2,653 matches
-
doar la operă; omul a fost tot atât de important ca și opera. Alexandru Slătineanu (1873-1939) a fost unul dintre cei câțiva boieri care au fost profesori de medicină la Iași; paradoxal, a fost singurul boier care a lăsat amintirea unui comportament boieresc. Statutul social nu se suprapune totdeauna cu calitatea insului, dar Slătineanu s-a comportat toată viața "boierește" prin nobila alcătuire interioară. Toate mărturiile confirmă această fundamentală boierie sufletească. Născut la București, în 1873, a urmat liceul în orașul natal și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
celor citite nu avea de ce să mă preocupe și deja aflasem, și ulterior am învățat, că lectura unui text poate fi și pur tehnică, literală. În cei paisprezece ani de apariție, Gazeta literară și-a avut sediul redacțional în imobilul boieresc din bulevardul Ana Ipătescu, o fostă casă a lui Max Auschnitt, unde redacția ocupa tot primul etaj. De tipărit era însă tipărită în tipografia din strada Brezoianu, care înainte fusese a ziarului Universul. În deceniul al patrulea, odată cu instalarea în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
A venit atunci ordin ca toate publicațiile culturale să fie îngrămădite acolo, probabil pentru o mai lesnicioasă supraveghere, repartizându-ni-se câteva mici odăi în care, la început, simțeam cu toții că ne sufocăm. Eram obișnuiți cu largile spații ale clădirii boierești din Ana Ipătescu 15, unde, înainte de evacuare, România literară ocupa în întregime primul etaj. Azi funcționează acolo, în toată clădirea, Ambasada Libiei. Eu și Horea împărțeam, așadar, în redacție aceeași strâmtă încăpere în care ne primeam colaboratorii, eu criticii, iar
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
la masă cu lăutari care le cântau pe gâtul scripcei cântece de cele lungi bătrânești ce-i gâdileau la inimă, și așa o duceau într-o petrecere până-n iarnă de la moșie la moșie, de vuiau satele și pădurile de cheful boieresc. Erau primitive, barbare, dacă vreți acele vremi, pe când pentru câțiva stupi de miere se cumpăra o moșie, pe când fiecare își făcea numai atâta semănătură cât îi trebuia pentru casă, iar restul pământului era acoperit cu turme de vite și herghelii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe când romanele lui Ponson du Terrail și Xavier de Montépin se vând ca pânea caldă. În elita noastră socială nu numai că nu se citesc cărți românești, dar nici măcar se vorbește românește. Am întâlnit eu însumi prin saloanele așa-numite boierești multe persoane care se cred onorate de a vorbi stricat limba patriei. Cine cunoaște istoria acestei țări, literatura ei veche și nouă, datinele, legendele ei, poezia populară și poveștile ei? Nimene, afară de rari excepții. Se știe că a existat un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o poți înconjura; de-i în urmă, ea te ajunge; de-i înainte, tu o ajungi. Această tristă veste a făcut o impresiune enormă în tot cuprinsul orașului. Doxachi Hurmuzachi nu era un om ordinar. Descendent al unei familii vechi boierești, el poseda o cultură întinsă, o inteligență superioară și o mare avere funciară în ducatul Bucovinei. Era deputat în Reichstagul din Viena și un filoromân dintre cei mai ardenți. Ziarul băilor din Ostanda a ieșit în dimineața aceea cu numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
amenințată în privința controlului ei asupra pămînturilor, a slujbelor publice și a instituțiilor ecleziastice. Cu toată opoziția vădită a acestora, influența grecească a continuat totuși să crească, atingînd cote alarmante. Mulți greci bogați au contractat căsătorii cu fete din marile familii boierești. Unii au devenit negustori înstăriți, în timp ce alții au dobîndit poziții înalte în cadrul clerului ortodox. Numirea de către otomani a domnilor fanarioți a constituit ceea ce este în general considerată drept cea mai grea perioadă din istoria modernă a românilor nu numai din cauza
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
dintre moșier și țăran, dar mulți boieri beneficiau de serviciile prestate de unii țărani care nu plăteau nici un impozit statului și erau deci o sursă mai mare de profit pentru stăpînii lor. Înregistrarea lor însemna că întreaga populație, cu excepția clasei boierești, urma să contribuie la efortul financiar al guvernului. Întrucît majoritatea boierilor erau cruțați încă de o mare parte a poverii impozitelor, era în interesul guvernului central să reglementeze situația boierilor și să reducă numărul lor. A fost emis în acest
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
