KorAP: Find »[drukola/base=biet & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...73 74 75 ...313 >

7,814 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600

respecte, nu zic ba, că sînt o sumedenie de stricate și fetele nu se mai pricopsesc ca pe vremuri, numai că ăstuia Îi plăcea s-o chelfănească fiindcă așa avea el chef, mă-nțelegeți? Singura prietenă pe care-o avea biata femeie era o tinerică, Viçenteta, care stă la patru de-a doua. Uneori sărmana se ascundea În casă la Viçenteta ca să n-o mai chelfănească bărbatu-său. Și Îi spunea niște chestii... — Ca de pildă? Portăreasa adoptă un aer confidențial

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
M-am apropiat de fotoliul mortuar al domnului Fortuny. LÎngă Biblie era o cutiuță cu fotografii alb-negru, vechi portrete de studio. Am Îngenuncheat să le examinez, aproape neîndrăznind să le mîngîi cu degetele. M-am gîndit că profanam amintirile unui biet om, Însă curiozitatea a fost mai puternică. Prima imagine arăta un cuplu tînăr, cu un copil de cel mult patru ani. L-am recunoscut după ochi. — Iată-i. Domnul Fortuny, tînăr, și ea... Julián nu avea frați sau surori? Portăreasa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
surprins pe don Federico ieri, la puțin timp după miezul nopții, gătit ca o femeie și intonînd cuplete picante pe scena unei spelunci pe pe strada Escudillers, spre marele cîștig al unei audiențe alcătuite, se presupune, din debili mintali. Aceste biete făpturi uitate de Dumnezeu, evadate În aceeași după-amiază din ospiciul unui ordin religios, Își dăduseră pantalonii jos În frenezia spectacolului și dănțuiau fără nici o jenă, bătînd din palme, cu catargul ridicat și cu boturile salivînde. Merceditas se cruci, surprinsă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288

oficial, economiseau cu noblețe banii statului. Singurul dintre cei prezenți care, neavând telefon mobil, trebuia să se resemneze să aștepte veștile de la alții era reprezentantul p.d.s., trebuie să adăugăm, totuși, că, trăind singur în capitală și având familia în provincie, bietul om nu avea pe cine să sune. Una după alta conversațiile se terminară, cea mai lungă era a președintelui, după câte se pare cerea persoanei cu care vorbea să vină imediat, să vedem cum se va termina, oricum, el e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
guvernului trecuseră pe lângă fugari, nu că el, așteptând încă miracolul de ultimă clipă, ar fi îndrăznit s-o spună, dar oricare telespectator cu o pricepere medie în a descifra sisteme de informare audiovizuale trebuia să-și dea seama de îngrijorarea bietului jurnalist. Atunci se produse atât de doritul, atât de așteptatul miracol, exact când elicopterul survola coada unei coloane, ultima mașină din coadă începu să întoarcă, urmată imediat de cea care se aflase în fața ei, și apoi alta, și alta, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
legătura neagră și la tânăra cu ochelari fumurii. Zâmbi amintindu-și de încurcătura agentului când i-a spus că acest nume i s-ar potrivi la perfecție soției bătrânului cu legătura neagră, Dar ea nu purta ochelari fumurii, răspunsese, deconcertat, bietul agent clasa a doua. N-am fost leal, gândi comisarul, trebuia să-i arăt fotografia grupului, fata are brațul drept căzut de-a lungul trupului și ține în mână niște ochelari fumurii, elementar, dragul meu watson, da, dar pentru asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372

