2,555 matches
-
uită în sobă, se strică vremea. (Gh.F.C.) Cînd feciorul pleacă la pețit sau la logodnă, mama aruncă pe el o pisică, ca să se țină fata de el ca pisica. (Gh.F.C.) Cine încearcă să scape de pisică trecînd-o peste apă e blestemat să orbească. (Gh.F.C.) Pistol Cînd ți se sloboade pistolul la nuntă e a rău. Pistrui Oamenii pistruieți se spală cu apă în miezul nopții, cînd cîntă cucoșul, căci, temîndu se a nu fi luați drept evrei, li se pot înmulți
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
o ucidem, nici să-i stricăm cuibul, căci moartea se așteaptă în acea casă. Cuibul de rîndunică nu se strică, că pe urmă îți mor părinții și ele îți pun foc pe casă. Să nu strici cuibul rîndunicăi, că te blestemă și mori. La casă, cînd rîndunica face cuib e a bine. Rîndunica e lucru curat la casa omului; deci nu trebuie să te atingi de nimic al ei, că-i pă cat. Cînd face rîndunica cuib sub streșină sau înlăuntrul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
tot umble, de aceea iarna fuge de la noi. (Gh.F.C.) Soarele e ochiul lui Dumnezeu, scaunul lui Dumnezeu sau fața lui Hristos. (Gh.F.C.) Soarele și luna sînt frați. Soarele a vrut să-și ia de nevastă sora; atunci Dumnezeu i-a blestemat să cutreiere cerul, să lumineze pămîntul, dar să nu se vadă niciodată. (Gh.F.C.) Soc Lemnul de soc nu-l arde nimeni, crezîndu-se că la din contra, omul ar avea durere de mă sele. Solniță Chiperul și sarea din solniță de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
morților își potolesc foamea cu aburul mîncărilor. (Gh.F.C.) Sufletele morților mănîncă ce li se dă de pomană. Cei care nu primesc iau de la cei care au - dar numai o dată, c-apoi sufletele care le-au dat le urmăresc și le blestemă. (Gh.F.C.) Stomacul e sălașul sufletului. (Gh.F.C.) Sugel Cînd cîrpești cămeși murdare, faci sugel. Să nu pui fus pe foc, căci faci sugiuri la degete. Cînd iei ceva cu mîna din vîrful măturii, ai să faci sugel. Sughiț Cînd sughiți, te
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Michailescu, și Radu Miron, și Florin Scărlătescu, și H. Nicolaide, și Dumitru Furdui, și Ion Focșa, și Eusebiu Ștefănescu... Cartea lui Candid are ceva în plus: acribia consemnării; și hazul dement; și, mai ales, răbdarea diaristică! Revin la acea reprezentație blestemată cu comedia lui Caragiale: un mare și charismatic actor vroia să debiteze textul unui alt mare creator, Caragiale. Dar comedianul nostru rata vocale și consoane, fără o regulă stabilită: spectacolul curgea, dar greu. Partenerii lui erau siderați. Poate vă amintiți
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
autorul a povestit că la el pe scară e un invalid care a cunoscut ilegaliști și care e dispus să îi furnizeze fișe pentru o viitoare carte. Din trei în trei minute, un bătrîn "grizat", din primul rînd, bufnea, vocifera, blestema de Mama Focului, obligîndu-i pe cei din sală să-i tot șoptească "șșșttt!!!"... Pînă cînd cetățeanul a izbucnit: "Tovarăși! Sînt ilegalist de 45 de ani! Dar așa ceva nu am mai pomenit! Am venit la ședința de partid a organizației noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
m-o-nghiți pămîntul. Și iar verde micșunea Acolo sus pe-o rămurea Jalnic cînt-o turturea Tristă ca inima mea. Eu crezui că e mîndra Dar ea fu o turturea Și trăsăi cu pușca-n ea Și ea amar mă blestema : - ăă Mă băiete dumneata Să-ți rămînă căsuța Cum rămîne casa mea Cu doi puișori În ea Mititei și făr ’ de pene Și făr-un pic de putere >> . Și apoi verde ș-o lalea Apucai pe-o potecea Singur cu mîndra
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
vițel mic Și un pustnic de ibovnic. - Că de ieri nu le-am văzut Și mi-e că s-au prăpădit >>. Altele sunt reflexii asupra unor situații plăcute sau neplăcute vieții omului. Exemplificăm : Foie verde matostat Rău maică m-ai blestemat Să nu trăiesc bine-n sat. Nici În sat nici În vecini Numa-n pustiu de streini. ” -//,, Foaie verde flori de ghiață De-ar ști omul ce e viața Că-i subțirică ca ghiața. Ar petrece zi și noapte Să
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
