3,162 matches
-
Ceea ce am vrut să văd se și vedea. Continuam să mă concentrez asupra acelui punct. Lumina aceea pală, dreptunghiulară, fereastra lămîiatică, fereastra acelei camere pe care tocmai o părăsisem. Perdelele gălbui parcă rîdeau de mine, de mine care Înghețam În beznă și care, pentru ea Înfruntam cu vitejie invazia Întunericului. Dar, pînă la urmă tot am să-i vin de hac acestei femei. Aștept. N-am decît să aștept clipa aceasta. Se auzeau pași. Parcă umbla cineva numai pe cîlcîie. Pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că nu mai pot juca jocul de noroc preferat, pentru că sînt dispărut... și sînt beat mai tot timpul... Bucătarul Își ridică un deget să-mi arate ceva. Mi-am Întors privirile spre reflector și l-am zărit pe frate În beznă, undeva la jumătatea drumului dintre foc și autobuze, făcîndu-mi semn să mă duc la ei... M-am Îndepărtat Încet de autobuz, ca să nu prindă cei trei de veste... Înaintam greu, poate din cauza pietrelor din albie... sau poate că eram mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o adevărată harababură printre siluetele acelea Întunecate. Două fete au țîșnit spre noi, țipînd, dar au fost prinse. Au sosit Întăriri imediat și cele două au fost săltate, fiecare de cîțiva bărbați, ca niște saci cu legume și duse În beznă, undeva dincolo de cercul de autobuze. Li se mai auzeau doar vocile plîngărețe și stridente, Înjurau și urlau după ajutor. Într-o clipă au răsunat țipete și zgomote provocate de obiecte sparte undeva pe lîngă autobuzul cel mai apropiat de dig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și m-am ridicat... Dar ce să fac?... Se mai putea face ceva?... Am rămas În picioare neștiind Încotro s-o apuc... exact ca studenta pe care am lăsat-o În capul scărilor de la bibliotecă... Este iritant să orbecăi prin beznă, fără libertatea de a acționa, fără să știi pe unde te afli și care ți-e scopul, dar să fii săltat de pe drum fără nici o explicație sau scuză depășea deja orice limite... Dincolo de tejghea, proprietarul era Îngropat pînă-n gît În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
din nou, îi simții obrazul ca o adiere când caldă, când rece, apoi ființa i se pierdu. - Are dreptate! îl auzii vorbind deodată, lângă mine. Era așa cum îl știam, neschimbat. Are dreptate, repetă. Nu trebuie să te lași târât în beznă.” - „Cum aș putea?” întrebai. Îmi spusei, totuși, cu tristețe, poate chiar cu deznădejde, că omul e supus furtunilor, calamităților de tot felul, că își are limitele lui. Fiecare metal își are punctul lui de topire. Și-atunci cum să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
posibilitate. Rămânea un mare semn de întrebare. Clădirea Ministerului de Externe sovietic din Piața Smolensk, unul din cei șapte zgârie-nori de tip gotic stalinist din Moscova (ceva de genul Casei Scânteii de la noi, dar mult mai mare) era cufundată în beznă. Eram așteptați la intrare de un bărbat blond, pe care nu îl mai întâlnisem, cu o figură de mujic sănătos și cu o statură de halterofil. Căutând evident să fie simpatic, rusul a început să ne povestească despre un joc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
în momentul declanșării războiului la New Delhi, ca ambasador al României în India. Chiar în seara acelei, zile organizasem o recepție pentru atașatul militar, aero și naval, a cărui misiune tocmai se încheiase. Peste orașul New Delhi s-a lăsat bezna și am aflat că avioane pakistaneze au bombardat unele aeroporturi indiene. Luptele nu au avut o intensitate deosebită; armata indiană a ripostat pe ambele fronturi, atât la granița cu Pakistanul de Vest, cât și la cea cu Pakistanul de Est
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
al-Tabla, ne indica fără greș câștigătorii sau perdanții. Deodată, un nor negru se ivi deasupra capetelor noastre. Veni atât de iute că ni se păru că soarele se stingea precum o lampă peste care ar fi suflat un djinn. Era beznă la ceasul amiezii și, fără ca sultanul să fi dat poruncă, jocul se opri, căci fiecare simțea pe umeri povara bolții cerești. Un fulger brăzdă cerul, tunetul bubui, apoi un alt fulger se văzu, iarăși se auzi un tunet surd, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a lăsa să pătrundă lumina lunii. Abia spre ora unu dimineața, poate chiar mai târziu, strada și-a regăsit liniștea. Dănțuitoarea mea s-a întins pe jos, istovită, gâfâind. Am