3,316 matches
-
și, după ce-l văzu cu ce poftă mănâncă, îi vorbi încet, ca într-o legănare de vânt, aproape șoptit. Să știi, băiatul mamii, că meseria de bucătar este pretențioasă. El trebuie să cunoască foarte bine alimentele. Nu se pregătesc oricum... Bucătarul are o mare răspundere: sănătatea oamenilor care mănâncă ce prepară el. Trebuie să cunoască legumele, fructele, produsele din lapte, tipurile de carne și multe altele. În plus, el trebuie să știe cum se pregătește fiecare în parte, la ce fel
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
este nevoie și precizează medicamentele necesare. Să știi că tot el va spune și ce fel de mâncare trebuie să i se dea bolnavului. El are viața oamenilor în mâinile lui. Da, înțeleg, dar... care este mai important? Doctorul sau bucătarul? Sunt amândoi foarte importanți, băiatul mamii. Fiecare, în domeniul său. E greu să mă fac doctor? Știi, cred că este bine să ferești oamenii de boli. Adică, să-i vindeci, nu? Mie îmi este milă de toți oamenii. De copii
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
înarmat, dacă vreți să știți, a răspuns Cornel, mândru că știe tot. Ionuț ascultă și rămase pe gânduri. Părea că nu-l mai interesează nimic din ce vorbesc ori din ce fac ceilalți copii. „Nu mai vreau să mă fac bucătar și nici doctor!” hotărî el în gând. „Mai bine stau aici, în aer curat, la pădure. Mă fac pădurar. Mă joc cu animalele și apăr pădurea de oamenii răi.... Dar oamenii mari se pot juca și ei cu animalele?” Neștiind
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
să mă relaxez. Și ce mâncăm? —Brânză cu mucegai și supă de struguri, friptură de vită bourguignonne cu cartofi dauphinois, iar la desert zabaglione după propria mea rețetă. Pe bune? am întrebat uluită. Nu-mi imaginasem că Adam era un bucătar așa de sofisticat. Mai curând, crezusem că e genul cartofi prăjiți și cotlete. Cantitate, nu neapărat calitate. — Nu, mi-a răspuns Adam râzând. Îți bați joc de mine? Primești spaghete bolognese și ai noroc c-am reușit să le gătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
el cînd i-o sosi vremea pe mecanic, totul se amestecă iar ca Într-o mîncare asiatică cu 27 de castronașe pline cu lichide gelatinoase gri necunoscute, probabil ulei de floarea soarelui, Îți vine să verși doar urmărindu-l pe bucătar dîndu-ți rețeta, o poți face În oricare dintre castronașe, s-ar putea ca asta să le fie menirea, conținutul, se combină scene reluate din film cu altele pe care ți le poți Închipui că se vor Întîmpla În ordinea indusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
poarte discuții amicale cu foștii mari ai lumii comuniste, probabil la mijloc e ceva cu Dumnezeu. Păi ăsta film, nu Toba de tinichea ori Stanley și Iris cu Jane Fonda făcînd prăjituri pe bandă rulantă În combinezon. Și De Niro bucătar. SÎnt curios dacă și pentru rolul de aici s-a văzut obligat să petreacă șase, șapte luni Învățînd să pregătească aluatul pe care să așeze stafida. Despre toba de tinichea aș putea să adaug că există oameni supraponderali liric care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
gînd să fi fost așa ceva, ofițerul, colonel, era un om bun, și vine cu argumente supreme, susținînd cu probe irefutabile, din amintire, că dădea de mîncare deținuților, cu ghiotura, se-nțelege că se transformase din ditamai comandantul Într-un umil bucătar gingaș, le schimba cearșafurile și, uneori, le cînta arii din opere mai cunoscute. Restul sînt minciuni, „prin care s-a denaturat adevărul istoric care s-a pierdut prin niște coclauri”. Nu știu În mod istoric ce-nseamnă coclauri, pentru că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Asta m-a pus pe gînduri. Mai ales că autorul e născut În 1942, deci e bătrîn și greu. Mă apuc totuși să citesc. Acțiunea se petrece În apropierea ruinelor de la Port-Royal-des-Champs. Deși povestitorul eșuează din prima pagină ca hangiu, bucătar și cititor, Don Juan Îi intră cu motocicleta În zid, aterizînd În grădină. Descriere natură: fluturi, viespi, corbi, cuci, muște, șopîrle care se Împreunează. Copaci, flori, crăci. Mai tîrziu apar și mașini de poliție, de pompieri, plus ambulanțe. Don Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