populației și, așa cum am văzut, nu prea exista coeziune în rîndurile acesteia. Ca și alți notabili balcanici, boierii români nu acceptau autoritatea unuia dintre ei decît dacă îl putea dirija sau dacă le reprezenta interesele. Permanentele intrigi țesute de facțiunile boierești unele împotriva altora sau împotriva domnitorului aveau să slăbească guvernele și să le facă mai accesibile intervenției Rusiei. După plecarea trupelor rusești, ambele Principate s-au confruntat cu aceleași probleme majore economice și politice. Nici una dintre ele nu avea o
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
pînă în 1851 și s-au întors în 1853, la începutul războiului Crimeei. Revoluția de la 1848 din Valahia fusese deci un eșec. În ciuda entuziasmului popular față de reforme, nu se declanșase nici o răscoală țărănească generală care să fi sprijinit acțiunile conducerii boierești a mișcării și nu a fost organizată nici o armată populară. Desigur, o asemenea forță ar fi avut puține șanse în fața armatelor rusă și otomană. Ea ar fi constituit totodată o chestiune stînjenitoare pentru conducerea revoluționară, din cauză că mobilizarea țărănimii ar fi
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
o adunare. În scopul potolirii unioniștilor, a fost instituită la Focșani o comisie centrală, dar funcțiile acesteia erau limitate. Domnitorii urmau să fie aleși de adunări speciale și aprobați de sultan. Reprezentanții adunărilor, cu drept de vot limitat la clasa boierească, erau aleși pe o perioadă de șapte ani. Îndatoririle lor erau supravegherea bugetului, a impozitării și a ministerelor. Alegerile, bazate pe acest statut, s-au ținut în iarna 1858-1859. Adunările speciale (divanurile ad-hoc n.t.) din ambele provincii l-au
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
scurmă, ziua nămiaza mare și În plină libertate bucolică, găinile și curcile megieșilor; sau când, În blocul cu confort modern din strada Jules Michelet 15, mă trezesc și blagoslovesc, În fiecare dimineață, cântatul cocoșilor și guițatul purceilor din fosta ogradă boierească a vecinului care și-a tăiat deunăzi, sub ferestrele mele, porcul cel gras; astăzi, În sfârșit, când sorocul dragostelor și al prietenilor e ca și Împlinit, scriitorul acestor rânduri Își deretecă și Își primește, spre disperarea alor săi și ca
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
coloratură de apoteoză pe care o aflăm până și În lumea mai măruntă a insectelor și a păsărilor, unde fantezia și poezia, selecția Între indivizi, epică, intrepidă și eroică, precumpănesc. [...] SURORILE X DIN BLOCUL ÎN CARE LOCUIESC, ULTIME mlădițe ale boierescului neam de ispravă cu al cărui nume s-au botezat un bulevard și o stradă, chemau la ele până mai anii trecuți, când Încă nu Încărunțiseră și nu sărăciseră, prieteni și prietene din protipendadă cu care se despuiau la pielea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de alcool, povara mile nară a neamului său de franțuji, unul din cele cinci neamuri, cele mai vechi ale Armorialului Franței (France-Bourbon et Bragance, Rohan, Narbonne, Sa voye-Soissons et Faucigny și Lorraine) [...]. Am stat deunăzi În mijlocul unora dintre aceste mlădițe boierești, Înghesuiți Într-o bucătărioară cât palma, la o masă cu cinci feluri de bucate improvizate franțuzește din te miri ce, câteva legume și o cană cu smântână, și cu o plăcintă ieșită sub ochii noștri ca dintr-o baghetă magică
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o jale acumulată de-a lungul întregii sale copilării, Gigel spunea: „Vreau parizer, ah, ce-aș mai pofti la vreo zece kile de parizer“. Berăria cu tineri După arșița de după-amiază, Calea Victoriei era pustie, doar din culoarul dintre două case boierești răzbătea o rumoare. Un ecou de la o nuntă sau un parastas, de la o ceartă sau de la un spectacol. Domnul Năsturel, un arhitect care, în ciuda celor șaptezeci de ani, se ținea drept și nu ducea deloc lipsă de clienți, și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
se datorește, în mare măsură, fraților Hurmuzaki. Reușita acestor reprezentații teatrale se datorește în bună parte sprijinului venit din partea boierimii care s-a organizat într-un Comitet teatral, pus la cale de Alecu Hurmuzaki, care avea mare trecere în cercurile boierești. Prima trupă venită în Cernăuți a fost cea a Ștefaniei Tardini, în primăvara anului 1861. Aceasta a fost întâmpinată cu bucurie de români, care mai văzuseră teatrul nemțesc, polonez și italienesc, dar limba românească nu mai răsunase pe scenele locale
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
naționale în toate direcțiunile [...] Fără arte nu vom avea cultură, precum nu am avea-o fără știință; acestea și acelea ne trebuiesc.” Alexandru Hurmuzaki a înțeles să pună în această acțiune nu numai eforturi personale, să facă propagandă în cercurile boierești, în special, dar și o ambiție națională. „Românii și străinii recunosc [...] că teatrul nostru este bun și demn [...] Iată, dar, primul rezultat cu care ne mândrim înaintea străinilor, dându-le ocaziune de a face o descoperire mare pe care mulți