toți au plecat", "toți au murit de tot". Însetat de absolut, poetul caută divinitatea în natură "printre stele", "printre pești", febril, dorind o dovadă materială: "Vreau să te pipăi și să urlu: Este! " În ultimii Psalmi se revoltă împotriva dumnezeirii, blestemă zăvoarele care ascund misterul, amenință cu sfărâmarea mitului și, în preajma morții, dă dispoziții bătrânești: "Aibi grije mai cu seamă, strămoșule, de fată/ Mi-e frică ce se face, pe lume, fără tată", iar îngerii sunt rugați să aibă grijă de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Ipostazele timpului: a. "fugit ireparabile tempus" (timpul se scurge ireversibil); b. "fortuna labilis" (soarta este schimbătoare); "vanitas vanitatum" (deșertăciunea deșertăciunilor); 29. Natura își pierde inocența și înfățișarea paradisiacă, omul se simte înstrăinat: "De nicăieri pământul/ nu m-a chemat/ Sunt blestemat!"; 30. Satul devine suflet, are alte dimensiuni existențiale: "Eu cred că veșnicia s-a născut la sat/ Aici orice gând e mai încet,/ și inima-ți zvâcnește mai rar"; 31. Condiția omului în lume poetul meditează asupra condiției omului: Unde
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Acrivița, care era frumoasă, dar "se uita cruciș" și nu avea zestre. După căsătorie, din mielușea a devenit "leoaică" în relație cu soțul și cu slugile; era posacă, rea. Prefăcându-se a fi geloasă, își spiona soțul, "țipa, ocăra și blestema", în timp ce Kir Ianulea "asculta, înghițea și tăcea". Acrivița a dat în patima jocurilor de cărți, pierzând mulți bani. Bârfea apropiații, printre care o prietenă de familie și îl acuza pe soț de relații extraconjugale. Acesta își iese din fire, o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
tradiție de familie. Ea are și dificultăți în viața de familie, fiind nevoită să-și crească mai mult singură copiii, deoarece soțul era mereu plecat la iarmaroc. Supărată de "drăcăriile" celor mici, Smaranda are uneori accese de mânie și își blestemă bărbatul: "Știu eu, să nu crezi că doarme Smaranda, dormire-ai somnul cel de veci să dormi!" Portretul mamei se constituie din acțiuni, din vorbele și reacțiile ei. Povestea lui Harap-Alb I. Creangă este un prozator original care amestecă diferite
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dihotomie femeie supusă și inferioară / bărbat autoritar și superior. Ancheta în teren demonstrează însă exact contrariul. Când numai are ce pierde, femeia își schimbă radical discursul, numai este o victimă, ci o acuzatoare aducând numeroase învinuiri lumii masculine, înjurând și blestemând pe toată lumea și chiar bătându-și soțul în fața întregului sobor. Alteori apărarea se înfățișează ca o confuzie și o incoerență profundă între adevăr și minciună, între mărturisirea și negarea acelorași fapte. Pitacul domnului Ioan Caragea din 23 decembrie 1815 surprinde
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
gă seș te mar fă de bună calitate, tot ce este la modă se îndreaptă către curte, negustorii au ur cat prețul, obli gân du-i pe dum nea lor, provin cia lii, să cumpere ciuru curi. Să nu-l blestemi pe Vodă că și-a pus nunta tocmai acum? II În familia soțului Da ru ri le de luni și prețul virginității Du pă să vâr și rea nunții, tinerii sunt con duși în ca me racea bună, atunci când aceasta
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
ați înțeles den trecutele vremi când s-au zvonit cu Vasilache saigiul și măcar și dentr-alte părți cum să va fi înțeles ver în ce chip“. mahalagiii nu prea au de ales căci Prea Sfinția Sa îi amenință cu afurisenia și îi blestemă cum nu se poate mai rău: „să moșteniți bubele lui Ghezei și să lovească cutremurul lui Can și să nu să aleagă de agoniseala caselor voastre ca praful și până nu veți mărturi si adevărul cum veți ști iertăciune nu
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
același lucru. Asta e, știu că am pierdut."30 Tirania vieții demonstrează a fi inevitabilă, dorința de a trăi, ca și capul zmeului, renaște mereu, mistuie, devorează și anihilează. Chiar dacă uram viața, ne agățam mizerabil de ea, spune Cioran, o blestemam, în timp ce dăm lumii copii, unul după altul. Cioran își uimește încă o dată cititorii atunci când, tematizând moartea, în eseul final din Ispita de a exista, exprimă o uluitoare profesiune de credință în favoarea miracolului vieții și a foamei smintite de a trăi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
insă omul s-a dovedit incapabil de așteptare, este condamnat la nefericire, pentru că nu-și poate stăpâni curiozitatea și pierde, astfel, accesul veșnic la paradis. Damnarea omului nu constă în izgonirea lui din cer, ci din neliniștea spiritului, el este "blestemat" a fi un veșnic nemulțumit, el tinde să-și egaleze Creatorul, spune Cioran: Omul uită atât de ușor ca e blestemat pentru că-i blestemat dintotdeauna"47. Kierkegaard: "ar fi cazul totuși să lămurim o dată că adevăratul motiv pentru care omul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