patru scaune. Peretele lateral - tapetat: bufnițe care făceau cu ochiul, cocoțate pe indicatoare stradale. Podea acoperită cu linoleum În pătrățele. La stînga o tejghea și o duzină de taburete. În spatele lor - ghișeul pentru servire, cu bucătăria În spate. Alături - teritoriul bucătarului: tigăi, spatule agățate, o platformă pentru farfurii. În partea din față stînga, casieria. Deschisă și goală - monede pe covorașul de pe podea, lîngă casă. Trei mese În neorînduială: mîncare Împroșcată, farfurii căzute, suporturi de șervețele și farfurii sparte pe podea. Urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
suporturi de șervețele și farfurii sparte pe podea. Urme de ceva tîrÎt spre bucătărie. Un pantof de damă, cu toc Înalt, pe un scaun răsturnat. Ed intră În bucătărie. MÎncare pe jumătate prăjită, vase sparte, tigăi pe podea. Sub masa bucătarului un seif de perete - deschis, cu monede Împrăștiate. Urme Încrucișate de tîrÎre, care se Întîlneau cu alte urme, urme negre, de tocuri de pantof, toate terminîndu-se la ușa unei magazii de alimente. Ușă Întredeschisă, firul scos din priză. Nici urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
bărbați și trei femei. Am vorbit cu proprietarul lui Nite Owl și mi-a spus că trei dintre morți sînt, probabil, Patty Chesimard și Donna DeLuca, femei, albe - chelnerița din schimbul de noapte și casierița -, plus Gilbert Escobar, bărbat, mexican, bucătar și spălător de vase. Celelalte trei victime, doi bărbați și o femeie, erau aproape sigur clienți. Casa de marcaj și seiful au fost golite, iar buzunarele victimelor au fost curățate lună, ceea ce duce la mobilul evident al crimelor: jaful. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
drăguți - și asta devine prea greu de suportat. Tyrone, fătălăul cel grăsan, preia controlul. Își conduce băieții În Nite Owl. Acolo sînt șase oameni, Între care trei femei. Îi tîrÎți În magazie, goliți casa de marcaj și Îl obligați pe bucătar să deschisă seiful. Le luați portmoneele și poșetele la toți și vă turnați parfum pe mîini. Sugar spune: „Ia să te văz cum le pipăi pe gagicile alea, fătălăule! Dovedește că nu ești poponar“. Tu nu poți să faci ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
parafină. Iar Biroul era sub o presiune imensă: rezolvați rapid nenorocitul ăla de caz. Legiștii Încercau să identifice victimele măcelului, cercetînd totul, de la amprentele dentare și datele fizice pînă la apelurile telefonice anonime și listele cu persoane dispărute. Identificare pozitivă: bucătarul/spălătorul de vase, chelnerița, fata de la casă. Încă nimic despre cei trei clienți. Autopsiile au arătat că femeile nu fuseseră agresate sexual. Poate că nu Coates/Jones/ Fontaine au fost făptașii. Dudley Smith era călare pe caz. Oamenii lui Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Escobar din bucătărie. Gilbert opune rezistență - uite urmele de tîrÎre, plus oalele și tigăile căzute pe podea. Una la căpățînă, pac, trosc, băltoaca aia mică de sînge pe care o vezi acolo, delimitată cu cretă. Seiful este descoperit sub tejgheaua bucătarului. Una dintre cele trei victime angajate În local Îl deschide - remarcă, te rog, monedele risipite. Pac, trosc, după aia Gilbert opune din nou rezistență, Încă un pat de pușcă... remarcă cercul marcat 1-A de pe podea. Am găsit acolo trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
aici când eram copil. Slavă Domnului. E cel mai plicticos loc de pe pământ, dacă mă-ntrebi pe mine. Nu vin aici decât dacă n-am încotro. — Și cine locuiește acum în casă? — Nimeni, de fapt. E un personal minim - câțiva bucătari și grădinari și bătrânul majordom care e în familie de vreo cinci sute de ani și cam atât. Deci casa e practic nelocuită. Își mai scoase o țigară și i-o dădu lui Phoebe s-o aprindă. A, cu excepția tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Felul principal era spată de porc pane și cartofi cu usturoi. Carnea (ca și ouăle de prepeliță) erau de la ferma lui Dorothy; șoferul ei le adusese după-amiază, într-o cutie frigorifică din partea din spate a mașinii, și Dorothy îi dăduse bucătarului instrucțiuni detaliate despre modul de preparare. Avea o mică turmă de porci ținuți într-o împrejmuire din spatele casei de fermă, pentru uz personal. Ca și Hilary (care nu-și vedea niciodată programele de televiziune), Dorothy nu avea de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tare că nu atentez la ultimele patru cubulețe