tras draperia de la fereastră, căutând o urmă de curaj în beznă. Hiba. Chiar dacă pământul Africii nu mi-ar fi oferit decât acest dar, el ar fi meritat pe veci dorul meu. Dimineața, pe când dormea, iubita mea avea același zâmbet pe care-l ghicisem noaptea, și aceeași mireasmă de parfum delicat. Aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la stăruințele tale i s-a poruncit să plece proscris în satul lui, și tocmai când se ducea într-acolo a fost atacat și asasinat. Răspunderea ta e mare. În timp ce vorbea, ochii mi se întunecară ca și cum se resemnau deja cu bezna temniței. Îmi vedeam avutul confiscat, bunurile risipite, familia umilită, o vedeam pe Hiba a mea vândută la un târg de sclavi. Mi se înmuiaseră picioarele și eram leoarcă de sudoare, sudoarea rece a neputinței. M-am străduit totuși să articulez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fim străpunși pe loc. În clipa următoare, eram azvârliți pe jos. Ultima imagine pe care o mai țin minte este aceea a pumnului care s-a abătut, în fața ochilor mei, peste ceafa lui Abbad. Apoi am căzut într-o lungă beznă chinuită, sufocantă, distrugătoare. Aș fi putut oare ghici că începea în felul ăsta cea mai extraordinară dintre călătoriile mele? IV CARTEA DE LA ROMA Nu mai vedeam nici uscat, nici mare, nici soare, nici capătul călătoriei. Limba îmi era sălcie, capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ajun și, până în zori, stătusem rezemat de zidul celulei mele, nefiind în stare să dorm, ciulind urechea la zgomotele obișnuite ale orașului, la râsul unui paznic, la căderea unui obiect în Tibru, la plânsetul unui nou-născut, zgomote excesive în liniștea beznei. Sufeream ades de lipsă de somn de la sosirea mea la Roma și, până la urmă, ghicisem ce anume făcea ca orele să fie atât de apăsătoare: mai mult decât lipsa de libertate, mai mult decât absența unei femei, simțeam absența muezinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și a viselor lui de cruciadă. Iar când, în cursul lunilor următoare, detenția s-a înăsprit, când n-am mai avut nimic de citit, nimic pentru a putea scrie, nici pană, nici cerneală, nici hârtie, nici măcar o făclie ca să risipesc bezna care se instala încă de după-amiază, când nu mai aveam nici o legătură cu exteriorul, când temnicerul meu se făcea că nu pricepe nici o limbă, în afară de un vag dialect germanic, am început să mă uit la scrisoarea de la Abbad ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
al lui Bayazid. Cobora iute de pe un munte spre a veni să mă scoată din temniță, dar, înainte să fi putut ajunge la mine, eram deja treaz, tot în celulă, neînstare să mai adorm pentru a mai visa un pic. Bezna, frigul, lipsa de somn, disperarea, liniștea... Ca să nu-mi pierd de tot mințile, mi-am reluat obiceiul de a mă ruga, de cinci ori pe zi, Dumnezeului copilăriei mele. Așteptam de la Constantinopol mâna ce avea să mă descătușeze. Însă eliberatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ajuns la Aquileia și Verona, iar apoi la Bedriacum. Îi voi învinge pe cei care v-au înfrânt pe câmpul de bătălie. Așadar toți ar trebui să mă urmați! Tăcu. O liniște adâncă urmă cuvintelor sale. Fantomele se retraseră în bezna nopții, risipindu-se precum ceața. — Eu vin cu tine! răsună glasul puternic al lui Arrius Varus. — Și eu! Cornelius Fuscus se ridică și veni lângă Antonius. — Sunt alături de tine și de împăratul nostru Vespasianus, sunt împotriva infamului de Vitellius! Antonius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
unul, mi-am petrecut patru ore, care puteau fi și mai bune, pe Forty-Second Street, împărțindu-mi timpul între pasajul cu jocuri electronice și discobarul de la subsolul din imediata apropiere a pasajului. În gang, lumpenii nopții newyorkeze, acești adoratori ai beznei, cu fețele schimonosite, reflectate de ecrane, spânzurau gârbovi de manetele jocurilor. Bazaltul și căderile de intensitate sonoră ale acestor roboți nou-nouți, care se jucau cu tine dacă le dădeai bani, luau forme de umanoizi prinși de radar ce păreau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
