intru pe această ușă Într-o cameră plină cu lucruri vechi strînse În grămezi și saci, vine dinspre ele un miros putregăios; În celălalt capăt al camerei există un dulap, pe ușa lui, o oglindă, În care mă privesc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Pacientul e În continuare vesel, le urează la mulți ani și Întreabă dacă nu se poate să primească la pachet din drăcia aia pe care i-au injectat-o. RÎde. Intră doctorul, bine echipat: bonetă, mască, are În frunte un bec. Pacientul Îl privește cu ochi mari și umezi - din pricina concentrării. El nu vede un om: vede un far umblînd prin sală. RÎde. Asistentele Îl țin de mîini În timp ce doctorul Îi injectează anestezicul În părțile moi ale feței. Pacientul Întreabă dacă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vadă și să înțeleagă în ce spațiu se găsește, ce dimensiuni și ce formă avea acesta. Observă cu oarecare surprindere, pentru că mișcările și gândurile îi deveneau tot mai lente, cât de puternic iluminată era întreaga scenă, cât de strălucitoare erau becurile ascunse, probabil, ce reflexe scânteietoare trimiteau tuburile de orgă argintii-aurite, și urzeala ca de pânză de păianjen a scărilor, suspendate acum deasupra capului său. De îndată ce se asigură că nu exista nici un podeț, nici o arcadă deschisă, nici o grotă aburindă cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
destinate pelerinilor. Si încă o zi din itinerarul meu se încheie, având sufletul mulțumit și încercând să scap de țânțarii atât de enervanți. Pe unul l-am lipit de plafon cu fața de pernă. Pe ceilalți îi invit afară, aprinzând becurile de pe hol și stingându-l pe cel din cameră. Sâmbătă, 4 august: Aix en Provence-Salon de Provence: 32 km Dimineața, devreme, plec de la familia Zeltner, coborând de pe colină și îndreptându-mă spre oraș. Nu merg pe drumul lăturalnic al pelerinilor
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
coloanei s-a pierdut în depărtare, dar în scurtă vreme s-a auzit duduit de motoare de autovehicule ușoare... Aiestea-s mașini de comandament. Ia să vedem câte-s? Una, două, trei - a început numărătoarea sublocotenentul, când o scurtă pâlpâire a becului roșu al mașinii din față semnala oprirea coloanei... Hopaaa! Asta nu-i treabă bună - a apreciat Toaibă, pipăindu-și automatul și sacul cu grenade. Într-adevăr, coloana de mașini s-a oprit. Ocupanții au început să coboare la repezeală, pentru
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]