accesul veșnic la paradis. Damnarea omului nu constă în izgonirea lui din cer, ci din neliniștea spiritului, el este "blestemat" a fi un veșnic nemulțumit, el tinde să-și egaleze Creatorul, spune Cioran: Omul uită atât de ușor ca e blestemat pentru că-i blestemat dintotdeauna"47. Kierkegaard: "ar fi cazul totuși să lămurim o dată că adevăratul motiv pentru care omul se scandalizează din cauza creștinismului este că acesta din urmă se află prea sus, ca măsură să nu este măsură omului; că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
paradis. Damnarea omului nu constă în izgonirea lui din cer, ci din neliniștea spiritului, el este "blestemat" a fi un veșnic nemulțumit, el tinde să-și egaleze Creatorul, spune Cioran: Omul uită atât de ușor ca e blestemat pentru că-i blestemat dintotdeauna"47. Kierkegaard: "ar fi cazul totuși să lămurim o dată că adevăratul motiv pentru care omul se scandalizează din cauza creștinismului este că acesta din urmă se află prea sus, ca măsură să nu este măsură omului; că ar dori să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
continuă pe același ton dur Rattia, Cioran nu a îndeplinit nici una din aceste condiții freudiene, pentru ca, de muncit, nu a muncit niciodată, iar de iubit, "mă tem că nu a iubit niciodată într-atât încât să înceteze de a mai blestema lumea și viața"91. Și, totuși, iată ce spune Cioran în dialogurile cu Gabriel Liiceanu 92: "Niciodată nu am încetat să muncesc la blestematele alea de cărți. M-a costat mult efort să le scriu, vă spun drept. Fiecare din
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
hangul: vântul gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau, petrele țipau, vreascurile țiuiau și chiar lemnele de pe foc pocneau de ger. Iară veverițele, găvozdite una peste alta în scorburi de copaci, suflau în unghii și plângeau în pumni blestemându-și ceasul în care s-au născut. Mă rog, foc de ger era: ce să vă spun mai mult! Ochilă e o altă minunăție și mai minunată: o schimonositură de om avea în frunte numai un ochiu, mare cât o
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Mancini le poartă în tablourile sale. Regele, profund îndrăgostit, i-a făcut cadou o pereche de cercei unici, formați dintr-o perlă, fiecare perlă cântărind 200 de grame. Tot lucrarea apocrifă ne povestește și legenda acestor cercei, considerați a fi blestemați: au aparținut familiei De Medici și ar fi fost aduși în Franța de către Maria de Medici, soția regelui Henric al IV-lea. În ziua în care a aflat despre asasinarea soțului ei îi purta. Au intrat apoi în posesia Mariei
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
Grila simbolică ar ajuta și la o înțelegere aprofundată a bivalenței spațiului blecherian. Astfel, spațio-temporalitatea în romanele lui Blecher are un punct comun, în sensul că avem odaia celui care se află într-o continuă criză identitară, completată de spațiile blestemate din copilărie, saloanele din sanatoriul de la Berck, cabina, pivnița, grota, scoica, acvariul, craniul, orbitele goale și corsetele de ghips. Acestea sunt spații locuite în diferite momente ale vieții naratorului, stabilind în acest fel implicarea temporalității în crearea realului. Rolul lor
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
imposibilitatea sa de a se stabiliza"164. Dimensiunea spațială este esențială pentru apariția operei, ,,locul" fiind liantul dintre scriitor și societate, scriitor și operă, operă și comunitatea socială. Astfel, ,,metaforele obsedante" ale textelor narative ale lui Max Blecher odaia, spațiile blestemate din copilărie, saloanele din sanatoriul de la Berck, cabina, pivnița, grota, scoica, acvariul, craniul, orbitele goale, corsetele de ghips devin ,,spații literare paratopice"165 care îi oferă scriitorului posibilitatea de a-și rescrie identitatea dată în ,,societatea topică" de o ipostază
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
a ajuns o jertfă consumată cristic prin mandat și atunci Îi refuză fiului răzvrătit descensiunea. Tatăl știe că josul dezamăgește Întotdeauna pe plerontici și pe esențializații numinoși. Pentru că daca i-ar fi permis acea descensus ad inferos care este pămîntul blestemat de la Adam prințul stelar ar fi repetat angoasa unui alt erou damnat prin iubire ar fi cîntat și el aria perdantului „je suis le tenebreux, le veuf, l-inconsole, le prince a la Tour abolie, ma seule Etoile este morte, et
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]