știi tu, când fata se plimbă cu ciorapul și, dacă ai chef, îi dai juma’ de liră. Nici vorbă, locuri rezervate și două lire taxă de intrare. Vron își face apariția în voaluri și eșarfe și cămăși și asta în bezna de aici. După care se cară. Toți de-aici înnebuniseră de-a binelea. M-am dus la ea și i-am zis - ieși înapoi și scoate-ți nenorocitele astea de țoale. N-a vrut. A zis că ăsta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Cum mai urăsc adevărul. Insist asupra dreptului meu, pretind să nu mi se spună adevărul. A făcut o baie. A fredonat ceva în timp ce-și făcea ceaiul. După o vreme ne-am culcat și am rămas amândoi întinși în beznă, ca doi pacienți care așteptam ca adevărul să-și facă vizita. — Sunt însărcinată, a spus Selina Street. Știi, te ia prin surprindere cât de mult te istovește tainica frământare provocată de starea de increat, fără copii, copilăroasă. Un bărbat e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tapiserie și în general în arte, am petrecut o bună parte a acestei perioade agitate în lumea marii culturi alături de Martina Twain. În consecință, sunt în starea de șoc provocată de marea cultură - teama de a mă pierde complet în beznă - în timp ce sunt purtat pe vârtejurile parchetului, prin coridoarele tainice, până dincolo de viziunile ascunse înfășate în lumină. Trebuie să stai la coadă și să plătești bani grei dacă vrei să stai printre translatori răi de gură și japonezi cu fețele luminate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
rinocer și m-am răsturnat, izbindu-mă cu toată fața de piciorul ei de oțel. Furunculul pe care îl aveam în cap s-a spart sau a explodat. Camera s-a înclinat, s-a afundat și a dispărut urlând în beznă. Când m-am trezit, Martin mai era încă în cameră și continua să vorbească. Când m-am trezit, Martin plecase și în încăpere nu se mai auzea nici un sunet. Imediat după revărsarea zorilor am coborât în stradă pentru ultima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
trecea o făptură de vălătuci și umbre prin preajma noastră, pierzându-se în josul Bulevardului, spre Cercul Militar, spre cinematografe, mai în jos, spre Cișmigiu, topindu-se în gura hulpav deschisă dincolo de încrucișarea cu Calea Victoriei. Priveam ușor speriat spre gura aceea de beznă în care se mistuia firava lumină venită din cer. Parcă o făptură uriașă aștepta acolo cu fălcile larg deschise, gata să înghită pe oricine s-ar fi avântat într-acolo. M-am bucurat că locuiam în partea cealaltă a orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o făptură uriașă aștepta acolo cu fălcile larg deschise, gata să înghită pe oricine s-ar fi avântat într-acolo. M-am bucurat că locuiam în partea cealaltă a orașului și nu aveam cum să mă cufund în hăul de beznă deschis lângă Cercul Militar. „De-acolo va veni Moartea mea, dinspre Cișmigiu“, mi-am spus amuzat de o astfel de năstrușnicie. Eram obișnuit cu întunecimea orașului. De mult nu-i mai văzusem luminile nopții. Mi-l aminteam doar iluminat cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
iluminat cândva feeric în ajunul sărbătorilor de iarnă, mai ales, cu Bulevardul strălucind sub candelabre de lumânări și de coroane arzătoare, un râu de lumină până în jos, spre Operă. Erau ani mulți de când nu mai văzusem așa ceva. Mă obișnuisem cu bezna. Făcea parte din viața mea, din sufletul meu, din visele mele chiar. Dar niciodată nu o văzusem așa de amenințătoare, hidoasă ca în noaptea aceea cu Bumbu atârnat de mine, încercând să-l țin cât mai drept, așteptând o mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
altuia reușita. Mi-a dăruit adevărata putere de a nu fi singur, chiar în grele clipe de însingurare. M-a adunat Biblioteca din risipiri, m-a primit întotdeauna răbdătoare, îngăduitoare, lăsându-mi mereu lumini în cele mai pustiitoare rătăciri ale beznei. M-a adunat mereu din risipiri, redându-mă din cioburi, sprijinindu-mă să mă înalț, să fac iarăși acel dintotdeauna greu, copleșitor, nou pas întru coborâre. Biblioteca, într-un minunat fel, cu blândețe și statornică îngăduință, mi-a îndrumat pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe străzile din preajma Foișorului de Foc, pe unde gonea acum Dacia neagră. M-a observat cum priveam luminile, parcă număram becurile. — Dispoziție generală. Luminație agiornale, toată noaptea, să vadă tovii pe unde se retrage. Ieși de la lumină și dai de beznă nu merge, într-o zi ca asta. Că, de... Să se-ntâmple, Doamne ferește, vreo chestie, să se prindă ăia de la șopârlița, că stă la radiul lor și pândește la aparat numa’ de-astea, bine, are oameni acilea care știe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]