3,270 matches
-
Câteva raze cădeau chiar pe capetele celor doi câini care zăceau nemișcați. Muriseră, probabil, de câteva ore. Napoleon, numai pielea și osul, zăcea pe-o parte, cu labele din față încovrigate ca și cum înota. Îi rămăseseră niște urme de salivă pe bot, semn că murise în chinuri. Gaston s-a așezat pe vine. Și-a acoperit fața cu mâinile și nu s-a mișcat o vreme. Tomoe stătea în spatele lui, privindu-i umerii, complet neputincioasă. Nu mai era nimic de făcut. Câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
liniștea acestor chiparoși. ― Tot ce se poate. ― Oamenii sunt mai puțin convingători. Spune-mi, ai fost vreodată în munți când se face ziuă? ― Am fost. De ce mă întrebi? ― Când întunericul se ridică de pe stânci, caprele ies în vârful muntelui cu boturile umede, lucind de soare, și se îndreaptă spre un lac unde beau apă. De câte ori m-am nimerit prin apropiere, în asemenea clipe, mi-a fost teamă să fac vreo mișcare, pentru a nu risipi vraja. Niciodată n-am văzut o
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cu degetul o perdea neagră de nori încă îndepărtați. N-am apucat să spun cuvântul „furtună“, căci un nor de praf ne-a învăluit odată cu o pală de vânt stârnită din senin. Acalmia a revenit, dar câinii și-au ridicat boturile, au amușinat aerul, și-au plecat urechile și pe-aici ți-e drumul spre casă. Între timp, nori grei se rostogoleau cu repeziciune spre noi, tot mai mari și mai negri, striați de un alb vinețiu. Ni s-a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-ntorceau odată cu apusul soarelui acasă, cu uneltele pe umăr. S-au uitat la mine și și-au lăsat capul în pământ. L-am auzit pe un copil spunând: - Uită-te, e plin de sânge pe haine. Calul, vlăguit și cu botul plin de spumă, înainta încet, oprindu-se când și când pentru a-și trage sufletul. Am rămas ca o statuie sub stejar, în vreme ce longobarzii s-au apropiat de mine, muți. A venit și Faroald, și atunci am descălecat, am desfăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
îi țâșniseră creierii. - Tâlhari, am dat eu vestea. Ne-am îmbrăcat la iuțeală. - Ce facem? m-a întrebat Guido. - Nu știu. M-am întors din nou la fereastră. Unul din cei doi călăreți, mărunțel și uscat, cu fața ascuțită precum botul nevăstuicii, vorbea cu câțiva leproși pe care părtașii îi împingeau în față odată cu rotirea torțelor. Vorbea într-o latină greu de înțeles, dar, deși nu mai auzisem vreodată cuvinte și accente asemănătoare, am înțeles noima vorbelor. Îi ocăra spunând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
așteaptă nebăgat În seamă la fiecare etaj. Pe ordinea de zi este problema infiltrărilor de pe terasa clădirii În mansardă. Clădirea e cea mai Înaltă de pe stradă. Parcă nu se mai termină scările. La al șaselea etaj, prin ușa Întredeschisă iese botul unui câine, hârâind, și fața palidă a tipului care a sunat la 113, un pitic În maieu și saboți, pe a cărui mutră se citește setea de sânge, publicitate și interviuri. Eternul vecin, care-și bagă nasul peste tot, inutil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a pus piedică și am căzut grămadă pe jos. Toți râdeau de mine, dar Andrei, viitorul meu logodnic, m-a luat de mână și m-a ajutat sa mă ridic. Nu voi uita nicicând ce mi-a spus: „Nu pune botul niciodată la ce spun ceilalți, ei nu sunt importanți, nu contează ce cred ei despre tine, contează ce crezi tu despre tine. Dacă tu consideri că ești cea mai frumoasă fată cum cred eu ești cea mai frumoasă de pe pământ
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
plecați la școala, iar Mărioara a dat fuga la piață pentru a cumpăra ceva de-ale gurii. Vroia să le pregătească o surpriză feciorilor și să le gătească mâncare lor preferată. Nu mare i-a fost mirarea când a dat bot în bot cu consăteanul ei și dușmanul de moarte al tuturor caprelor de prin împrejurime, badea Vasile, cumătrul lupul, un lup viclean și chitros la suflet cum nu există pe lume. De l-ai putea stoarce, ar curge atâta pelin
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