Câțiva dintre cei mai vârstnici, imitând clovneria și giumbușlucurile tinereții, se străduiesc să se convingă că încă nu și-au trăit traiul. Țipă și ei alături de cei mai zgomotoși entuziaști, dar strigătul lor de luptă sună spart. Sunt ca niște biete dame îmbătrânite care, cu ajutorul rujului, vopselelor și pudrei, printr-o veselie stridentă, încearcă să-și recapete iluzia tinereții. Cei mai înțelepți își urmează însă drumul cu o grație decentă. În zâmbetul lor potolit există o ironie indulgentă. Își amintesc că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
instinctul ei de femeie de litere era în plină alertă. — L-ai cunoscut pe Charles Strickland, nu? Nu numai fața ei, ci și întregul ei trup îți sugera întru totul intensitatea trăirii. Am încuviințat din cap. M-am întrebat dacă bietul om a fost declarat falit sau călcat de un omnibuz. — Nu ți se pare îngrozitor? Și-a părăsit nevasta. Cu siguranță că dra Waterford simțea că nu poate face onorurile cuvenite subiectului ei acolo, pe marginea trotuarului străzii Jermyn, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
nu cred că i-a venit ușor nici să acorde atenția cuvenită tuturor lucrurilor care trebuie făcute ca să-ți expediezi cum se cuvine copiii la școală. Dnei Strickland i se frânse iarăși vocea: — Și ce-o să se întâmple cu ei, bieții copilași? Cum o să trăim? Se lupta să-și recapete stăpânirea de sine și vedeam cum își strânge și-și desface spasmodic pumnii. Era mai mult decât dureros. — Bineînțeles că am să mă duc la Paris, dacă crezi că pot fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
pat deloc comod, pentru că era prea mic pentru el, și se învelise cu toate hainele ca să-i fie cald. Dintr-o privire se vedea că are febră mare. Cu glasul spart de emoție, Stroeve s-a repezit la el: — O, bietul meu prieten, ce-ai pățit? Habar n-am avut că ești bolnav. De ce nu m-ai anunțat? Trebuia să știi că aș fi făcut orice pentru tine. Te-ai gândit la ce ți-am spus? N-am vrut să spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
și am izbutit doar să mă fac de râs. Tăcu multă vreme, iar apoi rosti gândul care bănuiam că-l frământă: Dacă aș fi avut măcar răbdare să aștept, poate că ar fi plecat. Nu trebuia să mă grăbesc. Ah, biata copilă, la ce am împins-o! Am dat din umeri, dar n-am zis nimic. Nu aveam nici un fel de compătimire ori înțelegere pentru Blanche Stroeve, dar știam că n-aș face decât să-l întristez pe bietul Dirk dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
vadă nimic dinaintea ochilor și nici n-a observat că am venit lângă el până când nu l-am luat de braț. Am pornit împreună în tăcere. Încercam să-mi imaginez ce s-a întâmplat ca s-o împingă pe acea biată ființă să facă un pas atât de cumplit. Am presupus că Strickland știe ce s-a întâmplat, căci cu siguranță îl vizitase cineva de la poliție și trebuie să fi dat o declarație. Nu știam unde e. Presupuneam că s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
să îi meargă spre bine, iar apoi disperat pentru că datorită complicației de care se temuse doctorul că va surveni, vindecarea era imposibilă. Sorei îi era milă de tristețea lui, dar avea prea puține lucruri să-i spună ca să-l consoleze. Biata femeie zăcea absolut nemișcată, refuzând să vorbească, cu ochii ficși de parcă ar fi pândit venirea morții. Acum era doar o chestiune de o zi-două. Și când, târziu, într-o seară, m-a vizitat Stroeve, am știut că a venit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
dar nu i-am împărtășit acest gând. — De unde ți-a venit ideea de a te face pictor? l-am întrebat. A dat din umeri: — Întâmplarea a făcut să am îndemânare la desen. Am luat și premii pentru asta la școală. Biata mea mamă era foarte mândră de harul meu și mi-a făcut cadou o cutie de acuarele. A arătat schițele mele pastorului, și doctorului, și judecătorului. Ei m-au trimis la Amsterdam să încerc să capăt o bursă - și am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
era foarte mândră de harul meu și mi-a făcut cadou o cutie de acuarele. A arătat schițele mele pastorului, și doctorului, și judecătorului. Ei m-au trimis la Amsterdam să încerc să capăt o bursă - și am câștigat-o. Biata mea mamă, ce mândră era! Și cu toate că i-a sfâșiat inima despărțirea de mine, zâmbea și n-a vrut să-mi arate mâhnirea din suflet. Era încântată că fiul ei o să ajungă artist. Se chinuia sa facă economii crunte ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
N-ai simțit pic de milă pentru ea, deoarece n-ai milă nici pentru tine. Și ai omorât-o de frică, pentru că mai tremurai încă în fața primejdiei de care abia-abia scăpaseși. A zâmbit sec și s-a tras de barbă: — Bietul meu prieten, ce îngrozitor de sentimental ești! O săptămână mai târziu am auzit întâmplător că Strickland a plecat la Marsilia. De atunci nu l-am mai văzut. XLIII Privind acum în urmă îmi dau seama că ceea ce am scris despre Charles