de tofu. Taman În partea din spate, lângă masa de cornulețe, care aducea oarecum cu o măsuță de machiaj, se afla unicul și Însinguratul raion În care se vindea supă. Însingurat, pentru că bucătarul-șef al acestuia era singurul din Întreaga sală de mese care refuza să gătească vreun fel de mâncare cu cantități reduse de grăsimi, sau fără grăsimi, sau fără sodiu, sau cu cantități reduse de hidrocarburi. Refuza pur și simplu. Drept urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a declarat cu mândrie că fusese preparată cu smântână grasă. Trei oameni care așteptau la rând la Verdețuri s-au Întors să se holbeze la noi. Singurul obstacol care Îmi rămăsese de ocolit era mulțimea care se adunase la raionul bucătarului-șef al sălii, unde un alt bucătar, aflat În vizită, Îmbrăcat În alb imaculat, rânduia niște bucăți mari de sashimi pentru ceea ce părea a fi o trupă de fani În adorație. Am citit ecusonul de pe gulerul alb, scrobit: Nobu Matsuhisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu smântână grasă. Trei oameni care așteptau la rând la Verdețuri s-au Întors să se holbeze la noi. Singurul obstacol care Îmi rămăsese de ocolit era mulțimea care se adunase la raionul bucătarului-șef al sălii, unde un alt bucătar, aflat În vizită, Îmbrăcat În alb imaculat, rânduia niște bucăți mari de sashimi pentru ceea ce părea a fi o trupă de fani În adorație. Am citit ecusonul de pe gulerul alb, scrobit: Nobu Matsuhisa. Mi-am notat mental să aflu câte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Îmi treceam cardul de debit prin aparat și Îmi doream ca mâinile ei să se miște mai repede, cât mai repede. S-a oprit din treabă și și-a Întors spre mine ochii căprui, Îngustați: — Nu, cred că e din cauză că bucătarul de la raionul de supe insistă să prepare chestiile astea Îngrozitor de grase - ai idee câte calorii sunt În supa asta? Păi pune omul cinci kile numai uitându-se la ea... ... iar tu nu ești „omul“ care Își poate permite să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
apă San Pellegrino cu lămâie, așezat În partea stângă a mesei. — Caroline, Cassidy, destul. Nu vreau să mai aud nici un cuvânt. Tomas, mai adu niște marmeladă de mentă, a cerut ea. Un om, pe care l-am bănuit a fi bucătarul, s-a precipitat În Încăpere cu un bol de argint pe o tavă de argint. Abia atunci mi-am dat seama că stăteam acolo de aproape treizeci de secunde și mă uitam cum luau cina. Încă nu mă zăriseră, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
era. Cei de la restaurant mă expediaseră o dată cu un fileu care arăta senzațional, gândind că ei o să-i placă mai mult decât carnea aia crudă și tare ca talpa, dar ea mai să facă infarct. Mă pusese să-l sun pe bucătarul-șef În persoană și să urlu la el, În vreme ce ea stătea lângă mine și Îmi spunea ce să-i zic. „Îmi pare rău, domnișoară, Îmi pare foarte rău“, răspunsese el cu voce stinsă și mi se păruse cel mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
servească ce avem noi mai bun. Nu am cerut mai mulți bani, dar nici o grijă, nu mai fac așa ceva. Promit.“ Mi-a venit să plâng atunci când ea mi-a ordonat să-i spun că nu va mai fi În veci bucătar-șef În alt restaurant decât unul de mâna a doua, dar i-am spus. Iar el se scuzase din nou și se declarase de acord cu ea, iar de atunci ea Își căpătase mereu carnea ei crudă Înecată În sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
e, Îmi pare foarte rău că am Întârziat. Pregătirea Cărții s-a lungit astăzi la nesfârșit și imediat după ce i-am adus-o, Miranda m-a trimis la magazinul din colț să-i cumpăr niște busuioc. Parcă spuneai că are bucătar, a remarcat Alex. Nu putea să-l trimită pe el? — Într-adevăr, are bucătar. Și mai are și menajeră, și bonă, și doi copii. Așa că n-am nici cea mai vagă idee de ce eu am fost cea expediată după mirodenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la nesfârșit și imediat după ce i-am adus-o, Miranda m-a trimis la magazinul din colț să-i cumpăr niște busuioc. Parcă spuneai că are bucătar, a remarcat Alex. Nu putea să-l trimită pe el? — Într-adevăr, are bucătar. Și mai are și menajeră, și bonă, și doi copii. Așa că n-am nici cea mai vagă idee de ce eu am fost cea expediată după mirodenii. Și a fost cu atât mai agasant cu cât pe Fifth Avenue nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]