9,503 matches
-
frazele pe această temă sînt refăcute în toate nuanțele posibile, pînă la epuizare. Frecvența lor semnifică. Vom selecta cîteva. Un astfel de om care a făcut lucruri mari, fără a avea o origine ilustră a fost Castruccio Castracani. Scriindu-i biografia (Viața lui Castruccio Castracani), Machiavelli le Spune a cîta oară prietenilor dragi, cărora le-o dedicase, că "nu se poate să nu remarci cu uimire că oamenii care au săvîrșit lucruri mari în teatrul lumii și s-au ridicat deasupra
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
soartă, care l-a favorizat pe eroul amintit, geloasă pe gloria lui și pe ceea ce putea el să devină, l-a smuls din viață. Soarta rea îl va persecuta și pe Cesare Borgia, unicul idol al lui Machiavelli. Drept corolar, biografia viteazului și înțeleptului Castracani, care stăpînise în secolul anterior Luca, Pisa și Pistoia, se încheie, nu întîmplător, cu reproducerea replicilor lui memorabile. Afinitatea cu eroul are o motivație structurală. Cu folos s-ar putea extrage și din opera lui Machiavelli
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Pisa și Pistoia, se încheie, nu întîmplător, cu reproducerea replicilor lui memorabile. Afinitatea cu eroul are o motivație structurală. Cu folos s-ar putea extrage și din opera lui Machiavelli un volum impresionant de fraze sentențioase, care să-i rezume biografia intelectuală. Nu întotdeauna cei care au dreptul să guverneze știu să o facă, spune Machiavelli. Își respectă convingerea atunci cînd închină Discorsi "acelora care ar ști să guverneze state și nu celor care au dreptul de a le guverna fără
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cu greutate, dar îl stăpînesc apoi cu ușurință", argumentată prin cariera lui Hieron sau Agatocle, fiul de olar ajuns rege, se adaugă mai tîrziu, în Discorsi, în chip de glose, alte observații pe aceeași temă obsesivă. Suprapunerea situației vizate pe biografia proprie e încă mai frapantă: "Se vede aici ce poate să facă un om de bine, abil și înțelept, care are experiență, și ce utilitate poate să aibă pentru concetățenii săi, atunci cînd meritul și virtuțile sale fac să tacă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Richelieu*, Mazarin, Cristina a Suediei**, Talleyrand, Napoleon, Mussolini, Hitler, De Gaulle și pînă astăzi. Nu le-a folosit mai puțin Frederic II al Prusiei, autorul cărții Anti-Machiavel (1740). Deși corijată de Voltaire, cartea rămîne de un "verbalism insuportabil", cum spun biografii. (Vezi Pierre Gaxotte, Frederic II, Paris, 1938). Plecînd de la acest act de ipocrizie a regelui s-a născut anecdota care povestește că Frederic i-a dat dreptate unui morar în fața unui senior abuziv, dar n-a ezitat să ocupe ținuturi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de folos, repovestită de prietenul Rubobostes, o lume descrisă de alții și reținută de el pe bucăți. Cum adică? Să ne pierdem vremea cu ce a Înțeles el din fantezia altora?... „Ce roman cinematografic!“, au exclamat alții, abstracție făcînd de biografia mea senzorială. Iar dacă propria scriere, Înlănțuirea de semne vreau să zic, i-a rămas invizibilă autorului, numeroase priveliști și figuri au țîșnit din pagină ca să i se atîrne cititorului de gene. De geana lăuntrică, de bună seamă, fiindcă Victor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mînă de ajutor la bucătărie, iar uneori, și la atelier. A descoperit, Înainte de șaptezeci de ani, bucuria cititului. Nu-i scăpa ziarul. Ziarul, nu ziarele! Pentru că ce scria În Scînteia răsuna și-n celelalte. Dar Îi plăceau mai cu seamă biografiile oamenilor celebri și se atașase de cea a compatriotului ei Thomas Edison. Pentru că, Într adevăr, Maria Pomean, ivită pe lume la Hegewisch, Illinois, foarte probabil la 29 iulie 1907, dată indicată de actul ei de identitate românesc, care e de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de a-și întâlni Părintele ceresc este reprimată preț de câteva momente pentru o conversație en tête à tête cu ucenica Sa preacredincioasă. Scena ioaneică, unde rolul ucenicei este covârșitor, explică interesul arătat de creștinii generațiilor următoare pentru construirea unei biografii cât mai complete a personajului, plecând, așa cum vom vedea îndată, de la alte episoade evanghelice 7. Amalgamarea personajelor Pasajele de mai sus vorbesc precis despre Maria Magdalena. Am văzut că ele nu conțin două elemente care vor deveni cosubstanțiale Magdalenei reconstruite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
