7,476 matches
-
fi în mintea acestor oameni? La câțiva metri mai jos de locul unde aceștia își strigau lozincile își duce viața un bătrân neamț care nu are adăpost. Stă pe un scaun de plastic, de câteva săptămâni, într-o parcare de biciclete. Singura lui avere pare să fie un căruț de cumpărături plin cu haine, ceva mâncare, o sacoșă cu acte și câteva medicamente. Picioarele îi sunt umflate și vinete. Doarme, acoperit de un sac de dormit. Trec aproape în fiecare zi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93337_a_94629]
-
Teatrul Jean Bart) Expoziția de fotografie va fi deschisă în perioada 30 august - 15 septembrie 10:00-18:00 Duminică, 31 august 07:00 - 14:00 Delta Rowmania Triathlon, parte a Circuitului Național de Triatlon (Lac Ciuperca) (înot - Lacul Ciuperca, traseu bicicletă & alergare - Străzile Isaccei, Unirii, Babadag, Faleză) 07:00 - 08:30 ridicarea kiturilor de participare 08:30 - 08:45 ședința tehnică 09:15 start MiniTRI, Supersprint și Ștafeta în Familie 10:00 start Sprint, Olimpic, Ștafeta Olimpică 16:00 festivitatea de
Festivalul Internaţional al Bărcilor cu Vâsle – Rowmania ediția a IV-a, 29-31 august, Tulcea [Corola-blog/BlogPost/93488_a_94780]
-
multe respingeri exasperat „unu’ mai mare a strigat: ‘Dați-i bre drumul să se ducă dincolo că asta-i nebună și nu ne mai mântuim de dânsa’ „. A iubit și Transilvania pe care, în afară de cercetările întreprinse, a străbătut-o cu bicicleta 10 ani în timpul concediilor locuind doar la țăranii de pe acele meleaguri, din Hunedoara în Munții Apuseni și până în Maramureș. A hotărât să stea în București numai pentru că documentarea necesară unui istoric era mai lesne de obținut decât în provincie, dar
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383054_a_384383]
-
mult timp la dispoziție, se dedică adesea studierii comportamentului uman. Voi, europenii, vă pricepeți bine la mașini, dar puțin la oameni. — Asta-i foarte adevărat, fu nevoit să recunoască Pino Ferrara. De când mă știu am învățat să folosesc calculatoare, computere, biciclete, motociclete, automobile, ba chiar și iahturi, dar încă nu știu cum să mă port cu oamenii și continuă să mă surprindă comportamentul majorității ființelor omenești. Nu-l înțeleg nici măcar pe propriul meu tată, care are mai mulți bani decât ar putea cheltui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
În loc de pubelele din care se revarsă gunoiul, cîini, pisici, peluze de iarbă cu porțiuni pîrjolite, lăsînd să se vadă pămîntul acoperit de cenușă și cioturi carbonizate, căruțe cu coviltir Încărcate de sticle și borcane goale, copii, foarte mulți copii, pe biciclete Pegas, cu rotile, mestecînd ciuingam, ascultînd vrăjiți The Queen sau Duran-Duran la casetofon. Un aer tulbure. CÎnd ai ochelarii la ochi simți nevoia să ți-i scoți, cînd nu, să ți-i pui. Pentru o clipă, ai impresia că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
femeie rămîne la temperatura normală de 36,5°. Cămașa roz Îi place la fel de mult ca și cea bleu, pantalonii largi la fel ca pantalonii strîmți, lucrurile noi la fel ca lucrurile purtate. Dar din toate, cel mai mult Îi place bicicleta pe care a primit-o de la prietenul nostru cel mai fidel, poetul Constantin Abăluță. E o semicursieră lungă și suplă ca o iapă neagră de rasă. După ce a adus-o acasă, a așezat-o În sufragerie, proptită de bibliotecă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fotoliul lui. Nu știu cît de mult se va bucura de calitățile ei fizice, nu știu cît de des o va Încăleca, dar deocamdată se lasă În voia amorului platonic și Îi scrie poezii „Trei prieteni vechi / au cărat o bicicletă din pod / un pod ca oricare altul / așezat deasupra raiului / pentru că orice pod Își are raiul său / și bicicleta avea două roți / În rai Îngerii au două picioare / dar În pod mai sînt și alții cu trei / pe aceștia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o va Încăleca, dar deocamdată se lasă În voia amorului platonic și Îi scrie poezii „Trei prieteni vechi / au cărat o bicicletă din pod / un pod ca oricare altul / așezat deasupra raiului / pentru că orice pod Își are raiul său / și bicicleta avea două roți / În rai Îngerii au două picioare / dar În pod mai sînt și alții cu trei / pe aceștia nu-i vede dumnezeu“. Nu știu dacă pe el Îl vede Dumnezeu cînd Își ia startul dimineața pe la ora 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