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
un hazard: eu - Paul Werhovensky (faptul că numele meu se asemăna cu cel al unui erou al lui Dostoievski era o pură coincidență - eu nu-i citisem la vremea aceea Posedații -, ca și toate celelalte asemănări) - moștenisem o veche casă boierească, de care singurul lucru cuminte ar fi fost să mă descotorosesc cât mai grabnic... Bineînțeles, acțiunea se plasa într-o epocă oarecum anistorică, foarte asemănătoare însă cu perioada dintre cele două războaie, dar lipsită de accidentele sale politice. Ceea ce mă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
renăștea misterios sub forma unei încercate și apreciate specialiste în arta interzisă a amorului programat. Într-o după-amiază de octombrie, m-am dus la Florentina să căutăm râme pentru disecția de la zoologie. Florentina locuia la comun, într-o decrepită casă boierească cu o rămășiță de grădină, vis-à-vis de Institutul de Construcții ISPGC, la vreo trei străzi de blocul meu. De cum am dat colțul spre strada Florentinei, un șchiopătat familiar mi-a atras atenția. Flutur Veronica se întorcea de la cumpărături, cu o
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
intrarea glorioasă, tortura mistică, stigmatele de pe brațe - care, e drept, s-au vindecat foarte târziu - nu fac parte din biografia eroică pe care mi-o construisem pe la vârsta aia și în care părinții mei locuiau în cea mai veche casă boierească din oraș și mă aduceau, doar din instinct de adaptare, la școala de cartier într-o Volgă neagră (cum erau cel mult două în oraș), deghizându-mă într-o uniformă anostă, de ochii lumii noi. Dar mai ales mă întreb
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
conscripții ne sunt astăzi folositoare, din ele căpătând multe informații despre starea moșilor și strămoșilor noștri de-a lungul secolelor. Aflăm astfel că în 1721 în districtul Făgăraș existau 174 preoți români, 646 boieri, 66 văduve ale boierilor, 52 zileri boierești, 1906 iobagi, 206 văduve ale iobagilor, 370 zileri, 114 scutiți de dare, 53 vagabonzi, 22 fugiți în timpul conscripției. Cifrele erau mult sub cele reale, pe motiv că mulți iobagi nu erau luați în evidență, iar cei ce răspundeau chestionarelor conscriptorilor
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ceea ce crea o amenințare gravă pentru securitatea țării sale... Atâta timp cât dincolo de Carpați -locul de refugiu în cazul unei invazii otomane - era un principe ostil, domnia lui Mihai rămânea amenințată, mai ales că voievodul era confruntat și cu opoziția unei grupări boierești, sprijinită de Polonia. Mihai a recurs la o lovitură preventivă, a trecut munții și a zdrobit oastea lui Andrei Bathory, în bătălia dela Șelimbăr (1599); cardinalul care după ce reușise să scape de pe câmpul de luptă, a fost ucis de secui
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
sub autoritatea „valahului“, care adusese cu el și boieri români de peste Carpați, pentru a le încredința demnități în Principatul transilvan, cucerit. În sfârșit în rândurile boierimii din Țara Românească, opoziția față de încercările domnului de a impune statul domnesc în detrimentul celui boieresc avea numeroși aderenți. Dincolo de succesele sale militare, poziția lui Mihai rămânea fragilă, în primul rând din cauza precarității mijloacelor sale pecuniare și militare. Mihai a mai avut de suferit și drama marii schimbări survenite în organizarea armatelor, ca urmare a răspândirii
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
la Arpașul de Jos și cuprindeau zonele forestiere din Cârțișoara, Scorei, Bruiu, Feldioara, Porumbacul de Jos și Porumbacul de Sus. 4. Ocolul Silvic Pădurile statului erau administrate separat, de Ocolul Silvic înființat în anul 1900, având sediul în fostul conac boieresc al contelui Teleky, azi clădirea primăriei Cârțișoara. Din informațiile obținute de la pădurarul Căpățână Ion, contemporan cu evenimentele, ocolul acesta a funcționat aci pănă în 1940 și se ocupa cu precădere de exploatarea și refacerea fondului forestier din zonă. Aceste păduri
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
lectură... Nu sunt convins că le mai rămâne timp și pentru câte o repriză de ceartă, nelipsită în mai toate cuplurile de vârsta lor. Când m-au condus la mașină, gazdele mi-au pus în portbagaj o sacoșă cu pere (boierești), cu câțiva știuleți de porumb pentru fiert, cu un borcănel de miere de albine în care sunt concentrate nectarul, lumina și parfumul florilor de tei, precum și două eșantioane de vin (alb și negru) din producția proprie. Toate acestea fiind argumente
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]