personaje, propusă de câțiva Părinți și preluată apoi de tradiție până aproape de zilele noastre, nu este justificată, dar, așa cum am văzut, nici întâmplătoare. Ea își are temeiul în elementele sugerate într-un fel sau altul de evanghelii. Tradiția a îmbogățit biografia martorului privilegiat al învierii Domnului speculând câteva aluzii risipite ici-colo și omonimia (mai mult de jumătate dintre femeile prezente în evanghelii se numesc Maria). Grigore cel Mare Nu voi stărui asupra exploatării patristice a figurii Mariei Magdalena. Am ales doar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pocăinței. Într-un sens și mai larg, Maria Magdalena devine simbolul omenirii răscumpărate. Personajul interesează exegeza creștină timpurie nu ca model în sine, ci ca suport al unor sensuri superioare, alegorico-anagogice. Motiv pentru care, în primele secole, nu există o biografie/hagiografie a ei și nici reprezentări iconografice individuale. Ea face parte modest din grupul femeilor purtătoare de parfumuri, mirofore 10. Părinții din primele secole deosebesc, în marea lor majoritate, cele trei personaje evanghelice. Este cazul lui Clement Alexandrinul 11, Origen
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se menține viguros în subconștientul colectiv creștin, a fost papa Grigore cel Mare (mort în 604). În două omilii despre evanghelii, 25 și 33, Grigore face pasul decisiv, transformând simplele aluzii sau apropieri semiinocente din Luca și Ioan într-o biografie oficială, ca să spunem așa. Omilia 25 a fost rostită la San Giovanni in Laterano în Joia Mare a anului 591 și are ca temă principală Noli me tangere. A doua omilie, rostită la San Clemente în septembrie, același an, se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Catolice a încetat să le mai sărbătorească pe cele „trei Marii” la 22 iulie, consacrând data Mariei din Magdala. Tradiția ortodoxă orthodoxă Spre deosebire de Proloagele noastre calchiate în bună măsură după tradiția catolică, Viețile Sfinților din tradiția orthodoxă greacă prezintă următoarea biografie a Mariei Magdalena. Ea s-a născut în Magdala, pe malul Tiberiadei. A fost de mică virtuoasă și credincioasă lui Dumnezeu. Era atât de virtuoasă, încât Duhul Sfânt ar fi putut să o aleagă pe ea ca mamă a lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
morții, prin intermediul unui alt ascet, ea îl anunță că se va înălța la Domnul pe Maximin, ales episcop al ținutului, care o împărtășește cu sfintele taine și o așază în mormânt. „Viața Mariei Magdalena” din Legenda aurea, prelucrată după o biografie anterioară redactată de Rabanus Maurus, constituie cea mai împlinită reelaborare a tradițiilor risipite ici-colo în lumea occidentală medievală; cel mai complet colaj, dacă putem spune așa. Toate ingredientele sunt prezente: familia putred de bogată, care-i cuprinde pe Lazăr și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fragmentele din Noul Testament referitoare la „ucenicul pierdut” al lui Isus, redând termenilor proprietatea lor semantică și teologică. Apoi, voi prezenta și comenta un dosar mai puțin frecventat de publicul larg, alcătuit din mărturii ale Antichității creștine și iudaice, urcând până la biografiile medievale. După aceea, mă voi opri asupra Evangheliei lui Iuda. Voi propune o lectură fidelă a textului, care contrazice esențial și, sper, argumentat vulgata răspândită de National Geographic. Într-o ultimă secțiune, foarte pe scurt, voi prezenta câteva reconfigurări moderne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
numele yahoudah și verbul yâdhâh, „a lăuda, a mulțumi”. Philon din Alexandria cunoaște această etimologie teologică. În De somniis II,34, el scrie că numele lui Iuda înseamnă „cântare de laudă”, „imn de slavă”. Există totuși două episoade negre în biografia lui: vânzarea lui Iosif 26, la care participă împreună cu ceilalți zece frați (singurul neimplicat fiind Ruben), și incestul cu nora sa, Tamar, soția lui Er și Onan27. „Testamentul lui Iuda”, parte din Testamentul celor doisprezece patriarhi 28, se oprește asupra
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
două mărturii vechi, care contrazic parțial relatarea de mai sus. Să tragem deocamdată o concluzie cu caracter provizoriu. Spre deosebire de Evanghelia după Marcu, unde Iuda apare cu parcimonie, prezentat jurnalistic, cu o anumită detașare, în Evanghelia după Matei el capătă contur, biografie, destin. Matei îl înfățișează ca pe un personaj voluntar (el propune târgul preoților); la Cina de Taină el iese din masa apostolilor, pune separat întrebarea fatală și primește separat răspunsul fatal. După condamnarea lui Isus își schimbă gândul inițial (vom
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
personajului, am constatat o diabolizare in crescendo. Marcu propune un portret obiectiv și nepătimaș, dar în același timp „subțire”. Iuda apare la el ca „unul din cei doisprezece”, care Îl predă pe Isus autorităților printr-un sărut. Matei construiește o biografie, semn că personajul nu doar îl interesează și intrigă, dar probabil îi era destul de apropiat. Se uită prea des că Iuda a făcut parte din grupul apostolilor, care fuseseră aleși de Isus, și că aceștia au petrecut împreună trei ani