așteptări Nino și-a obținut semnul distinctiv, porecla, reclama. PÎnă acum noi doi nu eram pentru colocatarii noștri decît părinții celui mai mare balerin de la televizor, dar calificativul maxim nu era al nostru ci al lui. Acum, de cînd cu bicicleta, lui Nino i s-a conferit În sfîrșit o etichetă personală. Cum să n-o iubească. De cîte ori vine vorba de planificări mi se face frică. Parcă-l aud povestindu-mi: „Am iubit tenisul de masă, mă antrenam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
liftul s-a oprit la ultimul etaj nu va mai coborî niciodată În această dimineață pîcloasă mi-aș scărpina creierul ca un porc de toate zidurile scorojite iadul e ferecat raiul are flori de hîrtie oare ajunge să-ți oprești bicicleta cînd trece o căruță pe lîngă tine ca să fii un sfînt ajunge pălăria aruncată În praf și piciorul acela lovindu-te Între buci cu o deosebită condescendență pietricele În pantofi ca dinții de viperă una mai ascuțită decît alta bei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
prin curte, să scoată din magazie ursul sau lupul, pușca Winchester sau vreunul dintre costume, la comanda clientului. Costumul de vânător, de indian, costumul Drumețului Inocent, la alegere, dar aveam și o rochie albă de dantelă, pentru doamne, cu o bicicletă, pentru poza de mare succes „Muțunache o fugărește pe domnișoara cu bicicleta“. În curte, toate își aveau locurile marcate cu pietre, ce, unde trebuia așezat, să nu ne pierdem timpul compunând cadrele. Asta ar fi fost o pierdere de vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
vreunul dintre costume, la comanda clientului. Costumul de vânător, de indian, costumul Drumețului Inocent, la alegere, dar aveam și o rochie albă de dantelă, pentru doamne, cu o bicicletă, pentru poza de mare succes „Muțunache o fugărește pe domnișoara cu bicicleta“. În curte, toate își aveau locurile marcate cu pietre, ce, unde trebuia așezat, să nu ne pierdem timpul compunând cadrele. Asta ar fi fost o pierdere de vreme, iar cei mai mulți lăsau inconștienți fotografiatul pe ultima zi și, tot așteptând, zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Lumina bătea din prima cameră afară pe verandă. Fața îi era în umbră și nu o vedeam, dar mi-a zis să vin înăuntru cât își caută geanta. Eu i-am spus că aveam niște medicamente scumpe în coșul de la bicicletă și nu puteam să îmi iau ochii de la ea nici un minut. A zis că nu o să fure nimeni nimic și că oricum era cam umezeală afară. I-am zis iar nu, așa că s-a dus să ia banii. Când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
nu o să fure nimeni nimic și că oricum era cam umezeală afară. I-am zis iar nu, așa că s-a dus să ia banii. Când s-a întors, mi i-a dat și a trântit ușa. M-am urcat pe bicicletă și m-am întors la magazin și nu m-am mai gândit după aceea la domnișoara Scover fiindcă de atunci a început să vină singură la magazin să își cumpere lucrurile de care avea nevoie. Când nu făceam livrări, lucram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Cea de dimineață fusese floare la ureche, mai ales că atunci aveam idee despre locul în care se ducea. Dar acum se afunda din ce în ce mai mult în inima Londrei pe străzi înțesate cu șapte mii de feluri de trafic, mesageri pe biciclete care alunecă pe ambele părți, punând mâinile pe capota ta pentru a-și găsi echilibrul, și oameni care aparent au impresia că West End este o stradă cu magazine dedicată exclusiv pietonilor, în consecință calcă neanunțați pe carosabil, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
vino aici, strigă domnul Fischer ca un nebun. Un râs sacadat ieșea din el în timp ce urca scările cu portarul după el. Acum realitatea începuse să semene cu o vrajă. Totul se putea transforma în contrariul său. Dudu încălecase deja pe bicicleta lui, începuse să râdă și el nebunește. Primise ce-și dorise atâta timp în viață - o fată după placul inimii. Ea aștepta un copil răsărit în corp cine știe cum, poate chiar din iubirea lui intensă pentru ea, ani de-a rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
lumii întregi urechile lui de pisică. O femeie în colțul străzii îl privea curioasă. Dudu îi trimesese o bezea. Era fericit, devenise tată datorită urechilor lui de pisică. Asta nu era chiar atât de rău, dimpotrivă! Încălecase din nou pe bicicleta lui ruginită, încercând să facă opturi în dreptul casei Ninei. Inima lui veselă era bântuită de un presentiment. Își amintise brusc visul de azi-noapte. Visase un drum, acest drum, cel al iubirii care nu duce nicăieri. Extraordinare sunt visele, șoptise Dudu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