școala, iar Mărioara a dat fuga la piață pentru a cumpăra ceva de-ale gurii. Vroia să le pregătească o surpriză feciorilor și să le gătească mâncare lor preferată. Nu mare i-a fost mirarea când a dat bot în bot cu consăteanul ei și dușmanul de moarte al tuturor caprelor de prin împrejurime, badea Vasile, cumătrul lupul, un lup viclean și chitros la suflet cum nu există pe lume. De l-ai putea stoarce, ar curge atâta pelin dintr-însul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am vrut să plâng, am strigat la ei, că pentru asta o să vă omoare taică-miu în bătaie, dar muncitorii rânjeau în continuare, apoi ăla cărui ălălalt îi zicea Traian a spus că o s-o ia și taică-miu peste bot și să-mi țin gura că, de nu, mă-ndoapă cu caramele, apoi s-a uitat la ceilalți, e-n regulă, băieți, a spus, ați mâncat bomboanele, dar e mai bine să știți că nu le-ați primit pe degeaba, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ori, la care unul dintre câini s-a ridicat pe labele dinapoi, începând să latre gros, dar caporalul n-a făcut decât să-și ridice puțin cârja zicând Kloska, gura, și câinele a tăcut numaidecât, și s-a pus cu botul pe labe. Și când am reușit, într-un târziu, să deschidem umbrela, am aranjat sub ea scaunul și masa de camping, iar omul cu un picior s-a dus șontâc-șontâc acolo, s-a așezat cu greu, și-a pus cârjele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
opta, de-acum era unul dintre cei mari. Dintr-a opta și până În ultima clasă de liceu, elevii treceau În dormitoarele din cealaltă aripă, cu separeuri de patru paturi. Pentru băieții cei mai violenți, Bruno era deja complet pus cu botul pe labe, umilit; și-au căutat, Încet-Încet, noi victime. În același an, Bruno Începu să prindă interes pentru fete. Câteodată, destul de rar, cele două internate organizau ieșiri comune. În după-amiezile de joi, când era timp frumos, mergeau la un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de ordin medical - și copiii care cresc. Victor creștea; Îmi spunea „tata”. Dintr-odată, Începu să plângă. Ghemuit pe canapea, plângea În hohote, fornăind. Michel se uită la ceas; era trecut de patru. Pe ecran, o pisică sălbatică ținea În bot cadavrul unui iepure de casă. Bruno scose o batistă de hârtie, Își șterse coada ochilor. Lacrimile continuau să-i curgă. Se gândea la fiul său. Sărmanul Victor, care copia benzi desenate, și care Îl iubea. Îi dăruise atât de puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a zis că a fost atât de prins cu un contract de drept comercial că a uitat complet de mine. Și partea cea mai proastă a fost că, în loc să-i zic „Nenorocitule ce ești !” și să-i dau una în bot, m-am mulțumit doar să-l întreb ce fel de contract comercial. După căldura cu iz de bere din pub, noaptea de vară e proaspătă și răcoroasă. În clipa în care pornim agale aud în fața mea râsetele celor care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Dominic și cameramanul se năpustesc în urma mea. — Măi măi ! murmură Dominic surescitat în microfon. În urma unei turnuri șocante a evenimentelor, Samantha Sweeting a renunțat definitiv la fabuloasa carieră juridică ce o aștepta ! Ăsta o s-o încaseze de la mine drept în bot din clipă-n clipă. În momentul în care trenul pleacă din stație, îi văd pe Guy și pe ceilalți parteneri stând în picioare și holbându-se la mine consternați. Cred că de data asta mi-am distrus definitiv orice șansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Da, se lipește pur și simplu pe piele. M-am gîndit să mi-o pun, așa, de amuzament. Îmi iau bluza cu spatele gol și mi-o leg la ceafă, după care mă Încalț cu ghetele mele de antilopă, cu bot ascuțit. Mi le-am luat acum un an de la un magazin Sue Ryder și sînt un pic hărtănite, dar În Întuneric nu se vede. Crezi că am exagerat ? spune Lissy În clipa În care vin lîngă ea, În fața oglinzii. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Clipa asta potrivită aducea Într-un fel cu vânătoarea. Pândeai capra care se adăpa. Capra bea apă cu guri mici. Între două guri, totdeauna ciulea urechile după cel mai mărunt zgomot. Dacă te grăbeai și azvârleai sulița Înainte să bage botul În apă, te auzea, o lua la fugă și rămâneai cu burta goală. Dacă azvârleai sulița după ce scotea botul din apă, te auzea, o lua la fugă și iar rămâneai nemâncat. Azvârli sulița În capră doar În acea scurtă clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mici. Între două guri, totdeauna ciulea urechile după cel mai mărunt zgomot. Dacă te grăbeai și azvârleai sulița Înainte să bage botul În apă, te auzea, o lua la fugă și rămâneai cu burta goală. Dacă azvârleai sulița după ce scotea botul din apă, te auzea, o lua la fugă și iar rămâneai nemâncat. Azvârli sulița În capră doar În acea scurtă clipă În care Își cufundă botul În apă. Doar atunci nu te aude și te lasă să-ți umpli burta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o lua la fugă și rămâneai cu burta goală. Dacă azvârleai sulița după ce scotea botul din apă, te auzea, o lua la fugă și iar rămâneai nemâncat. Azvârli sulița În capră doar În acea scurtă clipă În care Își cufundă botul În apă. Doar atunci nu te aude și te lasă să-ți umpli burta tu și ai tăi. - Așa de scurtă să fie clipa plecării? - m-am mirat. Uscățivul m-a privit lung. - Ești doar toiagul lui Moru, dar tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai răsuflat. Doar m-am uitat cu luare aminte, ca să văd dacă eram Într-atât de aproape Încât să lovesc cu sulița scurtă a Runei. Apoi am amorțit și mai și, iar piepții mi se Încinseră. Când ciutele Își cufundară boturile În apă, n-am mai așteptat: am ridicat capul numai puțin și am azvârlit sulița În cel mai mic ciutan. În clipa următoare, ciutele țâșniră prin baltă spre adâncul pădurii - puiul se prăvălise Însă cu capul În apă, nemișcat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe care Îi ținem În țarcuri... Erau animale falnice, care puneau pe fugă un vânător netrebnic, iar acum? Nu mai sunt În stare nici să se ridice de jos, de cât seu au pe ele! Se târăsc prin țarcuri cu botul deschis, așteptând să le dăm să Îmbuce. Asta o să facă vorbele, Philo, și tu, Minos! O să ne Împorcească pe toți! Minos se Încruntă și făcu un semn scurt. Femeile și tinerii se repeziră să scoată berbecul din groapă. Îl beliră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
luat sulițele și am luat-o la fugă către bulboană. - Tată! strigă și Logon, nevenindu-i să-și creadă ochilor. O șopârlă uriașă, lungă cam cât doi oameni din cei mai Înalți, acoperită cu solzi groși și verzi, cu un bot plin de colți răsuciți și cu răsuflarea puturoasă, apăruse nu știu cum Îndărătul lui Enkim, izgonindu-l Încet-Încet spre apa care curge. În apă, o surată de-a șopârlei aștepta cu botul căscat, În timp ce altele pluteau alene către mal, duse de curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai Înalți, acoperită cu solzi groși și verzi, cu un bot plin de colți răsuciți și cu răsuflarea puturoasă, apăruse nu știu cum Îndărătul lui Enkim, izgonindu-l Încet-Încet spre apa care curge. În apă, o surată de-a șopârlei aștepta cu botul căscat, În timp ce altele pluteau alene către mal, duse de curent. Logon azvârli cu sulița În șopârlă, dar vârful acesteia se frânse când izbi spinarea solzoasă. Blestemata de șopârlă! Parcă nici nu simțise lovitura și se tot dădea la Enkim, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dintr-o dată, se răsuci spre mine. Coada groasă Îl izbi pe Enkim cu putere, azvârlindu-l cât colo, dar el se ridică Într-o clipită și, luând de jos un pietroi, i-l repezi șopârlei peste coadă. Șopârla rămase cu botul căscat și prinse a se târî de-a-ndaratelea. Îl plesni pe Enkim cu coada fără să-și dea seama și-l trânti din nou. Nu știu cum, dar, văzând botul ăla Într-atât de căscat, odată mi-am repezit sulița În limba șopârlei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de jos un pietroi, i-l repezi șopârlei peste coadă. Șopârla rămase cu botul căscat și prinse a se târî de-a-ndaratelea. Îl plesni pe Enkim cu coada fără să-și dea seama și-l trânti din nou. Nu știu cum, dar, văzând botul ăla Într-atât de căscat, odată mi-am repezit sulița În limba șopârlei, chiar Îndărătul șirului de colți din față. Vârful suliței străpunse limba și gura animalului, Împlântându-se adânc În nisip. Șopârla prinse a se zvârcoli cu o furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]