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
e descris în evanghelii, ca un ucenic à part entière până la un punct, sincer devotat Domnului, ci ca un turnător de joasă speță, în solda Sinedriului, fără nici o legătură cu mesajul cristic. În fine, Evul Mediu va construi o adevărată biografie a lui Iuda, care merge de la naștere până la moarte, biografie calchiată în bună măsură după mitul lui Oedip. Citim într-o relatare (historia), deși apocrifă, că era un bărbat în Ierusalim pe nume Ruben, care, cu alt nume, se cheamă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
până la un punct, sincer devotat Domnului, ci ca un turnător de joasă speță, în solda Sinedriului, fără nici o legătură cu mesajul cristic. În fine, Evul Mediu va construi o adevărată biografie a lui Iuda, care merge de la naștere până la moarte, biografie calchiată în bună măsură după mitul lui Oedip. Citim într-o relatare (historia), deși apocrifă, că era un bărbat în Ierusalim pe nume Ruben, care, cu alt nume, se cheamă Simon, din tribul lui Dan sau, după Ieronim, din tribul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Iuda repetă într-un fel momentul lapsarian, fiind portretizat ca o sinteză între șarpe și Cain. Un Cain care nu-și ucide fratele, ci tatăl, pe Adam, substituindu-i-se. Nu există și cred că nici nu poate exista o biografie a lui Iuda mai tendențioasă, mai demolatoare decât cea preluată în Legenda aurea. Practic, între Iuda lui Matei și Iuda-Oedip al lui Iacopo da Varazze singurul punct comun pare să fi rămas doar numele. * Antichitatea a cunoscut însă și un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și mai rău, să le disprețuim din ignoranță. Pe plan cultural, așa cum voi încerca să arăt prin trei exemple, riscăm să pierdem înțelesul însuși al unei bune părți din Tradiția noastră transmisă liturgic, iconografic sau literar. Apocrifele marianice În Noul Testament, biografia Maicii Domnului se suprapune umil biografiei Mântuitorului. Ea apare în evanghelii odată cu Bunavestire și dispare după Înviere. Dogma fundamentală a creștinismului rămâne totuși dogma Întrupării lui Dumnezeu, a nașterii Lui dintr-o femeie neîntinată, fecioară ante partum, in partu și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din ignoranță. Pe plan cultural, așa cum voi încerca să arăt prin trei exemple, riscăm să pierdem înțelesul însuși al unei bune părți din Tradiția noastră transmisă liturgic, iconografic sau literar. Apocrifele marianice În Noul Testament, biografia Maicii Domnului se suprapune umil biografiei Mântuitorului. Ea apare în evanghelii odată cu Bunavestire și dispare după Înviere. Dogma fundamentală a creștinismului rămâne totuși dogma Întrupării lui Dumnezeu, a nașterii Lui dintr-o femeie neîntinată, fecioară ante partum, in partu și post partum. Maria joacă un rol-cheie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Dumnezeu, a nașterii Lui dintr-o femeie neîntinată, fecioară ante partum, in partu și post partum. Maria joacă un rol-cheie în scenariul evanghelic, fapt pentru care creștinii din primele generații i-au acordat o atenție aparte, încercând să-i completeze biografia de la naștere până la moarte. Cultul ei izbucnește cu fervoare, întreținut și de autoritățile ecleziale, în timpul controversei nestoriene. În secolul al V-lea, Mariei i se atribuie titlul de theotokos („născătoare de Dumnezeu”), pe lângă cele deja consacrate de anthropotokos („născătoare de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
El n-a crezut nici o clipă în mesajul lui Isus și ar fi devenit apostol numai pentru a spiona. Avem de-a face așadar cu un fel de agent secret infiltrat. În Legenda aurea, secolul al XIII-lea, apare prima biografie completă a lui Iuda, inspirată din mitul lui Oedip. Iuda își ucide tatăl și se căsătorește cu propria mamă înainte de a-L vinde pe Isus. O cu totul altă imagine a personajului apare într-un text iudaic anticreștin, Toledot Ieshu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aceasta confesiune. De remarcat este faptul că pe coperta lucrării sale dedicate țiganilor, publicată în 1930 la Paris, Șerboianu apărea menționat ca profesor la Seminarul din Blaj și, mai mult, el îi mulțumea monseniorul greco-catolic Vladimir Ghica, pentru sprijin. Cercetarea biografiei sale nu confirma faptul că ar fi fost profesor la Blaj. Se pune întrebarea de ce anume Șerboianu și-a asumat, în mod fals, această titulatură. Probabil prestigiul și anumite calcule pragmatice l-a făcut să procedeze într-o asemenea manieră
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]