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
numai ca model. Și pe urmă erau ceasuri îndelungate în care stăteau alături în tăcere. Asta trebuie s-o fi speriat. Când Strickland a sugerat că, cedându-i, ea a simțit un fel de triumf asupra lui Dirk Stroeve, pentru că bietul olandez îi venise în ajutor când era ea la pământ, mi-a deschis calea multor bănuieli întunecate. Sper că nu erau adevărate. Îmi păreau prea oribile. Dar parcă cine poate să sondeze străfundurile subtile ale inimii omenești? Fără îndoială nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
ea casă și masă luni de zile. Când chinezul de la spălătorie refuzase să se mai ocupe de rufăria clientului dacă nu-i plătește, ea îi trimisese lucrurile să i le spele împreună cu rufăria ei. Nu putea să-l lase pe bietul om să umble cu cămașa murdară, spunea ea, și întrucât era bărbat - și bărbații trebuie să fumeze - îi dădea și un franc pe zi pentru țigări. Îl trata cu aceeași afabilitate ca și pe clienții care-și achitau săptămânal notele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
din umeri: Bineînțeles, este una din cele mai absurde iluzii ale creștinismului că au și ele suflet. — Ce-i tot spui doctorului? întrebă bănuitoare Ata. N-ai să mai pleci, nu? Dacă e plăcerea ta să rămân, așa voi face, biata mea copilă. Ata căzu în genunchi în fața lui și-i apucă picioarele cu brațele și i le sărută. Strickland se uită la Dr. Coutras cu un zâmbet firav: — Până la urmă ele izbutesc să te prindă și ești neputincios în mâinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
ridicase de jos. Acum stătea lângă el și se uita la ce se uita și el. — Dumnezeule mare, mi-au slăbit de tot nervii! zise el. Era cât pe-aci să mă sperii de moarte. Se uită din nou la bietul obiect care fusese cândva un om și apoi se trase îngrozit înapoi. Dar era orb! — Da. Orbise de aproape un an. LVII În acel moment al narațiunii ne-a întrerupt apariția dnei Coutras care fusese în niște vizite. Intră, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
poet, prozator și militant socialist. Doamna e acolo? (fr.) Domnul e singur (fr.). Domnul nu-i politicos (fr.). Inima are rațiunile sale, pe care rațiunea nu le cunoaște (Blaise Pascal). Maestrul cutiei cu bomboane de ciocolată (fr.). Drăguța mea (fr.). Biata fată! (fr.) În plus, pe deasupra (fr.). Acest tablou, aflat anterior în posesia unui industriaș bogat din Lille, care a fugit din oraș la apropierea trupelor germane, este astăzi expus la Galeria Națională din Stockholm. Suedezii sunt adevărați specialiști în ocupația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
l)otto (1720-1780), pictor italian, elev, nepot și tiz al lui Antonio Canaletto. John (Johann) Zoffany sau Zaffanij (1733-1810), pictor englez născut în Germania. Vezi tu, se respectă (fr.). Poftim! Uite-l pe căpitanul Brunot (fr.). Ce știu eu? (fr.). Bietul meu prieten (fr.). Cu multă plăcere (fr.). Doamna și copiii (fr.). Pentru numele lui Dumnezeu (fr.). Ei, mă rog, chiar așa, n-o neg (fr.). Poftim (fr.). Elagabal sau Heliogabal, împărat roman desfrânat, născut în Siria, a domnit sub numele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240

acele fantezii erotice. Se rușina de acest instinct. Dar pentru ce, la urma urmei? Emoția iubirii e dovada unor sentimente nobile și numai o inimă superioară prin Învățătură și virtute e În măsură să Îi simtă imboldul, să transforme o biată maladie a trupului Într-o condiție extatică... Iar el trebuia să o lase pe mâna pungașului aceluia de Cecco Angiolieri și a jocurilor lui de cuvinte obscene? Poate că exact În clipa aceea mâinile sienezului lunecau peste trupul ei, profitând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567

singur foc de mitralieră seceră o companie întreagă de voinici gata de orice, să ceri condamnarea la moarte a unui om singur și înlănțuit dovedea un mare meșteșug. Nu cred că acționa din cruzime când solicita și obținea capul vreunui biet tip care ucisese un funcționar de poștă sau își înjunghiase soacra. Îl vedea pe imbecilul din fața lui cu cătușe la mâini și de abia dacă-i dădea atenție. Privea, ca să spun așa, prin el, ca și cum acela ar fi încetat deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
cei care nu mai aveau carne pe ei, ci un terci roșiatic, și care erau întinși în camioane pe tărgi prăfuite -, adevărul ne-a lovit din plin. Deodată, s-a lăsat o mare tăcere, și am venit cu toții să vedem bietele umbre de oameni, când brancardierii i-au scos din camioane pentru a-i arunca în clinică. Două rânduri, strânse și compacte, șiruri de onoare, șiruri de oroare, cu femeile care-și mușcau buzele și plângeau în continuu, și noi ceilalți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]