avea nevoie de multe pentru a fi fericit. Începu să uite greutățile limbii și supraviețui zile și nopți fără să vorbească cu nimeni. Într-un fel neașteptat, deveni conștient de micile plăceri ale vieții. De exemplu, a se plimba cu bicicleta era nu numai un exercițiu bun pentru sănătatea oaselor, mușchilor și circulației sangvine, dar și un „nimic“ prin care plasa albastră a nervilor de care depindea bunăstarea organelor corpului său se destindea, legănându-se ca algele pe valurile mării de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
care plasa albastră a nervilor de care depindea bunăstarea organelor corpului său se destindea, legănându-se ca algele pe valurile mării de cobalt. Începuse să descopere frumusețea orașului când se plimba prin Hagaparken și pe potecile cimitirului Norra din Solna. Bicicleta devenise un ritual sacru pentru el, cum fusese altădată pentru cavaleri calul, detronat în timpul modern. Le vorbea roților de nichel și cauciuc, cu spițe ca razele unui fel de soare inventat de oameni, după cum îi vorbea vântului care-i intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Era ceva încurajator, ceva comic, autoadmirativ și încă ceva greu de definit care mă flata în modul în care mi se adresa acest omuleț gras, cu picioare scurte, cu basca lui nostimă, cu cutele gâtului său aidoma unor lanțuri de bicicletă puse unul peste altul, cu ochii lui șireți și veseli. Era primul om mai în vârstă, deci primul om „mare“, care mă vedea și mă înțelegea din perspectiva prin care voiam să fiu cunoscut atunci. Mergeam, deci, la el zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
aflu. Vasilică își scoase chipiul și începu să se scarpine după ceafă. Oftă și spuse privind încurcat în pământ: Am avut două cazuri de furt. Zi mai departe! îl îndemnă Cristi văzând că acesta se oprise. Era vorba de o bicicletă. Dispăruse din curtea casei, unde o lăsase copilul iar părinții reclamară furtul la poliție. Eu mă ocupai de acest caz și-l rezolvai mintenaș. Pe la prânz făcură plângerea și, până seara, lămurisem tot misterul. Bravo! Nu fusese vorba de nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și-l rezolvai mintenaș. Pe la prânz făcură plângerea și, până seara, lămurisem tot misterul. Bravo! Nu fusese vorba de nici un furt. Loaza avea nevoie de bani. Ăi bătrâni nu voiau să-l lase să meargă la bâlci, așa că el vându bicicleta unui alt puști de pe maidan. Banii îi cheltuise pe dulciuri și alte chestii dar apoi, când se întorsese acasă, i se făcu frică de taică-său și inventă povestea asta cu furtul. Complicat caz! zâmbi Cristi. Râdeți de mine! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
toate posibilitățile și mă apucai să le tai pe acelea care nu stăteau în picioare. Și? Și nu mai rămăsese nimic. Cum așa? Iaca așa. Nici una din ipoteze nu se potrivea. Păi, cum ți-ai dat seama că puștiul vânduse bicicleta? Nu vă spusei că nu mai rămăsese nimic acolo pe hârtie? Adică ipoteza ca puștiul să-și fi vândut singur bicicleta nu o luaseși în calcul? Nu. Asta trebuia să rezulte. Fugi măi de aici! Nu așa se face. Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cum așa? Iaca așa. Nici una din ipoteze nu se potrivea. Păi, cum ți-ai dat seama că puștiul vânduse bicicleta? Nu vă spusei că nu mai rămăsese nimic acolo pe hârtie? Adică ipoteza ca puștiul să-și fi vândut singur bicicleta nu o luaseși în calcul? Nu. Asta trebuia să rezulte. Fugi măi de aici! Nu așa se face. Ba da! Eu așa făcui. Ai procedat greșit. Într-adevăr, treci pe hârtie toate posibilitățile și începi să le verifici pe fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acum, dar atunci, de unde puteai să tragi această concluzie? Păi... Păi, ce? Ia spune, până la urmă cum ai aflat adevărul? Mă dusei acasă la ei să vorbesc iarăși cu plodul. Și, ce ai făcut acolo? A mărturisit? Stați să vedeți, bicicleta era acolo rezemată de gard. O adusese îndărăt tatăl celuilalt puștan și ceruse înapoi banii dați de fecioru-su. Pe ăsta, autorul, îl luase taică-su la bătaie după ce plătise. Vedeți că avusei dreptate? Bine, măi Vasilică, m-am lămurit, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]